Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 60/
Ședința publică din 11 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta - MANAGEMENT - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Sf. G împotriva sentinței civile nr. 420/S din 11 decembrie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 26.05.2009, reclamanta, - MANAGEMENT Sf., lichidator judiciar al. SRL Sf. G, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, administrator al debitoarei, stabilirea răspunderii reparatorii a acesteia pentru o parte din pasivul societății, în limita sumei de 26.491 lei.
Conform bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2005, societatea deținea în patrimoniu stocuri în valoare de 25.914 lei și disponibilități bănești de 577 lei, totalizând 26.491 lei, nepuse la dispoziția lichidatorului pentru inventariere și valorificarea lor în scopul îndestulării creditorilor. Această împrejurare creează prezumția că au fost utilizate în interes personal de administratorul societății, conform art. 138 alin.(1) lit. a din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 420/S/11 decembrie 2009 Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamanta, - MANAGEMENT, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect stabilirea răspunderii în dezdăunare a acesteia pentru o parte din pasiv în limita a 26.491 lei
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La cererea creditoarei urmăritoare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SF.G, prin sentința civilă nr. 16/S din 16 ianuarie 2009 din dosar nr-, judecătorul sindic a pronunțat deschiderea procedurii falimentului pe cale simplificată a debitoarei, SRL, în temeiul prevederilor 85/2006 ( 5-6), lichidator judiciar fiind desemnat Up Management Sf.
Potrivit tabelului definitiv al creditorilor la masa credală a debitoarei au fost admise creanțe în valoare de 31.372,16 lei ( 40).
În fapt: din bilanțul contabil pe anul 2005 ( 14-18) rezultă că, societatea a deținut la sfârșitul acestui an active imobilizate de 38.348 lei din care stocuri de 25.914 lei iar soldul casei și conturilor bancare de 577 lei. Aceste două elemente de activ totalizând 26.491 lei.
Pe de altă parte din balanța de verificare a lunii decembrie 2005 (22 - 23), reiese că, soldul debitor al contului 371 " stocuri" este de 3.054,53 lei iar soldul debit al casei este de 509,50 lei.
În drept, se constată că dispozițiile art. 138 alin.(1) din 85/2006 privind procedura insolvenței modificată și completată ulterior, reglementează posibilitatea stabilirii de judecătorul sindic a răspunderii organelor de conducere a falitului, printre care și administratorii acestuia pentru o parte din pasiv dacă s-a demonstrat săvârșirea uneia sau mai multor fapte ilicite, dintre cele enumerate limitativ la lit. a) - g), a acestui aliniat. În al doilea rând, faptele reținute în sarcina acestor persoane trebuie să fie cauza insolvenței debitorului la care se adaugă cerința îndeplinirii condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale instituită de art. 998-999 Cod civil.
Reclamanta din speță a susținut că, pârâta a folosit bunurile și disponibilitățile bănești ale societății în interes personal conform art. 138 alin.(1) lit. a) din legea amintită.
Aceste fapte ilicite sânt întemeiate de reclamantă pe faptul nepredării de către administratorul statutar a gestiunii scriptice și faptice, fără a se argumenta legătura și demonstra cu probe atât săvârșirea lor cât și relația cauzală cu insolvența debitoarei în sensul art. 1169 Cod civil, care stabilește sarcina probei asupra celui ce invocă o stare de fapt.
Prin raportul depus la dosar, despre care am făcut vorbire anterior, lichidatorul a constatat că societatea a avut o activitate soldată cu pierderi și că, nu a achitat la scadență creanțele fiscale, astfel s-au acumulat majorări și penalități de întârziere a plății, activitatea fiind abandonată ducând în cele din urmă la faliment.
Aceste fapte sânt apreciate de instanță ca intrând mai degrabă în perimetrul managementului defectuos care implică elemente care țin de cunoștințele, nivelul de pregătire economică, juridică, priceperea comerciantului de gestionare a treburilor societății, nicidecum nu pot fi catalogate ca ilicite conform prescripțiilor art. 138 alin.(1) din lege, acestea negăsindu- se printre cele enumerate limitativ de text.
Nepredarea gestiunii faptice nu poate duce automat la reținerea faptei de folosire a bunurilor în interes personal, în înțelesul art. 138 alin (1) lit. a) din lege iar pe de altă parte o asemenea împrejurare nu este în măsură de a genera insolvența debitorului.
De altfel, concluziile lichidatorului cuprinse în raportul său lasă de dorit, în sensul că sânt superficiale, fără a fi clare, convingătoare pe linia cauzelor care au determinat falimentul și dacă acestea sânt imputabile administratorului social.
Nu s-a întocmit o analiză temeinică a situației economico-financiare a debitoarei cu privire la activitatea comercială a debitoarei, lichidatorul având posibilitatea de reconstituire a contabilității pe baza documentelor existente în dosarul fiscal de la Sf.
Pe lângă toate acestea trebuie reținut și aspectul că activitatea de administrare a firmei nu a fost asigurată numai de pârâtă până la 4.11.2005, cum rezultă din informațiile transmise de ORC, la care ne-am oprit mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată următoarele considerente:
Anterior declanșării procedurii falimentului, administrarea societății a fost efectuată de pârâtă.
Din datele și informațiile furnizate de registrul comerțului, instanța a constatat că debitoarea s-a constituit în anul 2000 de către pârâtă și asociatul. La data de 4.11.2005 prin modificarea actului constitutiv, pârâta a devenit asociat unic. Potrivit instanței nu rezultă cert dacă fostul asociat care a transmis părțile sociale pârâtei a rămas în continuare în funcția de adm.
