Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 559/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 671
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Florica
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 împotriva sentinței comerciale nr. 502 din data de 04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR și - SA
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează aspectul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 proc.civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2007, Comitetul Creditorilor al debitoarei Metal a solicitat judecătorului sindic, atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, respectiv a pârâților și și obligarea acestora la suportarea în solidar a pasivului societăți debitoare.
Prin sentința comercială nr.502/04.02.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea comitetului creditorilor, ca nefondată și a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că răspunderea administratorului este una personală, ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale prevăzute de art.998-999 cod civil și doar atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență. S-a mai reținut că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor relative la obligațiile fiscale și bilanțurile contabile nu a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 21.03.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât pentru atragerea răspunderii organelor de conducere nu este necesară îndeplinirea condițiilor de la răspunderea civilă delictuală, ci doar două condiții: starea de insolvență a debitoarei și săvârșirea de către persoanele vizate a uneia dintre faptele prevăzute de art.137 din Legea nr.85/2006. Întrucât ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată conform art.1082 Cod civil, răspunderea fiind apreciatăin abstractoîn cazul mandatului comercial.
Recurenta a mai arătat că acesta este și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea 85/2006 privind insolvența, de modificarea a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii delictuale, este acela că art.72 din Legea 31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile dintre administrator și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de această dispoziție specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale motivele invocate de recurentă în susținerea recursului, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție, a căror îndeplinire este impusăcumulativde principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele invocate, privind încălcarea dispozițiilor Legea nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea 85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5, împotriva sentinței comerciale nr.502 din data de 04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, prin LICHIDATOR JUDICIAR și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 10.06.2008
Tehnored. - 13.06.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Florica
