Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1158/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 595
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
******************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1846/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC -EX SRL prin lichidator judiciar SC LICHIDARE ȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 08 aprilie 2009, intimata pârâtă a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate de intimata pârâtă prin întâmpinare și pe recursuri, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 1846 din 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. A respins cererile formulate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B pentru lipsa calității procesuale pasive față de și ca neîntemeiate față de pârâții și. În temeiul articolului 131 din legea nr.85/2006, a închis procedura falimentului debitoarei SC -EX SRL și a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului.
I-a notificat pe creditori, debitoarea, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și DIRECȚIA TERITORIALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 984/2004, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II Bas olicitat aplicarea procedurii prevăzute de legea nr.64/1995 față de debitoarea SC -EX SRL,cererea fiind admisă prin sentința comercială nr. 1630 din 16 noiembrie 2004.
La 26 aprilie 2005,. a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, și, iar prin sentința comercială nr. 242 din 31 ianuarie 2006 s-a admis excepția prescripției extinctive a creanței acestei creditoare, s-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B de atragere a răspunderii patrimoniale și s-a închis procedura în baza articolului 130 din legea nr.64/1995.
Prin decizia comercială nr. 2371 din 16 octombrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTIs -au admis recursurile celor două creditoare, s-a casat hotărârea judecătorului sindic și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Judecătorul - sindic a arătat și că la rejudecare pârâta a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că împotriva aceleiași societăți debitoare s-a deschis procedura falimentului într-o cauză anterioară (în dosarul nr. 6132/1997), că atunci când procedura a fost închisă la 2 august 2000 Adunarea generală a Asociaților societății debitoare a hotărât revocarea din funcție a pârâtelor și, toate acțiunile (!) acestora fiind cesionate lui, care a fost și ales administrator, pârâta nemaiavând nici o legătură cu societatea debitoare.
În raport de data introducerii cererii de deschidere a procedurii - 25 august 2004 - și de data la care pârâta a pierdut calitatea de administrator - 2 august 2000, văzând și faptul că această din urmă perioadă nu mai poate fi sub controlul celor trei ani anteriori deschiderii procedurii ( așa cum prevăd dispozițiile legii nr. 85/2006), a apreciat ca întemeiată excepția invocată de pârâtă.
Cererile formulate de creditoare în temeiul articolului 138 literele a,b,c, și e au fost apreciate ca neîntemeiate, în primul rând pentru că motivările din aceste cereri sunt generice și nu fac dovada legăturii de cauzalitate dintre starea de insolvență și fapta delictuală a pârâților.
A reținut nota explicativă la data de 22 decembrie 2004 de pârâtul U administratorului judiciar, din care reiese depunerea actelor contabile ale debitoarei pentru perioada 1995 - 31 decembrie 2000.
A reținut și că, începând din anul 1997, societatea debitoare nu a mai achiziționat nici un bun mobil sau imobil, nu a înstrăinat nici un bun din inventar, nu a mai desfășurat nici o activitate, nu a mai depus nici o raportare contabilă - deși în registrul comerțului figurează ca fiind în funcțiune - și a mai fost supusă procedurii, dar judecarea acesteia s-a perimat.
A apreciat ca nedovedite în condițiile articolelor 1169-1170 cod civil cererile formulate de creditoare pentru atragerea răspunderii patrimoniale și a apreciat că se impune respingerea lor ca neîntemeiate. A făcut aplicarea articolului 131 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recursuri motivate creditoarele ambele recursuri fiind înregistrate sub același număr unic la 13 iunie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II Ba invocat rapoartele lichidatorului, în care s-a menționat inexistența bunurilor necesare acoperii creanțelor și a susținut că în această situație se impune atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru nedepunerea cu regularitate a documentelor financiar-contabile, care instituie o prezumție a intenției de sustragere a societății de la controlul fiscal și care creează premisele imposibilității efectuării unei analize activității societății.
A criticat considerentele în care judecătorul - sindic a reținut că intimatul - pârât uad epus actele contabile pentru perioada 1995-21000, susținând că din rapoartele lichidatorului rezultă că, în pofida notificărilor, aceste acte contabile nu au fost puse la dispoziție.