Pe baza actului adițional 2076/29.11.2005 la actul constitutiv al pârâta a devenit singurul adm pe durată nelimitată, dl fiind revocat din funcție. De la această dată singurul răspunzător pentru patrimoniul societății este pârâta.
Potrivit ultimului bilanț al societății respectiv cel din decembrie 2005 și balanța aferentă societatea deținea scriptic în patrimoniu stocuri la valoarea contabilă de 25.914 lei și disponibilități bănești în sumă de 577 lei. Aceste active nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar pentru a fi inventariate, fiind constatat o lipsă de gestiune în valoare totală de 26.491 lei.
Din faptul că activele din patrimoniul societății nu mai poate fi identificate rezultă prezumția că aceste bunuri materiale și bănești au fost folosite de fostul administrator în interes personal.
Fapta lit. a Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 speciale și condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.
Față de pârât există prezumția folosirii în scopuri personale a bunurilor respectiv a resurselor financiare, în înțelesul art. 138 lit. a, întrucât nu a justificat stocurile și banii lipsă. Prezumția nu a fost răsturnată de pârât.
Prejudiciul cauzat creditorilor este în sumă de 31.372,16 lei potrivit tabelului definitiv al creanțelor.
Patrimoniul constituie veritabilă garanție a creditorilor, prin folosirea bunurilor societății în interes personal, fostul administrator a provocat prejudicierea creditorilor. Bunurile materiale și bănești în valoare totală de 26.491 lei, puteau fi utilizate pentru plata unei părți din datoria societății, acoperindu-le pasivul acestuia aproape în totalitate.
Între fapta ilicită și starea de faliment este legătură de cauzalitate, întrucât prin conduita sa a contribuit la ajungerea societății în insolvență
Instanța de fond a apreciat că e vorba de management defectuos.
Lipsa bunurilor și lichidităților din patrimoniul societății nu poate fi rezultatul celor prezentate de instanța de fond. Pentru lipsa de gestiune este responsabil persoana care la data întocmirii ultimului bilanț contabil al societății, respectiv la data deschiderii procedurii falimentului debitoarei a condus și supravegheat activitatea societății este pârâta.
Faptul că pârâta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la interogatoriu, poate fi socotit ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul reclamantei conform art. 255 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată recursul fondat.
În fapt, analizând bilanțul contabil pe 2005 și balanța contabilă pe decembrie 2005 se observă o neconcordanță între sumele trecute în cele două acte contabile.
Astfel din bilanțul contabil pe anul 2005 rezultă că, societatea a deținut la sfârșitul acestui an active imobilizate de 38.348 lei din care stocuri de 25.914 lei iar soldul casei și conturilor bancare de 577 lei, în total activul fiind de 26.491 lei.
Pe de altă parte din balanța de verificare a lunii decembrie 2005 (22-23), reiese că, soldul debitor al contului 371 " stocuri" este de 3.054,53 lei iar soldul debit al casei este de 509,50 lei.
Din raportul lichidatorului judiciar rezultă că societatea a avut o activitate soldată cu pierderi și că, nu a achitat la scadență creanțele fiscale, astfel s-au acumulat majorări și penalități de întârziere a plății cea ce denotă un managementului defectuos care nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează, aceste condiții nefiind îndeplinite în speță în mod cumulativ.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj la acestora.
Fapta prevăzută de art. 138 al 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 presupune folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, fiind o faptă comisivă.
Folosirea constă în întrebuințarea temporară a unui bun sau a mai multor bunuri ori a creditului debitorului și presupune scoaterea bunului din patrimoniul debitorului și trecerea în stăpânirea făptuitorului.
Probațiunea incumbă reclamantului. Art. 138 nu instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere.
Din nicio probă nu rezultă că pârâta ar fi folosit bunurile în interes propriu fapt ce ar fi condus la insolvență.
răspunderii civile presupune îndeplinirea condiției existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, adică fapta să fi cauzat insolvența și nu doar să fi contribuit la aceasta.
Culpa persoanei chemată să răspundă în temeiul răspunderii civile delictuale speciale prevăzute art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este prezumată.
Nedepunerea stocului de marfă a cărui valoare este incertă și a lichidității din casierie, a cărui valoare este nesemnificativă poate prezuma folosirea a bunurilor în interes personal însă în situația existenței unei necorcondanțe între sumele trecute în bilanț și balanță ceea ce creează un dubiu care profită pârâtei, în lipsa altor probe, a dovedirii legăturii de cauzalitate între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu se poate antrena răspunderea pârâtei.
Din informațiile transmise de rezultă că activitatea de administrare a firmei a fost asigurată de pârâtă și de administratorul până la 4.11.2005, dată la care acesta din urmă nu a mai avut calitatea de asociat neprevăzându-se nicio mențiune cu privire la faptul încetării mandatului de administrator al fostului.
Neprezentarea pârâtei în fața instanței de fond și lipsa răspunsului acesteia la interogatoriu poate fi socotit ca mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul reclamantei conform art. 255 Cod procedură civilă dar nu poate duce automat la admiterea acțiunii în lipsa coroborării cu alte probe administrate.
Susținerea reclamantei potrivit căreia pentru lipsa de gestiune este responsabil persoana care la data întocmirii ultimului bilanț contabil al societății, respectiv la data deschiderii procedurii falimentului debitoarei a condus și supravegheat activitatea societății este pârâta este neîntemeiată atâta timp cât pe de3 o parte nu rezultă cu certitudine administratorii debitoarei după data de 4.11.2005, iar pe de altă parte nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta imputată și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar și va păstra sentința Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - MANAGEMENT împotriva sentința civile nr. 420/11.12.2009 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /12.02.2010
.: /16.02.2010/4 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
