Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 600/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 1060/Sind din 4 mai 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 24 noiembrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru 25 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1060/SIND/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul DGFP B în contradictoriu cu pârâții și, întemeiată pe art. 138 alin.1 lit. a, d, din Legea nr. 85/2006.
A reținut judecătorul sindic că pentru a reține culpa administratorilor debitoarei, invocată de reclamanta creditore, trebuia să se facă dovada că aceștia au acționat cu vinovăție în sensul folosirii bunurilor sau creditelor societății în folosul propriu, în sensul neținerii contabilității conform legii și în sensul deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice. Înscrisurile din dosarul de faliment sunt irelevante sub acest aspect nefăcând nici dovada vinovăției pârâților și nici a faptului că aceștia ar fi folosit bunurile sau creditele debitoarei în interes personal, nu ar fi ținut contabilitatea conform legii și ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul debitoarei. Singurul fapt stabilit cu certitudine este acela că lichidatorul judiciar nu a reușit să găsească reprezentanții debitoarei și să intre în posesia actelor contabile ale societății. Or, doar din acest fapt, fără nicio altă probă nu s-a putut trage concluzia că aceștia au săvârșit cu vinovăție faptele de folosire a bunurilor sau creditelor societății în interes personal, nu au ținut contabilitatea conform legii sau au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice și că există o legătură de cauzalitate între aceste fapte și insolvența debitoarei. Toate aceste condiții trebuie întrunite cumulativ pentru se putea angaja răspunderea administratorului societății debitoare pe acest temei.
Față de aceste considerente judecătorul sindic a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 138 alin.1, lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul DGFP B aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel încât creanțele bugetare, în sumă de 26824 lei, cu care figurează în evidențele unității fiscale, să fie acoperite fiind suportate de pârâții și.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, deși situația patrimonială a debitoarei nu a putut fi stabilită din lipsa documentelor contabile, potrivit indicatorilor financiari la 30.06.2006, debitoarea avea în patrimoniu active.
Se arată în continuare, că față de raportul nr. 114/16.06.2008 întocmit de administratorul judiciar, care-a apreciat că administratorii societății au folosit bunurilor societății în folos propriu, întrucât ele n-au fost identificate, sunt întrunite elementele art. 138 alin.1 lit. și din Legea nr. 85/2006.
Totodată, întrucât debitarea n- depus prin reprezentant legal documentele și informațiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 85/2006 s-a creat prezumția neținerii contabilității conforme cu legea, faptă prevăzută de art. 138 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006.
Se continuă în sensul că, este criticabilă soluția instanței de fond, potrivit căreia înscrisurile din dosarul de faliment sunt irelevante, în absența documentelor contabile, ele probând situația patrimonială a societății și faptele culpabile ale administratorilor.
Se conchide că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1540 cod civil vinovăția de ajungerea societății în stare de insolvență, cât și de gestionarea necorespunzătoare sunt pârâții și, ei fiind ținuți la plata prejudiciului în sumă de 26.842 lei, creanță nerecuperată.
Recursul este parțial întemeiat.
Corect a reținut judecătorul sindic că nu s-a probat culpa administratorilor debitoarei, în sensul că aceștia nu au acționat cu vinovăție în sensul folosirii bunurilor sau creditelor societății în folosul propriu ori în sensul deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice.
Aceasta întrucât în lipsa actelor primare de contabilitate ale societății, lichidatorul n-a putut să stabilească ce s-a întâmplat cu bunurile mobile și imobile aflate-n patrimoniul debitoarei potrivit balanței sintetice de verificare din semestrul I 2006, conform căreia sunt debitoare soldurile conturilor 212 "construcții", 213 "Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații", respectiv 214 "mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale" Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, e din legea nr. 85/2006.
Greșit a apreciat judecătorul sindic în ceea ce privește art. 138 lit.d respectiv că nu există faptă. Astfel lichidatorul judiciar a învederat că nu există acte primare de contabilitate, iar societatea debitoare a depus declarații fiscale ulterior deschiderii procedurii la 28.01.2008. Astfel, ne regăsim în situația reglementată de art. 138 lit.d, de dispariție a unor documente contabile și de neținere a evidenței contabile în conformitate cu Legea nr. 82/1991, prin fapte ce-au ocazionat starea de insolvabilitate fiind asociate cu întârzierea în plata creanțelor datorate B, generatoare de dobânzi și penalități.
Pe cale de consecință, câtimea prejudiciului este quantificată la valoarea de 26.824 lei, creanță înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, reprezentând amenzi și penalități. Vinovăția pentru fapta săvârșită aparține administratorilor ei fiind ținuți conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1540 Cod civil de gestionarea corespunzătoare a contabilității conform Legii nr. 82/1991.
Pentru rațiunile de fapt și de drept arătate conform art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite-n parte prezentul recurs modificând în parte sentința recurată, cu obligarea pârâților și să suporte din averea personală suma de 26 824 lei, debit nerecuperat de debitoarea, conform art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul DGFP B împotriva sentinței civile nr. 1060/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar - al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantei DGFP
Obligă pe pârâții și să suporte din averea personală, suma de 26.824 lei, debit nerecuperat al debitoarei, conform art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.12.2009
Dact./14.12.2009/ 5 ex.
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
