Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 682
Ședința Publică de la 9.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind pronunțarea cererilor de recurs, formulate de recurenții, și - SRL, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și - RI-EX SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 2.06.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.06.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 559/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială au fost admise în parte cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorului judiciar și Asociații și de creditoarea împotriva pârâților și. Au fost obligați pârâții să suporte, în solidar, o parte din pasivul societății debitoare 94 în sumă de 28.782,5 lei, precizându-se că, în temeiul art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se va efectua conform Codului d e procedură civilă. A fost respinsă cererea creditoarei și a pârâților privind obligarea reciprocă la plata cheltuielilor de judecată. Au fost obligați pârâții la plata, în solidar, a sumei de 1.000 lei către expertul contabil și a fost obligată creditoarea la plata sumei de 1.000 lei către același expert contabil. În baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare, în contradictoriu cu creditorii și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 S-a dispus comunicarea sentinței potrivit art. 135 din lege și radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. S-a dispus plata remunerației lichidatorului judiciar și a cheltuielilor de procedură în sumă de 2442 lei din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În considerentele hotărârii s-a arătat că, la cererea creditoarei, prin sentința comercială nr. 1351/02.09.2003, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și lichidare împotriva debitoarei RI-EX, iar prin încheierea din data de 03.11.2004, s-a deschis procedura falimentului, ridicându-se dreptul debitoarei de a-și mai conduce activitatea.
La data de 05.01.2005 creditoarea a solicitat atragerea răspunderii pârâților și, în baza art. 124 lit. c, d, și e din Legea nr. 64/1995 republicată. În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul, în calitate de asociat unic al societății debitoare, a desfășurat activități comerciale cu încălcarea normelor legale, nu a ținut evidența contabilă potrivit legii, a folosit documente contabile fictive pentru a diminua obligațiile societății la bugetul de stat, faptele fiind constatate și sancționate de Garda Financiară. Cu privire la pârâtul, s-a susținut că acesta a profitat de calitatea de frate al administratorului societății și a efectuat în mod curent acte de comerț în numele societății debitoare, semnând diverse contract care angajau societatea debitoare, inclusiv contractul de închiriere cu
Lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat antrenarea răspunderii pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a, c, d, și e din Legea nr. 85/2006, arătând că pârâții au folosit bunurile societății în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, au facturat și livrat către United Grup - al cărei administrator era, mijloace fixe constând în 5 mașini de cusut în valoare de 287.825.000 lei (ROL), factura nefigurând încasată în evidențele contabile ale societății. S-a mai arătat că societatea nu a depus declarațiile privind obligațiile de plată aferente perioadei mai-septembrie 2002 și deconturile de pentru lunile ianuarie - februarie 2001, iunie 2001, martie, iunie și septembrie 2002, încălcându-se dispozițiile art. 1, art. 4 și art. 5 din nr.OG 68/1997 și nu a depus cerere pentru deschiderea procedurii de faliment în termen de 30 de zile de la constatarea stării de insolvență.
Prin întâmpinări, pârâții au solicitat respingerea cererilor ca neîntemeiate, deoarece din probe nu a rezultat ținerea unei contabilități fictive, nu a existat vreo operațiune economică frauduloasă care să fi adus avantaje personale asociatului în detrimentul firmei, pârâtul nu a deținut vreo calitate în cadrul societății debitoare.
Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv proba cu expertiză contabilă, instanța a reținut că potrivit mențiunii nr. 71782/23.10.1997 înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B pârâtul a avut calitatea de asociat unic al societății debitoare.
Din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar a rezultat că situația economică a debitoarei s-a deteriorat începând cu anul 2002, prin scăderea veniturilor, dar și a cheltuielilor, rezultând pierderi. S-a arătat că încetarea de plăți a debitoarei s-a datorat atât unor cauze obiective cât și unor cauze subiective, inclusiv managementul societății în perioada în care a fost administrată de și de pârâtul, în calitate de mandatar cu procură specială.
Din analiza actelor contabile instanța a reținut că societatea debitoare înregistra la sfârșitul anului 2002 o cifră de afaceri în sumă de 382.511 lei, profitul din activitatea de exploatare și rata rentabilității fiind zero, fapt de natură să reflecte o activitate comercială nerentabilă, precum și faptul că societatea se afla în stare de faliment din anul 2002, datorită încheierii cu pierderi a exercițiului financiar și acoperirii pierderilor prin utilizarea în totalitate a capitalurilor proprii.
