Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure Dr.- -
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea B, cu sediul ales în B,-- 11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 398/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta B și intimații F, V, Primăria F, de pe lângă Tribunalul Vrancea și lichidatorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin cererea înregistrată la nr. 72/P/2003 creditoarea Vas olicitat deschiderea procedurii insolvenței pentru debitoarea
Prin sentința civilă nr. 299/17.12.2003 s-a deschis procedura,iar la 12.05.2004 s-a dispus trecerea la faliment.
S-a desemnat lichidator judiciar.
La data de 13.06.2007 a fost depus raportul final la care creditoarea a formulat obiecțiuni, motivând că în cauză nu s-a angajat răspunderea administratorilor deși aceștia au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea societatea la încetare de plăți.
Prin sentința comercială nr. 398/ 2007, Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul final, formulate de creditoarea
A fost aprobat raportul final.
În baza art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii și radierea din Registrul Comerțului a debitoarei F, având Cod fiscal - și număr de înregistrare la. J -.
Judecătorul sindic a analizat obiecțiunile formulate de către recurentă, reținând din conținutul Raportului final întocmit de lichidatorul judiciar- fila 62 dosar fond că nu sunt întemeiate.
Obiecțiunile s-au referit la opunerea manifestată de către recurentă la închiderea procedurii falimentului fără atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor care au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, situație prev. de art. 138 lit. c din Legea 85/2006.
Prin acele obiecțiuni s-a solicitat ca instanța să dispună lichidatorului formularea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat starea de insolvență și în cazul în care nu se formulează acea cerere să se dispună lichidatorului convocarea de urgență a comitetului creditorilor pentru introducerea cererii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006.
Referitor la cauzele, împrejurările și persoanele vinovate a fost întocmit un raport amănunțit la data de 18.02.2004, notificat tuturor creditorilor, care nu a fost contestat.
Ca urmare, în raportul final s-a considerat că au fost însușite și aprobate de către creditori concluziile care stabileau că, cauzele insolvenței debitoarei constau într-un management defectuos atât din partea administratorilor cât și din partea acționarilor, necesitând fapte și operațiuni imputabile conform art. 138(1) lit. a-g din Legea 85/2006.
S-a considerat că nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul suportat de și faptele foștilor administratori.
În conținutul raportului final s-a reținut că administratorul judiciar, din momentul în care și-a spus punctul de vedere cu privire la starea de insolvență și persoanele vinovate nu mai poate formula o altă cerere în baza art. 138(1). A fost lăsată la aprecierea comitetului creditorilor analiza menționatei cereri, în conformitate cu art. 138(3) din Legea 85/2006.
Creditorii au o pondere de 69,11 % și nu au formulat obiecțiuni la Raportul final și bilanțul general, ceea ce a condus la concluzia că și-au însușit și adoptat, conform art. 15(1) materialele prezentate fiind îndeplinite condițiile de aprobare a Raportului final și situațiilor financiare cu majoritate de voturi.
Procedura a fost deschisă la 17.12.2003,iar administratorul judiciar a notificat-o într-un ziar de largă circulație spre a fi cunoscută tuturor creditorilor.
Or, recurenta la data de 18.02.2004 nu a formulat declarație de creanță, manifestând pasivitate în această privință.
Judecătorul sindic a reținut că împrejurările ajungerii în insolvență au fost analizate atât în faza reorganizării cât și după trecerea în faliment însă nu au existat fapte care să atragă răspunderea administratorilor debitoarei.
Cum creditoarea nu a depus diligență pe parcursul desfășurării procedurii și nu a formulat singură cererea de asigurare în condițiile în care dispozițiile legale îi permiteau, iar faptele de natura celor menționate în conținutul art. 138 din Legea 85/2006 nu au fost identificate și au fost respinse obiecțiunile ca neîntemeiate și aprobat raportul final.
