Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 643/2009
Ședința publică de la data de 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre examinare recursurile promovate de recurenta - pârâtă și de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 210 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat din partea recurentei-pârâte, lipsă fiind aceasta, recurenta-creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice N, intimata-debitor intimatul-lichidator MANAGER CONT L și intimatul-creditor Centrul de Execuție Bugetară- Școala cu Clasele I-VIII nr.7 R și intimata-pârâtă..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 19 iunie 2009 s-au depus la dosar din partea intimatului-creditor Centrul de Execuție Bugetară- Școala cu Clasele I-VIII nr.7 R, note scrise cu privire la excepția tardivității recursului declarat de creditoarea N, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei-pârâte având cuvântul solicită admiterea excepției invocată de instanță privind tardivitatea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N și, în consecință, a se respinge recursul declarat de aceasta ca fiind tardiv. Totodată, solicită admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă având în vedere că din ansamblul probatoriilor administrate în cauză rezultă că atât aceasta cât și cealaltă pârâtă, în calitate de administratori ai societății debitoare, nu au desfășurat o activitate care să ducă la starea de insolvență a societății, astfel încât nu sunt îndeplinite dispozițiile art.138 lit.c din Legea 85/2006. În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea sentinței recurate, iar pe fond a se dispune respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursurilor comerciale de față, declarate de și Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr.210/F/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, (913/F/2004), reține următoarele:
Prin sentința de mai sus, au fost admise în parte cererile de atragere a răspunderii patrimoniale, formulate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Centrul de Execuție Bugetară- Școala cu clasele I-VIII nr.7
Pârâtele și, au fost obligate să plătească suma de 29.910,34 lei, cu titlu de pasiv neacoperit.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că din adresa nr.23021/20.11.2004, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, rezultă că până la data de 14.06.2004, cele două pârâte sunt responsabile pentru activitatea societății-debitoare,
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, stabilește că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență, din cauza lipsei unui plan de activitate pe termen mediu și, a unei politici greșite a societății, a diminuării disponibilităților și a neachitării datoriilor bugetare, vinovate de această situație fiind pârâtele, care au încălcat dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Din suplimentul la raportul de expertiză mai rezultă faptul că pârâtele au fost și salariatele debitoarei, că deși societatea înregistra pierderi, acestea au creditat-o cu suma de 55.946,93 lei, din care au retras suma de 13.180 lei, însă că au folosit în interes personal bunuri și produsele finite, în valoare de 29.910,34 lei.
Concluzia primei instanțe a fost aceea că pârâtele au continuat activitatea societății debitoare deși aceasta realiza pierderi, prin aceasta cauzând creditorilor prejudicii, egale cu suma de 29.910,34 lei, ce reprezintă valoarea bunurilor imobile și a produselor finite (covoare)existente scriptic în evidența debitoarei, dar nu și faptic.
Fiind îndeplinite dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, cererile de atragere răspundere patrimonială, au fost admise așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, care a arătat că este nelegală și netemeinică, deoarece nu a dispus în interes personal să continue activitatea societății, fapt ce a dus-o la insolvență.
În realitate s-a ajuns la starea de incapacitate a achitării datoriilor și la înregistrarea de pierderi, datorită scăderii pieței de desfacere a produselor pe care le execută societatea.
În vederea remedierii acestei situații, în ultima perioadă nu a mai ridicat indemnizația de administrator, finanțând societatea cu bani personal, bani din care s-a achitat o parte din datorii.
Pentru faptul că societatea a intrat în insolvență, nu are nici o culpă, iar "interesul personal" invocat de instanța de fond nu a fost dovedit.
În cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 și art.998-999 Cod civil, a arătat recurenta, deoarece nu are culpă în situația creată și nu există legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și stare de insolvență a societății.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, respingerea cererilor creditorilor de atragere a răspunderii patrimoniale.
Împotriva sentinței a declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice N, recurs înregistrat la data de 21 aprilie 2008, data de pe plicul aflat la fila 13, fiind 15.04.2009.
În ședința publică din 09 iunie 2009 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților tardivitatea introducerii recursului, deoarece în raport de data comunicării sentinței la data de 03.04.2009 (fila 212), ultima zi de declarare a recursului era 14.04.2009.
Întrucât termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare potrivit art. 8 din Legea nr.85/2006 termen depășit de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N, instanța de control judiciar urmează a respinge acest recurs, ca tardiv formulat.
Curtea de Apel analizând sentința civilă nr.210/F/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în raport de motivele de recurs invocate de și din oficiu, urmează a reține următoarele:
Judecătorul sindic a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, coroborate cu art.998-999 cod civil pentru atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai R, județul
Această situație rezultă din Raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență a societății debitoare, întocmit de lichidatorul judiciar, (filele 8-16), valoarea bunurilor care nu s-au mai găsit, ridicându-se la suma de 229.103.424 lei, valori stabilite la data de 31.03.2004, neactualizate.
Lichidatorul judiciar a precizat că într-adevăr, asociații au creditat societatea, în condițiile în care starea de insolvență era iminentă, prin înregistrarea an de an de pierderi și mai ales înregistrarea de datorii neachitate, fapte care au avut drept scop întârzierea declanșării falimentului.
Când societatea dispunea de sume, sau nu efectua plăți către creditori, în special datoriile către buget, asociații își retrăgeau o parte din sumele pe care le aveau de încasat de la societate, în contul creditării anterioare.
Acest ciclu, a precizat lichidatorul judiciar, se repeta lunar.
În aceste împrejurări este de observat că nu se poate reține susținerea recurentei că nu există culpă și legătură de cauzalitate între faptele săvârșite și stare de insolvență a societății debitoare, care în final au dus la înregistrarea de prejudicii la creditorii societății-falite, prejudicii ce trebuiesc acoperite.
Pentru aceste considerente, sentința recurată apare ca fiind temeinică și legală astfel că neexistând motive care să ducă la casarea ori modificarea acesteia, curtea de apel, urmează a respinge recursul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.312 cu referire la art.304 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurenta-pârât-debitor împotriva sentinței civile nr. 210 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitor R, intimatul-lichidator MANAGER CONT, intimata- creditor CENTRUL DE EXECUȚIE BUGETARĂ- ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.7 R și intimata-pârâtă, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva aceleași sentințe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.sent.
Red.dec.rec.-
Tehnored.dec.rec. Fl.B-2 ex- 15.07.2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
