Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.64/ DOSAR NR-
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1149/Sind din 13 mai 2009, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 9 februarie 2010, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1149/SIND/13.05.2009 Tribunalul Brașov - prin judecătorul-sindic a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență și a obligat pârâtul la plata sume de 19.209 lei ce va intra în averea debitorului.
În motivarea hotărârii se arată că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006, folosind bunurile și creditele debitorului în interes personal. Potrivit Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 82/1991 administratorul social poartă răspunderea pentru integralitatea și integritatea patrimoniului societății comerciale. Prejudiciul pretins de creditoare și cauzat de pârât este de 19.209 lei și există legătură de cauzalitate între faptă și insolvența societății. Pasivul nu poate fi superior valorii creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, astfel încât pârâtul a fost obligat la plata sumei de 19.209 lei. Nerecuperarea creanțelor debitorului în sumă de 24.385 lei nu constituie fapta de a deturna averea debitorului și nici neplata contribuției la fondul de asigurare nu constituie fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul invocând interpretarea greșită a probelor, având în vedere că nu poate fi considerat vinovat pentru ajungerea în starea de faliment a societății Societatea nu a avut activitate din 2007, iar datoriile au fost achitate din surse proprii. Din documentele societății nu rezultă contribuția recurentului la ajungerea societății în stare de insolvență. Nu se poate reține pasivitatea administratorului în nerecuperarea datoriilor, nu s-a dovedit că bunurile au fost deturnate sau ascunse și nici că s-au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este întemeiat.
Faptele imputate recurentului privind nerecuperarea datoriilor societății și nevirarea contribuției asiguraților nu au fost avute în vedere de judecătorul-sindic la antrenarea răspunderii materiale, astfel încât susținerile recurentului-pârât referitoare la aceste aspecte urmează a fi respinse ca lipsite de interes.
Pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 recurentul-pârât consideră că cererea formulată este inadmisibilă, întrucât nu a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Susținerile recurentului pârât nu au fost dovedite cu înscrisuri și acte contabile, astfel încât nu pot fi analizate. Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că societatea și-a încetat activitatea în anul 2007, însă actele societății nu au fost predate, astfel încât pentru identificarea cauzelor insolvenței au fost analizate ultimele bilanțuri contabile depuse la 30.06.2007 precum și informațiile furnizate de creditorul DGFP prin actele sprijinitoare ale declarației de creanță. Potrivit ultimului bilanț contabil întocmit de debitoare la 30.06.2007 societatea deținea active imobilizate în cuantum de 39.568 lei și disponibilități bănești în valoare de 372 lei pe care nu le-a justificat cu acte contabile. Prin urmare, în lipsa dovezilor cu privire la transferul activelor și disponibilităților bănești, se prezumă că acestea au fost deturnate de pârâtul-administrator și folosite în interes propriu. Recurentul-pârât nu a depus actele contabile cu privire la bunurile societății, astfel încât susținerile sale sunt nejustificate.
Raportat la aceste considerente și constatând că în mod corect judecătorul sindic a aplicat prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, urmează a respinge recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1149/13.05.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red: /26.02.2010
Dact:G/06.03.2010
- 4 ex. -
Judecător -sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