Procedura, ca urmare, a fost închisă și radiată debitoarea din Registrul comerțului.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs B, criticând-o ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
- Recurenta a solicitat autorizarea judecătorului sindic să împuternicească creditorii să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.Legiuitorul a stabilit expres posibilitatea pe care o are orice creditor de a cere, cu autorizarea judecătorului sindic, angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, însă greșit instanța a respins obiecțiunile formulate, nemotivat.
Consideră că motivarea este un element esențial al hotărârii pronunțate, iar lipsa acesteia atrage casarea ei.
În continuare a precizat că, modificările Legii 85/2006 nu presupun o limitare a dreptului creditorilor de a formula cerere întemeiată pe disp. art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea, în unele cazuri, de a putea fi constituit un comitet al creditorilor, conform art. 16 din Legea 85/2006, în creditorilor nefiind înregistrați un număr suficient de mare de creditori.
În cauză au fost îndeplinite condițiile legale pentru promovarea cererii privind răspunderea materială și autorizarea creditorilor în sensul promovării unei asemenea cereri, însă instanța le-a tratat cu superficialitate și nu s-a pronunțat motivat asupra lor.
Consideră că recursul fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, nu poate fi limitat la motivele prevăzute de art. 304. proc. civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304 ind. 1. proc. civ.
Consideră că procedura a fost închisă prematur și se impune continuarea ei.
Recursul d față este nefondat.
Prima instanță a apreciat corect că obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final, întocmit de lichidatorul judiciar al falitei nu sunt întemeiate, în condițiile în care potrivit art. 138 din Legea 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, cât și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o cantabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Rezultă că legea recunoaște calitatea procesuală activă în declanșarea răspunderii materiale, ca regulă, numai administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar.
În alineatul 3 al aceluiași text este menționată excepția potrivit căreia comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alineatul 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, persoană juridică ori dacă aceasta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar, prin raportul său asupra situației economice și comerciale a debitoarei, depus la 17. 2007, fila 62 dosar, în urma studierii documentelor financiar contabile prezentate de administratorul debitoarei a arătat că societatea și-a încheiat activitatea datorită managementului defectuos manifestat de administrator și acționari, însă nu există fapte și operațiuni imputabile conform art. 138 (1) lit. a- g din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cererea formulată de privind autorizarea comitetului creditorilor, aceștia din urmă nu au formulat-o în cauză, confirmând raportul final.
În aceste condiții, tribunalul a reținut corect că în cauză nu sunt elemente de natură să ducă la aplicarea art. 138 din actul normativ menționat, acțiunea în răspundere civilă delictuală întemeiată pe acest text de lege având un dublu temei de fapt: starea de insolvență a societății comerciale asociată cu sesizarea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor.
Răspunderea civilă întemeiată pe art. 138 fiind o răspundere civilă delictuală specială și atipică trebuie să îndeplinească condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prezumate de această normă de drept să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care a condus-
În prezenta cauză, recurenta deși a invocat art. 138 nu a motivat în mod concret prin care fapte săvârșite de către fostul administrator, ulterior deschiderii procedurii insolvenței s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare și care se încadrează în dispozițiile menționatului articol din Legea 85/2006.
Nu în ultimul rând, cum în mod judicios a reținut și prima instanță, acțiunea în răspundere reglementată de Legea 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul / lichidatorul judiciar numit în cauză sau în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscris o creanță la masa credală.
Comitetul creditorilor nu a solicitat judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii personale a organelor de conducere ale societății debitoare, neexistând în dosarul de fond nici o cerere în acest sens, ci unul dintre creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe ar fi recurenta, fără a fi îndeplinite condițiile textului menționat.
Criticile recurentei nu pot fi primite, ele nu pot duce la modificarea hotărârii date în sensul celor solicitate de creditoare, casarea cu trimitere pentru continuarea judecății, dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nefiind incidente în cauză.
Rezultă că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 Cod procedură civilă, nici unul din motivele invocate nu sunt confirmate de conținutul probelor administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea B, cu sediul ales în B,-- 11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 398/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - Dr. - - -
-
Grefier,
- -
Red. ST
Tehnored. MC
2 ex./ 21.02.2008
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure, Gina Ignat
