Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 672
Ședința publică de la 27 August 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta INSOLVENȚA 2007 C - în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL S, împotriva sentinței comerciale nr. 287 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, precum și faptul că recurenta este scutită de plata taxei de timbru. S- mai învederat că, prin serviciul arhivă, a fost depusă și atașată la dosar întâmpinarea formulată de intimata pârâtă, după care:
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 287 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, prin judecător-sindic, s-a respins ca nefondată cererea formulată de lichidatorul desemnat să lichideze averea debitoarei SC SRL aflată în faliment, având ca obiect antrenarea răspunderii administratorului social, pe temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a apreciat că nu există pasiv neacoperit din averea debitoarei, cererea fiind prematură, întrucât aceasta are o creanță împotriva SC SRL în cuantum de 34.369,3 lei pe care lichidatorul trebuie să o recupereze. Totodată, a reținut că administratorul social a pus la dispoziția lichidatorului evidența contabilă și nu s-a dovedit că administratorul social este culpabil de ajungerea societății în stare de insolvență, nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.138 din legea insolvenței.
Împotriva sentinței a formulat recurs lichidatorul INSOLVENȚA 2007 C, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul susține că în mod greșit s-a reținut că nu există pasiv neacoperit deoarece a solicitat antrenarea răspunderii pentru o suma mai mare decât creanța ce trebuie recuperată și anume pentru întregul pasiv social în cuantum de 70.981 lei. Pe de altă parte, susține că a făcut dovada că nu mai poate fi recuperată creanța debitoarei față de deoarece această societate este la rândul ei insolvabilă și nu deține bunuri care să servească la acoperirea pasivului, executarea silită împotriva acesteia încetând.
În ce privește evidența contabilă, lichidatorul susține că administratorul social i-a predat numai anumite evidențe contabile, care nu constituie evidența contabilă propriu-zisă ci documente singulare, disparate, care echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea. Mai arată că schimbarea sediului societății la o adresă necunoscută și neținerea evidenței conform legii denotă intenția ascunderii activelor societății și sustragerii de la plata obligațiilor sociale.
Lichidatorul mai învederează faptul că în materia insolvenței este suficient pentru angajarea răspunderii administratorului ca fapta să se fi săvârșit cu forma cea mai ușoară de vinovăție și aceasta să fi determinat starea de insolvență, ceea ce s-a dovedit în cauză.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare invocând în apărare argumentele reținute de judecătorul-sindic în considerentele sentinței.
Recursul, ce va fi analizat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 3041cod procedură civilă și art. 138 din Legea nr. 85/2006, este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește primul motiv de recurs, Curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut că cererea de antrenare a răspunderii este prematură cu motivarea că debitoarea are creanțe pe care lichidatorul trebuie să le recupereze întrucât creanța de recuperat este mult inferioară masei pasive ce nu se poate acoperi din averea debitoarei. Astfel, judecătorul-sindic trebuia să pună cel puțin problema recuperării diferenței în condițiile în care abia în recurs s-a făcut dovada că acea creanță nu se poate recupera deoarece debitorul urmărit este insolvabil.
Soluția judecătorului-sindic de respingere a cererii este însă întemeiată corect pe cel de-al doilea argument: nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte dintre cele enumerate de text și că aceasta ar fi condus la starea de insolvență. S-a făcut dovada că administratorul-social a predat lichidatorului evidențele contabile în timpul procesului și în consecință fapta de neținere a evidenței contabile, astfel cum a fost invocată în cererea de chemare în judecată nu există. Fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea, astfel cum a fost invocată în precizarea la acțiune depusă de lichidator la 19.05.2008, nu fost dovedită ci doar susținută ca o afirmație. Potrivit art. 55 din lege, dacă evidențele contabile nu sunt întocmite conform legii, lichidatorul are obligația să le reconstituie. Lichidatorul desemnat în cauză trebuia să efectueze această operațiune și prin aceasta să facă dovada că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii. Simpla susținere a lichidatorului nu este suficientă pentru a face dovada că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii sub aspectul săvârșirii faptei dar și sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre faptă și încetarea de plăți.
Nici faptul schimbării sediului social și neînregistrării noului sediu în registrul comerțului nu face pur și simplu dovada intenției ascunderii activelor și sustragerii de la plata obligațiilor sociale. Lichidatorul trebuia efectiv să facă dovada în acest sens, potrivit regulii înscrise în art. 1169 cod civil în acord cu care cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, cu atât mai mult cu cât el este titularul cererii de antrenare a răspunderii.
Întradevăr, în materia insolvenței este suficient pentru angajarea răspunderii administratorului ca fapta să se fi produs cu forma cea mai ușoară de vinovăție dar săvârșirea faptei precum și legătura dintre acesta și starea de insolvență trebuie dovedite.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția judecătorului-sindic este temeinică și legală încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă INSOLVENȚA 2007 C, cu sediul în C, B,. 23 D,. 1,. 2, jud. D - în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL S, cu sediul în S, str. - -,. 14,. A,. 1,. 11, jud. O, împotriva sentinței comerciale nr. 287 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în S, str. - -,. 14,. A,. 1,. 11, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 august 2008.
Președinte, Țăndăreanu | Judecător, Moleanu | Judecător, |
Grefier, |
27 August 2008
Red. / 4 ex. /11.09.2008
Jud. sindic: - Tr. O
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