A invocat nedepunerea documentelor contabile ca omisiune vădit imputabilă în considerarea calității de mandatari pe care intimații - pârâți o aveau față de societatea falită, precum și incidența prevederilor articolului 72 din legea nr.31/1990, coroborate cu cele ale articolului 374 Cod comercial.
A subliniat împrejurarea că săvârșirea faptei prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006 (fost articolul 137 litera d din legea nr. 64/1995) antrenează răspunderea civilă delictuală specială a membrilor organelor de conducere dacă a contribuit la starea de insolvență a societății debitoare, precum și împrejurarea că se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, care constă în dezinteresul arătat în privința funcționării societății în condițiile normale și de legalitate.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile legii nr. 85/2006, cu dispozițiile legii nr. 82/1991 și cu dispozițiile legii nr. 31/1990.
În motivarea recursului, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Ba invocat prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta-creditoare a solicitat și examinarea cauzei sub toate aspectele, conform dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă.
În susținerea criticilor s-a arătat în primul rând că din întregul probatoriu rezultă clar faptul că administratorii societății au desfășurat o activitate nocivă, că au condus societatea în mod fraudulos, abuzând de puterile nelimitate ce le-au fost acordate, ceea ce a condus în mod covârșitor societatea la încetare de plăți.
Privitor la fapta prevăzută de articolul 138 litera a din legea nr.85/2006, recurenta-creditoare a susținut că administratorii s-au folosit de bunurile societății debitoare în folos propriu, lichidatorul neputând obține nici o sumă de bani din valorificarea bunurilor pentru a acoperi creanțele.
A susținut că intimații - pârâți au efectuat acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății, reușind să deturneze o parte a activului societății, fapta încadrându-se în prevederile articolului 138 literele b și e din legeanr.85/2006. Sub același aspect, recurenta-creditoare a invocat și împrejurarea că intimații - pârâți au contractat un credit extrem de mare de la SA, a cărui nerambursare denotă o rea-credință premeditată, de natură a angaja răspunderea administratorilor.
Recurenta-creditoare a susținut că intimații pârâți au manifestat o conduită reprobabilă, în sensul că au dispus continuarea activității societății debitoare chiar și atunci când era evidentă incapacitatea de plată, determinând majorarea creanțelor deja existente, ceea ce intră sub incidența prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006.
Privitor la fapta prevăzută de articolul 138 litera d din lege, recurenta-creditoare a susținut că în speță aceasta constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind contabilitatea și păstrarea documentelor, precum și faptul că intimații-pârâți nu au pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile ale societății, ceea ce dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de articolul 73 din legea nr.31/1990.
Recurenta-creditoare a invocat și prevederile articolului 72 din legea nr.31/1990, raportate la prevederile articolului 1540 Cod civil și la cele ale articolului 374 Cod comercial referitoare la răspunderea agravată a administratorului întemeiată pe contractul comercial d e mandat și a susținut că este dovedită legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorilor și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor.
Au fost invocate și dispozițiile articolului 35 alineatele 3 și 4 din decretul nr. 31/1954.
Recurenta-creditoare a criticat și măsura închiderii procedurii tot prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținând că au fost greșit aplicate dispozițiile articolelor 140-142 din legea nr.85/2006. Sub acest aspect, recurenta - creditoare a susținut că nu se putea proceda la închiderea procedurii până la soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și după executarea silită a administratorilor, decât cu încălcarea prevederilor articolelor 123, 136 și 138 din legea nr.85/2006.
La 18 septembrie 2008 intimata - pârâtă a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta - creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B.
La 8 aprilie 2009, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei. A formulat și apărări și față de motivele de recurs.
