Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.599R
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.294 /21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - GLOBAL SRL prin lichidator, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4, reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovada publicării sectinței atacate în Buletinul procedurilor de insolvență.
Întrucât în fața primei instanțe Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Baa cționat în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor iar ulterior a formulat acest recurs în nume propriu în calitate de creditor individual, Curtea potrivit art.316 și art.294 pr.civ. invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Reprezentantul intimatei DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 solicită respingerea excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.249/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea comitetului creditorilor prin președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 4, împotriva pârâtului, cerere întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006, iar ulterior, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii de insolvență desfășurate împotriva societății debitoare - Global SRL, luând și măsurile subsecvente referitoare la radierea societății, notificare și remunerarea lichidatorului.
În motivarea acestei hotărâri, în ce privește dispozițiile luate asupra cererii de angajare a răspunderii personale a fostului administrator al - Global SRL -, instanța a arătat că, atâta vreme cât acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, în cauză nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale și în special legătura de cauzalitate între presupusa neținere a contabilității de către pârât și provocarea stării de insolvență în societate.
S-a mai subliniat că nedepunerea situațiilor contabile de către fostul administrator în dosarul de insolvență ar putea cel mult prezuma neținerea contabilității, dar nu face dovada netă a acestui fapt.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 4, solicitând modificarea hotărârii recurate, pe care recurenta o consideră ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, iar prin rejudecare, admiterea acțiunii.
În susținerea recursului se arată că cererea formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și a avut la bază împrejurarea că nu au fost depuse bilanțurile contabile corespunzătoare anilor 2004 - 2007 și nici raportările semestriale în evidențele administrației financiare, fapt de natură a dovedi neținerea contabilității.
Se arată că, dincolo de aceste dovezi, instanța a reținut contrariul și a ignorat dispozițiile art.11 și 72 din Legea nr.31/1990, care reglementează natura mandatului administratorului și răspunderea sa pentru modalitatea în care organizează și conduce contabilitatea societății.
S-a mai subliniat că administratorul unei societăți comerciale se află în executarea unui mandat comercial, fiind prezumat în culpă pentru toate acțiunile sale, dar și că pârâtul nu a avut nici o reacție, în tot cursul procedurii, prin care să dovedească fapte și împrejurări de natură a-l absolvi de răspundere.
Invocând și dispozițiile art.1080 și 160 Cod civil, dar și principiile generale de răspundere, se arată că în cauză au fost dovedite și întrunite toate elementele răspunderii delictuale de natură a duce la admiterea acțiunii și la obligarea pârâtului la plata pasivului societății.
Deși instanța a înlăturat argumentul rezultat din atitudinea pasivă a pârâtului în ce privește obligațiile sale legale pe parcursul insolvenței, în realitate, acestea reprezintă argumente favorabile pentru acțiunea reclamantei.
La termenul de judecată din 16.04.2009, având în vedere și cererea recurentei de judecare a litigiului în lipsă, din oficiu, Curtea a luat în dezbatere și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea acestui litigiu.
In solutionarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 4, analizata în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante in fata instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294.proc.civ. inclus in materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6.proc.civ. precum și dispozițiile înscrise în art. 295.proc.civ. la care art. 316.proc.civ. face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în aceasta acțiune au avut-o exclusiv comitetul creditorilor prin presedinte Administrația Finanțelor Publice Sector 4, și paratul.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către comitetul creditorilor, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiasi subiect de drept.
Examenul de formă și conținut al cererii de recurs arată, însă, că cererea de recurs este formulata de către Administrația Finanțelor Publice Sector 4, în calitate de creditor al - Global SRL, aceasta acționând independent, fără ca legea să-i recunoască dreptul la recurs individual.
Este adevărat că procedura insolvenței prezintă un pregnant caracter concursual, al cărei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, calitatea de creditor al recurentei prezumând interesul acesteia de a obține un rezultat favorabil în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanță, în scopul final al încasării creanței sale.
Însă, dincolo de aceste observații, dreptul la recurs, recunoscut în condițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006,prezintă o exclusivă componentă procesualăși este distinct de dreptul subiectiv material a cărui protecție o urmărește.
Nici o dispoziție a legii nu instituie excepții procesuale prin care să titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricărei persoane ale cărei interese se leagă de lichiditățile patrimoniului debitorului aflat in insolvență.
În consecință, cadrul procesual subiectiv în judecată a fost stabilit în fața instanței de fond în persoana participanților la această procedură și, cum Administrația Finanțelor Publice Sector 4 nu a avut în fața primei instanțe calitate procesuală în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a cărei soluție este singura criticată în recurs, ci doar comitetul creditorilor, Curtea constată că, în mod simetric, dreptul la recurs aparține litiganților inițiali, în raport de care recurenta este terț.
Așa fiind, neavând calitatea de parte în litigiul derulat în fața instanței de fond și, cum prin recurs se critică exclusiv soluția dată cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 nu poate avea calitatea de recurentă.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 4, ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.294/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud.
23.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
