Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 627
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 2210/S din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare L, reprezentată prin lichidator judiciar și cu intimatul pârât.
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta creditoarei recurente arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului pentru debitul de 4.296 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată, atât în primă instanță, cât și în calea de atac, pentru motivele detaliate în cererea de recurs.
După închiderea dezbaterilor, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă avocat, pentru pârâtul intimat, care depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2210/S din 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa respins cererea formulată de creditoarea, în contradictoriu cu debitoarea falită L, societatea în insolvență, reprezentată de lichidator judiciar și cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauza de față lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei, ci a arătat în mod clar că această stare a fost cauzată de comiterea unei infracțiuni de tâlhărie de câtre autori neidentificați fiind în curs cercetările penale pentru stabilirea acestora și atragerea răspunderii penale.
Nu s-a putut reține de către instanță îndeplinirea condiției prevăzută de art.138 alin.3 pentru autorizarea creditorului declanșator în vederea introducerii unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social.
S-a specificat că raportat la dispozițiile nr.OUG173/2008 prin care s-a modificat art. 138 din Legea nr. 85/2006 sânt restrânse posibilitățile introducerii unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale, doar la situația în care lichidatorul identifică persoana vinovată prin raport, astfel că, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art.138 alin. 3 în redactarea anterioară adoptării Ordonanței menționate.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, iar pe fond admiterea cererii pentru autorizarea atragerii răspunderii administratorului pentru debitul de 4.296 USD sau echivalentul în lei la data efectuării plății pe care l-a creat în calitatea pe care a avut-o la, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivare, recurenta arată că a desfășurat activitatea de schimb valutar într-un spațiu închiriat în imobilul proprietatea sa, iar după ce a avut loc tâlhăria, aceasta și-a încetat activitatea, însă a refuzat predarea spațiului.
Creditoarea recurentă susține că a notificat debitoarea în februarie 2004 pentru a-i preda spațiul, dar acesta a refuzat, motiv pentru care a acționat-o în judecată. S-a menționat de către recurentă că de abia în luna septembrie 2004 i s-a predat spațiul, care până la acea dată, din noiembrie 2003-septembrie 2004 fost închis, refuzându-se predarea acestuia tocmai pentru a-i crea un prejudiciu în valoare de 4.296 USD. S-a arătat că acest prejudiciu a fost creat după încetarea activității societății debitoare și se datorează administratorului, care intenționat i-a cauzat prejudiciul.
Se mai arată de creditoarea recurentă faptul că a procedat la executarea silită prin executorul judecătoresc pentru recuperarea prejudiciului dar nu a reușit, astfel că a declanșat procedura insolvenței, dar administratorul judiciar a considerat că nu se impune atragerea răspunderii asociațiilor motivând că insolvența se datorează forței majore, respectiv tâlhăriei care a avut loc în data de 4 noiembrie 2003. S-a menționat că din actele existente la dosar a rezultat faptul că prejudiciul a fost creat după ce a avut loc tâlhăria despre care face vorbire lichidatorul, datorită refuzului administratorului de a preda spațiul închiriat, precum și cheile imobilului.
Condițiile răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. S-a considerat că toate aceste condiții pentru a atrage răspunderea administratorului sunt îndeplinite deși pentru antrenarea răspunderii administratorului nu se cer îndeplinite cumulativ toate aceste condiții.
S-a arătat că din întreg prejudiciul creat din vânzarea activelor debitoarei s-a recuperat doar suma de 1.000 lei, care reprezintă 350 USD, iar restul va trebui să-l suporte administratorul care se face vinovat de crearea prejudiciului.
Recurenta creditoare consideră că administratorul judiciar nu a studiat atent actele existente la dosarul insolvenței și nu a observat că prejudiciul a fost cauzat după ce societatea a fost tâlhărită, deci nu se pune problema existenței prejudiciului în timpul cât societatea a funcționat pentru a nu atrage răspunderea administratorului. Având în vedere că societatea nu are active pentru a acoperi creanța creditoarei recurente și ținând seama de faptul că prin rea credință i-a cauzat prejudiciul prin nefolosința spațiului, s-a susținut că se impune autorizarea atragerii răspunderii administratorului, întrucât toate probele converg spre această soluție.
Prin completarea motivelor de recurs, creditoarea recurentă a susținut că lichidatorul judiciar în raportul întocmit în dosarul nr- a arătat fără a analiza probele de la dosar că nu administratorul este vinovat, iar în dosarul nr-, după ce a observat greșeala pe care a făcut-o, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea dosarului și autorizarea atragerii răspunderii administratorului.
Având în vedere că cererea a fost introdusă înainte de apariția nr.OUG 173/2008, creditoarea recurentă consideră că se aplică dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, raportat și la poziția lichidatorului în acest dosar, impunându-se admiterea recursului.
Intimata debitoare, reprezentată prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de creditoare împotriva sentinței civile nr. 2210 din 4 decembrie 2008, pe cale de excepție fiind tardiv, iar în subsidiar ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de judecătorul sindic.
Examinând recursul declarat creditoarea, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță - judecător sindic a respins cererea formulată de creditoarea în vederea autorizării introducerii acțiunii în angajarea răspunderii patrimoniale a numitului, în calitate de administrator social al debitoarei în limita sumei de 4.296 sau echivalentul în lei la data efectuării plății.
Se reține că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, modificată, "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
În cauză lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei, ci lichidatorul judiciar a specificat în mod clar că există o strânsă legătură între fapta penală comisă în data de 4 noiembrie 2003 asupra casierei debitoarei și starea de insolvență a.
Intrarea în insolvență a debitoarei a fost determinată de lipsa disponibilităților cauzată de sustragerea banilor din caseria debitoarei în data de 4 noiembrie 2003 de autori neidentificați.
Având în vedere că lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat în mod clar că starea de insolvență a debitoarei nu-i este imputabilă administratorului social, în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, fiind neîntemeiată cererea creditoarei privind autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de alin. 1 al art. 138 din aceeași lege.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 2210/S/2008 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare L, prin lichidator judiciar și cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /26.05.2009
Dact. /27.05.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