Excepțiile invocate de intimata pârâtă sunt apreciate de C ca neîntemeiate și urmează a fi respinse. Se reține, din dezvoltarea argumentelor aduse în susținerea excepției lipsei calității procesuale active, că intimata - pârâtă invocă faptul că legitimare procesuală activă în recurs au numai lichidatorul judiciar, respectiv numai comitetul creditorilor - prin mandatar, în speță nefăcându-se dovada mandatului acordat Curtea apreciază susținerea ca nefondată, întrucât prin hotărârea atacată judecătorul - sindic a soluționatcererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de recurentele - creditoarela 6 mai 2005 (fila 169 dosarului nr. 989/2004 al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială ), respectiv la 26 aprilie 2005 (fila 153 aceluiași dosar). Cererile au fost formulate sub imperiul dispozițiilor legii nr. 64/1995, care confereau legitimare procesuală activă creditorilor, iar judecătorul - sindic a procedat la soluționarea acestora cu respectarea principiului general de drept tempus regit actum.
Ca atare, Curtea apreciază că instituțiile creditoare aveau calitate de parte în procesul de fond și, în consecință, au legitimare procesuală în recurs, întrucât prin hotărârea atacată cererile pe care le-au formulat au fost respinse.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei - pârâte, Curtea constată că argumentele aduse în susținerea acesteia vizează raportul juridic obligațional de fond și apreciază că excepția ar putea avea eficiență în acest stadiu procesual numai dacă ar viza calitatea procesuală a intimatuluiîn recurs. Dar cum recursul se judecă în contradictoriu și cu intimata - pârâtă, care în fața instanței de fond a stat în judecată ca pârâtă, Curtea apreciază că intimata - pârâtă are calitate procesuală pasivăîn recurs, urmând ca apărările acesteia pe fondul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale să fie luate în analiză la examinarea motivelor de recurs.
Față de actele și lucrările dosarelor, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursurile ca întemeiate și le va admite în limitele și pentru următoarele considerente.
Se constată, din examinarea rapoartelor de activitate întocmite în cauză, că nici administratorul judiciar și nici lichidatorul nu au indicat cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență.
Astfel, din raportul de activitate nr. 1 se reține descrierea situației de fapt, fără indicarea cauzelor ajungerii la insolvenței, iar din rapoartele ulterioare se reține că acest aspect nu a mai fost reluat. Lichidatorul judiciar, în aceste condiții, s-a limitat la a aprecia în raportul final că administratorii societății se fac vinovați de înregistrarea prejudiciului, fără a indica în concret faptele și încadrarea lor în drept.
În această situație, în condițiile în care nu există premisa discutării cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, Curtea apreciază că soluționarea acestor cereri s-a făcut fără o veritabilă cercetare a fondului pricinii, nesocotindu-se astfel în principal dispozițiile articolului 25 litera a și dispozițiile articolului 59 din legea nr. 85/2006.
Curtea constată că recurenta - creditoare a sesizat instanța de fond cu o cerere întemeiată pe prevederile articolului 138 literele a-e din legea nr. 85/2006, iar recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B cu o cerere întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d din același act normativ. Mai constată că în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, intimata -pârâtă Cas olicitat ca judecătorul - sindic să solicite creditoarelor săindice în concret fapteleimputate fiecărui pârât, că acestei cereri nu i s-a dat curs, și că în această situație s-a greșit la soluționarea cauzei în condițiile în care nici faptele nu erau individualizate, dar nici cauzele insolvenței nu erau determinate, fiind cert că în cauză nu a avut loc o reală cercetare a fondului cauzei.
În plus, Curtea reține și că judecătorul - sindic, admițând excepția invocată de pârâta, a făcut în considerente referire la situația juridică a pârâtei C, creând astfel un real dubiu asupra temeiniciei și legalității soluției adoptate și sub acest aspect.
De asemenea, referitor la aceeași excepție, Curtea reține că judecătorul - sindic nu a făcut nici o trimitere la împrejurarea că hotărârea din 2 august 2000 nu apare ca fiind menționată în registrul comerțului, și nici la consecințele acestui fapt raportat la dispozițiile articolului 5 din legea nr.26/1990.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile articolului 304 punctul 9, raportat la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și, întrucât nu s-a realizat o reală cercetare a fondului, în temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedură civilă va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Celelalte susțineri formulate de recurentele - creditoare cu privire la condițiile de atragere a răspunderii patrimoniale vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate de intimata.
Admite recursurile declarate de recurentele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR II B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1846/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC -EX SRL prin lichidator judiciar SC LICHIDARE ȘI.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex/26.05.2009
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
