Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.671
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâta - cu. ales la. av. & - Târgoviște, -. 3, Județ și creditoarea SC CONS SRL - Târgoviște, -. A,. 4, Județ D, împotriva sentinței nr. 39 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoare SC GRUP COM SRL - prin lichidator judiciar ȘI cu sediul în P, nr. 26,. 34 R2,. A,. parter,. 2, județ P și SC GRUP COM SRL cu sediul în Târgoviște, Justiției, nr. 27, județ D, creditoarea INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în Târgoviște, - județ D, DGFP cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 7 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate recurentei pârâte să depună la dosar originalul taxei de timbru și concluzii scrise, în baza art.156 (2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 mai 2008, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin sentința nr.39 din 31 ianuarie 2008, judecătorul sindic desemnat să instrumenteze procedura falimentului debitoarei SC Grup Com SRL Târgoviște, în dosarul de faliment 75/2005/F al Tribunalului Dâmbovița, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei în baza art.132 alin.2 din Legea 85/2006, radierea acesteia din evidențele ORC D, a descărcat de îndatoriri participanți la procedură conform art.136 din același act normativ, și a admis cererea creditoarei SC Cons SRL Târgoviște de angajare a răspunderii administratoarei, pentru suma de 149.790 lei (RON) în baza art.138 lit.a din Legea insolvenței, a respins cererea formulată de privind atragerea răspunderii administratorului G, precum și cererea de revocare a contractului de administrare încheiat la 1 noiembrie 2004 între debitoare și SC SRL Târgoviște, luând si celelalte măsuri prevăzute de art.135 din Legea insolvenței.
Prin aceeași sentință, pârâta fost obligată să plătească 5000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul reprezentând onorariu de avocat și 1250 lei către creditoarea SC SRL, reprezentând onorariu pentru expertiza contabilă.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a constatat că prin încheierea de ședință din 24.01.2008 a fost aprobat raportul final de lichidare și bilanțul general întocmite de lichidatorul judiciar și, desemnați să administreze procedura falimentului debitoarei, toate bunurile din averea acesteia fiind lichidate și distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului final de distribuire, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile art.132 alin.2 din Legea 85/2006, pentru închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Cu privire la cererile de atragere de răspundere patrimonială formulate de administratori, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză care a analizat activitatea desfășurată de administratorul G, în perioada 07.01.2003-15.03.2004 și cea desfășurată de în perioada în care administrat societatea debitoare 15.03.2004-17.12.2004, după care societatea a fost administrată de numitul, fost asociat al societății, în perioada 17.12.2004-27.04.2006, când i s-a ridicat dreptul de administrare ca urmare a intrării societății debitoare în faliment.
Pe baza probelor administrate judecătorul sindic a apreciat că fostul administrator al debitoarei G, nu se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență și nici de una din faptele prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, așa cum a concluzionat atât expertiza contabilă efectuată în cauză, cât și lichidatorul judiciar, care a revenit la concluziile formulate inițial în raportul nr.2, prin care a susținut că pârâtul Gaf olosit bunurile societății în interes personal și și-a exercitat funcția de administrator cu rea credință, prin raportul nr.6 depus la dosar la 22 iunie 2006, lichidatorul arătând că între fostul administrator G și asociații debitoarei au intervenit neînțelegeri, care au determinat plecarea fostul administrator din societate.
Lichidatorul a susținut că după acest moment reprezentanții debitoarei au desfășurat o activitate care a prejudiciat societatea, încheind un contract de administrare cu SC SRL, deosebit de împovărător pentru debitoare, care trebuia să plătească 25.000$ /lună, sumă care nu se justifica în raport de activitatea societății, astfel că judecătorul sindic a apreciat că insolvența societății s-a datorat, care prin încheierea contractului de administrare a condus societatea la încetare de plăți, deoarece la data de 28.02.2004, debitoarea a înregistrat profit în valoare de 194.256.143 ROL, când la conducerea acesteia se afla administratorul G, după care a început să înregistreze pierderi, în perioada în care a fost administrată de pârâta.
A reținut judecătorul sindic că deficitul financiar al societății s-a mărit substanțial în lunile noiembrie și decembrie 2004, când a fost achitată către SC SRL suma de 1.497.900.000 ROL, facturată de aceasta cu titlu de servicii de administrare pentru două luni, contravaloarea acestora depășind încasările societății debitoare, care de altfel nici nu a mai plătit contravaloarea serviciilor facturate de societatea de audit pentru lunile ianuarie și februarie 2005, pierderea înregistrată de debitoare fiind de 1.655.380.000 lei-ROL.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.138 lit.a din Legea 85/2006 pentru angajarea răspunderii patrimoniale a fostei administratore pentru pasivul debitoarei de 149.790 lei, reprezentând plăți efectuate nejustificat către SC SRL în lunile noiembrie - decembrie 2004, respingându-se ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator
S-a respins cererea de revocare a contractului de administrare încheiat la 1.11.2004 între debitoare și SC SRL, deoarece acest contract s-a încheiat pe durata unui an, respectiv 01.11.2004-01.11.2005, acesta încetându-și efectele înaintea formulării de desființare, aplicându-se dispozițiile art.274 Cod procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta și creditoarea SC Cons SRL Târgoviște.
