Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 195/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.598
Ședința publică de la 19.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI SC SRL - reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimata (fostă ), împotriva sentinței comerciale nr.4552/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 4552 R din 29.11.2007 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de comitetul creditorilor debitoarei SC SRL, reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B împotriva pârâtei, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că în speță comitetul creditorilor nu a făcut dovada celor susținute prin cererea formulată.
Astfel, din înscrisuri rezultă că raportările financiare au fost depuse de către debitor până la data deschiderii procedurii, iar faptul de a nu pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei "nu a ținut contabilitatea conform legii", depunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate presupunând, dimpotrivă, conducerea unei evidențe contabile.
Cum răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale de răspundere civile delictuale, care reies din articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa legală neprezumând nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza articolului 138 din lege, părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil, a apreciat judecătorul - sindic, astfel încât cererea creditorilor neîntrunind elementele amintite este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comitetul creditorilor debitoarei SC SRL, prin președintele comitetului, SECTOR 5 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 25.01.2008.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât din evidențele SECTOR 5 B, reiese că debitoarea nu a depus declarațiile privind obligațiile fiscale la organul fiscal teritorial, ceea de denotă faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele articolului 138 alineat 1 litera b din Legea nr.85/2006, în cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului fiind rezumată potrivit articolului 1082 Cod civil.
Prin activitatea desfășurată în calitate de administrator al debitoarei, intimata (fostă ) a încălcat dispozițiile articolului 73 alineat 1 literele c și e din Legea nr.31/1990 republicată
Nerespectarea și neaplicarea legii a cauzat prejudiciul creditorilor prin intrarea în faliment a societății debitoare, aspect care reprezintă raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a adminsitartorului și prejudiciul produs.
În speță s-a mai arătat de către recurentă, fapta ilicită constă într-o inacțiune, în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, în special a nerespectării prevederilor Legii nr. 82/1990, Legii nr.31/1990 republicată
Această obligație a ținerii contabilității, respectiv nerespectarea ei de către administratorul pârât, este evidentă prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 care echivalează cu o determinare a dispariției lor în scopul ascunderii modului în care au fost folosite bunurile societății și disponibilitățile bănești ale debitoarei și a pus, totodată, lichidatorul judiciar în imposibilitate de a verifica modalitatea de înregistrare a operațiunilor contabile și legalitatea acestora, precum și clauzele concrete care au dus la încetarea plăților
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinări.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În mod eronat se susține de către recurentă că intimata pârâtă, în calitate de administrator al societății debitoare, nu a depus situațiile financiare prevăzute de lege la organele fiscale abilitate deoarece din actele dosarului rezultă că aceasta a îndeplinit aceste obligații ce-i reveneau pe perioada ianuarie 2002 - 31.12.2004 (fila 5 dosar ).
Astfel, prin adresa nr. -/9.11.2005 însăși SECTOR 5 comunică instanței de fond că debitoarea SC SRL figurează în baza de date cu declarații privind obligația de plată la bugetul general consolidat în perioada ianuarie - decembrie 2002, februarie-decembrie 2003, ianuarie - decembrie 2004, ianuarie - februarie 2005; deconturi privind TVA pentru perioada ianuarie - decembrie 2002, ianuarie - decembrie 2003, ianuarie - decembrie 2004, ianuarie - februarie 2005; bilanțuri, raportări contabile în perioada31.12.1998 - 31.12.2004,fapt ce a determinat concluzia corectă a judecătorului - sindic în sensul că s-a probat îndeplinirea obligației de ținere a evidențelor contabile de către debitoare, iar simpla nedepunere a actelor solicitate de către lichidator în baza articolului 28 din lege nu este de natură a atrage răspunderea administratorului, dacă nu se face dovada raportului de cauzalitate, în sensul dovedirii de către reclamantă că prin săvârșirea acestei fapte de către administratora intimată s-a cauzat starea de insolvență a societății.
Aprecierea instanței de fond este legală și temeinică și din punct de vedere al faptului că starea de insolvență a societății debitoare trebuie să fi fost cauzată de fapte ilicite, culpabile de persoanele prevăzute la articolul 138 alineat 1 din legea nr.85/2006, făptuite înainte de deschiderea procedurii insolvenței, ori depunerea anumitor evidențe contabile vitează o perioadă ulterioară care nu are legătură cu activitatea curentă a societății debitoare, respectiv perioada de după formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Actele prevăzute de articolul 28 alineat 1 din lege sunt considerate ca fiind indispensabile pentru aprecierea de către judecătorul - sindic a condițiilor de aplicare a procedurii insolvenței, nedepunerea lor neconcordând însă la respingerea cererii de către judecătorul - sindic, ci determină aplicarea procedurii simplificate, astfel încât nu se poate susține că nedepunerea acestora echivalează cu fapta administratorului ce a cauzat insolvența societății debitoare, aspect reținut corect de către judecătorul sindic.
Pentru a hotărî obligarea persoanelor prevăzute de articolul 138 alineat 1 din legea nr.85/2006 să suporte pasivul debitorului, judecătorul - sindic este obligat să respecte principiul nemijlocirii în sensul de a-și baza sentința numai pe probele administrate nemijlocit, conform articolului 129 alin 5 Cod procedură civilă, preluarea simplelor susțineri ale creditorilor fără administrarea de probe în contradictoriu atrăgând nelegalitatea și netemeinicia sentinței astfel pronunțate.
În acest sens, Curtea constată că judecătorul - sindic în mod corect a apreciat că reclamantele nu au probat în sensul dispozițiilor articolului 1169 cod civil cele susținute prin cererea formulată, nedovedind în vreun fel existența raportului de cauzalitate dintre faptele pretins săvârșite de către intimata pârâtă și starea de insolvență a debitoarei persoană juridică.
De altfel, nici în cadrul motivelor de recurs recurenta nu a combătut cele reținute prin hotărârea atacată cu probe, ci s-a limitat la a face afirmații generale ceea ce echivalează cu o nemotivare în fapt a recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, constatând că în cauză hotărârea recurată nu se subscrie motivelor de recurs prevăzute de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI SC SRL - reprezentat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimata (fostă ), împotriva sentinței comerciale nr.4552/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
9.06.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