S-a mai arătat că prin procesul verbal de inventariere încheiat la data de 31.12.2002, au fost identificate în patrimoniul societății mijloace fixe, respectiv 5 mașini de cusut în sumă de 28.782,5 lei (RON), obiecte de inventar în sumă de 1.880,87 lei și disponibilități bănești în sumă de 1.649,29 lei.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 ( art. 124 lit. a din Legea nr. 64/1995), s-a menționat că societatea debitoare a facturat și livrat la data de 12.02.2003 către United, al cărei administrator este pârâtul, mijloacele fixe reprezentând 5 mașini de cusut aflate în patrimoniu la data de 12.02.2003. Prețul de vânzare a bunurilor a fost de 154.130.288 lei (ROL), factura figurând neîncasată în evidențele contabile ale societății.
S-a reținut în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 și nu cea prevăzută de art. 138 lit. e din lege, cu motivarea că au fost folosite bunurile persoanei juridice în folosul altei persoane, prejudiciul produs fiind egal cu valoarea mijloacelor fixe reflectate în evidențele contabile.
Analizând procurile autentificate la datele de 23.11.1997 și de 26.07.2004, instanța a considerat că pârâtul, fratele asociatului unic al debitoarei, a deținut în mai multe rânduri și pe perioade relativ luni funcția de administrator în fapt al societății debitoare, cu puteri depline, calitate în care a semnat și efectuat în mod curent acte de comerț în numele 94
În condițiile în care pârâtul a avut procură specială de administrare a societății debitoare, iar bunurile care nu au fost identificate în patrimoniul societății au fost facturate și livrate către United, societate în care avea funcția de administrator, s-a apreciat că și acest pârât se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, și de fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Cei doi pârâți au fost obligați astfel în solidar la plata prejudiciului reținut în sumă de 287.825.000 lei (ROL).
S-a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Astfel, s-a menționat că, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul, reiese că societatea debitoare a avut organizată și condusă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991. Nedepunerea la organele fiscale a declarațiilor privind obligațiile de plată aferente perioadei mai-septembrie 2002 și a deconturilor de pentru lunile ianuarie-februarie 2001, iunie 2001, martie, iunie și septembrie 2002, și încălcarea astfel a dispozițiilor art. 1, art. 4 și art. 5 din nr.OG 68/1997 nu a fost considerată că ar fi condus la starea de insolvență a debitoarei. S-a precizat că faptele constatate și sancționate de Garda Financiară se constituie în contravenții și au un regim juridic diferit de faptele pentru care se solicită atragerea răspunderii în temeiul legii insolvenței.
Nu a fost reținută în cauză nici incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 (fost art. 124 lit. c din Legea nr. 64/1995), întrucât nu s-a făcut dovada că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.
Față de cele arătate, instanța a concluzionat că sunt întrunite condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților și i-a obligat pe aceștia să suporte, în solidar, o parte din pasivul societății debitoare, respectiv suma de 28.782,5 lei (RON) reprezentând contravaloarea prejudiciului creat societății debitoare prin folosirea bunurilor acesteia.
Instanța a dispus și cu privire la plata onorariului expertului contabil, obligând atât pe reclamantă cât și pe pârâți la plata a câte 1000 lei.
Având în vedere inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus închiderea procedurii de faliment, notificarea închiderii procedurii conforma art. 135 din lege și, corelat cu dispozițiile art. 227 lit. e și art. 260 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului
Împotriva sentinței comerciale nr. 559/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII- a Comercială au formulat recurs în termen legal pârâții și reclamanta-creditoare
Recurentul a criticat sentința pentru următoarele motive de recurs:
- deși atât creditoarea, cât și lichidatorul judiciar și Asociații au formulat cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a, c, d, și e din Legea nr. 85/2006, din motivarea hotărârii judecătorești atacate rezultă că instanța a avut în vedere numai cererea formulată de lichidatorul judiciar.
- Instanța a făcut o greșită aplicare a legii în sensul întemeierii răspunderii pe dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece, pe de o parte, chiar expertul afirmă că firma a avut activitate până la finele anului 2001, iar în anul 2002 s-au înregistrat pierderi datorită unor cauze obiective. Pe de altă parte, prin facturarea bunurilor în anul 2003 nu s-a realizat o operațiune frauduloasă iar administratorul sau lichidatorul judiciar aveau obligația de a depune diligențele necesare pentru recuperarea sumei reprezentând prețul și nu se poate reține vinovăția administratorului unic pentru nerecuperarea sumei de bani, întrucât dreptul de a administra firma a fost preluat de administratorul/lichidatorul judiciar.