Pârâta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu erau îndeplinite condițiile prev de art.138 lit.a din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul societății, neexistând intenție în procurarea, folosirea bunurilor societății sau a creditelor acesteia în interes personal.
A susținut recurenta că textul de lege se referă la folosirea bunurilor sau creditelor societății debitoare în sensul de active, fonduri, mijloace, resurse și nu la orațiuni de contractare sau angajamente care potrivit art.80-81 din Legea insolvenței pot fi reputate ca frauduloase pentru creditori și revocate de către administratori sau anulate de către judecătorul sindic.
Recurenta a învederat că dacă într-adevăr acel contract de management era anulabil, judecătorul sindic putea dispune această măsură și9 să repună părțile în situația anterioară și nicidecum să oblige administratorul care a executate un asemenea contract la suportarea unei părți din pasivul debitoarei, în condițiile în care decizia de afaceri îi aparține conform art.1441din Legea 31/1991 rep.
S-a mai arătat că stabilirea unei legături de cauzalitate între acest contract și ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este susținută de probele administrate în cauză, fiind rezultatul unei scindări a acestora, fiind interpretate părtinitor în favoarea administratorului pârât G, din constatările și concluziile expertizei, reieșind că incapacitatea de plată a debitoarei a fost ocazionată de actele frauduloase ale pârâtului G, care a angajat-o în operațiuni oneroase, în beneficiul SC Cons SRL, al cărui unic asociat și administrator era soția sa -
Recurenta a susținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză a reieșit că pârâtul Gar idicat din casierie diverse sume de bani "fără explicații", a făcut operațiuni de achiziții de la societatea soției sale, din care aceasta a realizat beneficii exorbitante, a emis în alb bilete la ordin de peste 4 miliarde 500 mii lei ROL, a aprovizionat debitoarea prin societatea soției sale și nu direct de la furnizorul SC ă SA, deși debitoarea era deținătoarea licenței de comerț a mărfurilor respective, experta arătând că aceasta ar fi avut rezultate favorabile cu mult mai mari, dacă aprovizionarea s-ar fi făcut direct de la producătorul SC ă SA.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de atragere răspunderii sale formulată de creditoarea SC Cons SRL.
Recurenta - creditoare SC Cons SRL a criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la întinderea răspunderii patrimoniale a pârâtei, susținând că în mod greșit aceasta deși a fost găsită vinovată, pentru insolvența societății, a fost obligată să plătească numai o parte din pasivul debitoarei, respectiv - RON, reprezentând plățile, pentru lunile noiembrie și decembrie 2004, efectuate în baza contractului de administrare încheiat cu SC SRL, deși creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei de 269.247,24 RON, consfințită prin sentința 1745 /2004 a Tribunalului Dâmbovița, modificată prin decizia nr.203/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, suma fiind datorată în baza contractului nr.15 din 11 aprilie 2003 încheiat între recurentă și debitoare.
A mai susținut recurenta că prima instanță a omis împrejurarea că a fost asociata societății debitoare, dar și a SC SRL, cu care s-a încheiat contractul de administrare din 01.11.2004, deținând 95% din capitalul acestora, fiind și administrator al celor două societăți, contractul de administrare menționat anterior conducând la insolvența societății, astfel încât în mod greșit instanța nu a procedat la revocarea acestuia, solicitându-se admiterea recursului, angajarea răspunderii fostei administratorei pentru întreg pasivul de 269.247,24 RON, precum și revocarea contractului de administrare încheiat de debitoare la 01.11.2004 cu SC SA.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cum ambele recursuri vizează modul de soluționare a cererii de atragere a răspunderii administratorei, urmează a fi analizate împreună.
