Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 630/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 417/F din 8 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința nr. 417/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 350/F/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Hunedoara, prin judecător sindic, a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL și intrarea acesteia în faliment.
Prin Sentința nr. 1179/F/2008 s-a închis procedura prevăzută e legea insolvenței față de SC SRL, iar cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost disjunsă și face obiectul prezentului dosar.
Sentința de închidere a procedurii insolvenței față de debitoare a devenit irevocabilă prin nerecurare și potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor prevăzute în mod limitativ în textul legal menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea juridică specială a membrilor organelor de conducere a debitoarei are natura unei răspunderi civile delictuale bazată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil raportată la săvârșirea în concret a faptelor indicate în art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții creditorul are obligația să dovedească săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie se impune întrucât nici art. 998-999 Cod civil și nici art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă a administratorilor societății debitoare, iar potrivit art. 1169 Cod civil sarcina probei revine celui care face afirmația în fața instanței.
În speță, creditoarea invocă incidența prevederilor art. 138 și art. 141 din Legea nr. 85/2006, deoarece administratorul societății debitoare, pârâtul este în culpă pentru că a dispus continuarea unei activități nocive pentru societatea debitoare, neachitând în termen sumele datorate bugetului de stat, aceste sume fiind folosite de pârât în vederea amânării încetării de plăți și finanțând activitatea societății din sumele obținute ca urmare a neachitării obligațiilor bugetare în contextul evident al unei încetări de plăți.
Instanța constată că existența prejudiciului în valoare de 2.61,07 lei rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor, însă nu se poate reține că administratorul societății a săvârșit în concret vreuna din faptele prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, neavând la dispoziție actele contabile și juridice ale debitoarei, este imposibil de a se cunoaște cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, astfel că, în absența documentelor debitoarei, nu se poate stabili dacă persoanele din conducerea societății au cauzat starea de insolvență a acesteia sau nu, cine sunt aceste persoane și, mai ales, care dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 au fost săvârșite de aceștia astfel încât să cauzeze insolvența.
În aceste condiții nu s-a făcut dovada în ce măsură activitatea desfășurată de administratorul societății debitoare a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei al contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor sau dacă s-au efectuat unele transferuri patrimoniale și în ce condiții.
Recurenta mai învederează că în speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci cele de pe temeiul răspunderii contractuale, unde culpa administratorului falitei ar fi prezumată potrivit art.1082 civ. raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Mai susține că prejudiciul produs constă în însăși creanța cedată de CAS H către AVAS, având caracter cert și nefiind recuperată.
În drept se invocă art.299 - 316.pr.civ. Legea nr.85/2006 și art.304 pct.5,7 și 9.pr.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din capitolul IV al Legii nr.85/2006 (art.138 - 142) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei intenții de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 138 lit.d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica AVAS referitoare la inaplicabilitatea în speță a regulilor răspunderii civile delictuale și instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor este neîntemeiată, în speță art.138 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 pr.civ. să fie respins recursul declarat de AVAS
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS împotriva sentinței nr. 417/F/8.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.4/22.10.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