Inițial lichidatorul societății și, în raportul nr.2 a indicat la cauzele insolvenței debitoarei SC Com SRL exercitarea cu rea credință a funcției de administrator a pârâtului G, care a folosit bunurile societății în interes personal, și al societății creditoare SC Cons SRL, la care soția sa era unic asociat, împotriva acestuia formulându-se plângere penală de către debitoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.266 din Legea 31/1990 rep. filele 25-28 dosar 75/F/2005 al Tribunalului Dâmbovița, din sentința penală nr.638/19.10.2007 a Judecătoriei Târgoviște, depusă în copie la filele 243-244 volumul II din același dosar, rezultând că nici în prezent nu s-a terminat judecata cu privire la faptele penale presupus săvârșite de fostul administrator
Ulterior, lichidatorul și-a reconsiderat opinia în raportul de lichidare nr.6 de la fila 235 dosar fond, în care a arătat că între fostul administrator G, care și-a îndeplinit mandatul de administrare pe perioada 07.01.2003-15.03.2004, și asociații societății debitoare au intervenit neînțelegeri care au condus la încetarea calității de administrator al pârâtului
Concluziile primei instanțe privind cauzele insolvenței societății debitoare numai în perioada în care aceasta fost administrată de pârâta - 15.03.2004-17.12.2004, se bazează în special pe susținerile expertului consilier al pârâtului G, deoarece din constatările și concluziile expertului desemnat de instanță, rezultă că la data de 28.02.2004 debitoarea înregistra pierdere în valoare de 204.531.773 lei, conform balanței de verificare, aceasta fiind perioada de sfârșit a mandatului de administrare al numiților și G, de la data de 15.03.2004 începându-și mandatul de administrator pârâta - filele 120-123.
În perioada în care societatea debitoare a fost administrată de și G s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.15 din 11 aprilie 2003, între debitoare și SC Cons SRL (recurenta creditoare din prezenta cauză - filele 126-127 dosar fond ) în baza căruia recurenta creditoare s-a interpus în operațiunea de comercializare a mărfurilor furnizate de SC SA, pentru care debitoarea avea licență (Agrement Tehnic Feroviar) eliberată de Ministerul Transporturilor - fila 128 dosar fond, recurenta creditoare vânzând debitoarei mărfuri de la prețuri de 5 -6 ori mai mari decât cele ale producătorului, de la care debitoarea se putea aproviziona direct.
Experta a concluzionat că rezultatele financiare ale debitoarei ar fi fost mult mai mari dacă nu ar fi existat acest contract de intermediere, semnat din partea debitoarei de către administratorul G și încheiat cu societatea la care soția sa era unic asociat și administrator, contrar disp.art.149 (1) din Legea 31/1990 rep. așa cum rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sub nr.7806 din 20 octombrie 2004 - fila 151 dosar fond.
În perioada în care a fost administrator pârâtul Gae mis patru bilete la ordin către recurenta creditoare SC Cons SRL, din care s-a introdus spre decontare numai biletul la ordin în valoare de 3.372.472.444 ROL, pe care banca a refuzat să-l plătească din lipsă totală de disponibil, acest bilet la ordin fiind emis la 28.02.2004, la sfârșitul perioadei de administrare a debitoarei de către numitul G - fila 129 -, rezultând deci că de la acea dată societatea debitoare se afla în încetare de plăți.
De asemenea în perioada în care a fost administrator, numitul a ridicat diverse sume de bani, fără justificare, din casieria debitoarei, în baza unor dispoziții de plată, fără a exista justificări legale ale celor 32 de plăți, operate în baza semnăturii fostului administrator G, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă - filele 123-125 și din tabelele întocmite de expert cu privire la sumele ridicate de fostul administrator, fără documente legale - societatea debitoare fiind lipsită de respectivele disponibilități în perioadele de timp scurse între momentul plăților și încasărilor.
La sfârșitul mandatului de administrare pârâtul Gaî mprumutat societatea debitoare cu o sumă de 920.000.000 ROL, în baza contractului de împrumut civil nr.35 din 22.01.2004, aflat în copie la fila 147 dosar fond, semnătura fostului administrator figurând atât la rubrica "împrumutător", cât și la rubrica "împrumutat", fără a se dovedi că ar fi existat aprobarea asociaților societății pentru acest împrumut, încălcându-se disp.art.149 (1) din Legea nr.31/1990, rep. mărind astfel pasivul societății.
În aceste condiții este greșită concluzia instanței de fond cum că insolvența debitoarei a survenit în perioada mandatului de administrare a numitei, deci numai după 15 martie 2004, deși rezultă că de la sfârșitul anului 2003 debitoarea avea o situație financiară dificilă, iar la începutul anului 2004 intrase deja în încetare de plăți, înregistrând datorii, fiind în imposibilitate să plătească biletul la ordin emis de administratorul G, în februarie 2004, fiind nevoită să apeleze la împrumuturi de la alte persoane, deoarece nu mai dispunea de lichidități.
Starea de insolvență s-a accentuat într-adevăr pe parcursul anului 2004, când de altfel nici nu rezultă că s-au desfășurat alte activități profitabile.
Prima instanță a angajat răspunderea patrimonială a pârâtei, și "care prin încheierea contractului de administrare a dus societatea la încetare de plăți, folosind practic resursele financiare ale societății debitoare, în folosul unei alte persoane juridice, respectiv ale SC SRL, pentru care a emis facturi de plată ce au depășit volumul tuturor veniturilor societății aferente perioadei noiembrie 2004-februarie 2005, faptă prevăzută și sancționată de disp.art.138 alin.1, lit.a din Legea nr.85/2006". Prin sentința atacată s-a respins însă cererea de angajare a răspunderii acestui administrator formulată de pârâta, iar soluția nu a fost atacată sub acest aspect de nici una dintre părți, pârâta, solicitând admiterea recursului său numai în privința cererii de angajare răspunderii sale patrimoniale, iar creditoarea SC Cons SRL Târgoviște, societate administrată de soția fostului administrator, a înțeles să solicite angajarea răspunderii patrimoniale de la început numai pentru pârâta - fila 169 dosar fond și nu a atacat soluția pronunțată cu privire la răspunderea fostului administrator
Este adevărat că s-a încheiat contractul de administrare la data de 1.11.2004 între societatea debitoare și SC SRL pentru administrarea, conducerea și gestionarea activității debitoarei pe o perioadă de un an, începând de la data semnării cu o remunerație de 25.000$/luna, împovărătoare pentru debitoare, însă acest contract nu a fost încheiat de administratora pentru debitoare, ci de către directorul general, iar din partea prestatoarei de servicii, SC service SRL, contractul a fost semnat de directorul general, fost asociat și administrator al debitoarei, în perioada în care aceasta a fost administrată și de pârâtul G, precum și după data de 17.12.2004, după expirarea mandatului recurentei, până la 16.01.2006, când i s-a ridicat dreptul de administrare, ca urmare a intrării în faliment a debitoarei, așa cum rezultă din informațiile transmise de ORC D și din raportul de expertiză contabilă. De altfel deși debitoarea a continuat să funcționeze încă un an după încetarea mandatului administratorei, împotriva acesteia din urmă nu s-a exercitat acțiunea prev.de art.155 (1) din Legea 31/1990 rep. pentru atragerea răspunderii acesteia.
Rezultă deci că recurenta, în calitate de administrator a executat obligațiile contractuale rezultate din contractul de administrare în care debitoarea a fost angajată de conducerea societății, respectiv de directorul general, astfel încât nu erau îndeplinite condițiile prev.de art.138 alin.1, lit.a din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale. De altfel lichidatorul debitoarei nu a formulat o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei administratore, așa cum avea posibilitatea să procedeze după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, motiv pentru care în baza disp.art.304 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul acesteia, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cerea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei, pentru pasivul debitoarei, cerere formulată de intimata creditoare SC Cons SRL Târgoviște, urmând a se înlătura și obligația acesteia la plata cheltuielilor de judecată de 5000 lei pe care a fost obligată să le plătească pârâtului G și a se păstra restul dispozițiilor sentinței.
Recursul creditoarei SC Cons SRL Târgoviște urmează a se respinge ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă, acest recurs vizând întinderea răspunderii patrimoniale pârâtei, pentru care nu sunt întrunite condițiile prev.de art.138 lit.a din Legea insolvenței, așa cum s-a arătat anterior.
Împrejurarea că recurenta-pârâtă era asociată și administratoră în ambele societăți, nu are relevanță atâta tip cât contractul păgubitor pentru debitoare nu a fost încheiat și semnat de ea, pentru nici una dintre părțile contractante.
Nefondată este și critica recurentei creditoare ce vizează împrejurarea că în mod greșit nu s-a revocat contractul de administrare de către instanța de fond, Tribunalul Dâmbovița, deoarece pe de o parte acest contract încheiat pe o perioadă de un an, respectiv 01.11.2004-01.11.2005, era deja executat, la data formulării acestei cereri - 27.04.2006 - iar pe de altă parte numai lichidatorul sau comitetul creditorilor putea formula o acțiune întemeiată pe disp.art.61 lit.c din Legea nr.64/1995, invocat de recurenta creditoare în cererea de la fila 169 dosar fond, pentru desființarea contractului de administrare, ceea ce în speță nu s-a făcut.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul pârâtei, cum s-a arătat anterior și a se respinge recursul creditoarei SC Cons SRL Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta - cu. ales la. av. & - Târgoviște, -. 3, județ și respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea SC CONS SRL, cu sediul în Târgoviște, -. A,. 4, județ, împotriva sentinței nr. 39 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata debitoare SC GRUP COM SRL - prin lichidator judiciar ȘI cu sediul în P, nr. 26,. 34 R2,. A,. parter,. 2, județ P și SC GRUP COM SRL cu sediul în Târgoviște, Justiției, nr. 27, județ D, creditoarea INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în Târgoviște, - județ D, DGFP cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județ D, și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea creditoarei SC Cons SRL de atragere a răspunderii administratorei și înlătură obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată în valoare de 5000 lei, reprezentând onorariu de avocat, către pârâtul.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Red. / tehnored.
3 ex./16 mai 2008.
Ds. 75/F/2005 Tribunal
Jud. sindic
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120/2006
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