- Creanța invocată de intimata-creditoare este și prescrisă, deoarece în luna martie 2006 operat prescripția extinctivă
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Recurentul a criticat sentința invocând următoarele motive de recurs redate în esență:
- greșit a reținut instanța calitatea sa de administrator de fapt al debitoarei, deoarece nu a îndeplinit niciodată această calitate, semnând numai un contract de închiriere, în condițiile în care administratorul societății (fratele său) nu se afla în țară; procura la care se referă instanța a fost folosită pentru semnarea contractului de închiriere, iar pentru că a semnat contractul de închiriere și o factură fiscală nu înseamnă că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006;
- deoarece administratorului societății debitoare i-a fost ridicat dreptul de administrare, singurul în măsură să anuleze vânzarea celor 5 mașini de cusut era administratorul judiciar și, ulterior, lichidatorul judiciar;
- nu există probe din care să reiasă vreo activitate culpabilă a recurentului care să cauzeze incapacitatea de plată a societății debitoare:
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
În recursul declarat de recurenta-creditoare C. a fost criticată sentința în principal în ceea ce privește cuantumul sumei la plata căreia au fost obligați pârâții. Susținând existența intenției pârâților de aop rejudicia și faptul că aceștia au obținut beneficii din utilizarea fără plată a spațiilor proprietatea recurentei, aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata întregii creanțe de 251.668,396 lei (RON). Deși nu a fost întemeiat în drept motivul de recurs, acesta vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu sunt fondate pentru considerentele care vor redate.
Cu privire la primul motiv din cadrul recursului declarat de recurentul, se apreciază că nu este întemeiat, deoarece, așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate, judecătorul sindic a avut în vedere atât cererea de atragere a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar cât și cea formulată de creditoarea, pronunțându-se cu privire la ambele cereri.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al recursului, prima instanță a considerat întrunite condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Aceasta întrucât, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că întocmirea facturii fiscale nr. -/12.03.2003 prin care debitoarea a vândut către United 5 mașini de cusut contra prețului de 154.130.288 lei (ROL), s-a realizat fără intenția reală a părților care au întocmit factura de a vinde, respectiv de a cumpăra, adică fără a exista intenția de plată a prețului. Nu s-a făcut nici o dovadă că debitoarea, în calitate de cumpărătoare, ar fi efectuat vreun demers pentru a recupera prețul bunurilor vândute.
În condițiile inexistenței intenției de plată a prețului, actul juridic realizat prin factura menționată reprezintă o folosire a bunurilor societății debitoare în folosul altei persoane, respectiv a United, fără a exista un corespondent în ceea ce privește contraprestația referitoare la plata folosinței.
Faptul că administratorul sau lichidatorul judiciar nu au depus diligențe pentru a recupera prețul bunurilor obiect al facturii sus-precizate, nu este de natură a înlătura răspunderea persoanelor vinovate de săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Aspectul privind prescripția extinctivă a creanței reprezentând prețul bunurilor obiect al facturii arătate semnifică faptul că această creanță nu mai poate fi recuperată prin promovarea unei acțiuni în justiție sau pe calea executării silite. Însă, prescrierea dreptului la acțiune pentru recuperarea acestei creanțe nu înseamnă prescrierea dreptului la acțiunea ce are ca obiect atragerea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la primul motiv de recurs din cadrul recursului declarat de recurentul, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, calitate procesuală pasivă poate avea "orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului" prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
Recurentul-pârât, care, în calitate de mandatar, a efectuat acte de administrare a societății debitoare în baza procurilor date în acest sens de administratorul 94, are calitate procesuală pasivă în sensul dispozițiilor textului de lege arătat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv din acest recurs, prin întocmirea de către recurent a facturii în cauză, în calitate de mandatar al administratorului debitoarei, fără a exista intenția de încasare a contravalorii prețului facturii, s-a realizat un act de administrare în sensul folosirii de către altă persoană juridică a bunurilor debitoarei, fără plata vreunei contraprestații, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Pasivitatea administratorului/lichidatorului judiciar care nu a uzat de mijloacele legale în vederea recuperării creanței nu este de natură să înlăture răspunderea pârâților pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Înstrăinarea, la data de 12.03.2003, a mijloacelor fixe constând în cele 5 mașini de cusut reprezintă o faptă care a contribuit la cauzarea stării de insolvență a debitoarei, stare ce a fost constatată prin sentința comercială nr. 1351/02.09.2003 prin care s-a deschis procedura insolvenței.
Cu privire la recursul declarat de recurenta-creditoare, se apreciază că, având în vedere legătura de cauzalitate care trebuie să existe între fapta ilicită și prejudiciul constând în neplata creanțelor datorată lipsei lichidităților, antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 se poate realiza numai în măsura cuantumului prejudiciului cauzat de fapta ilicită.
Așa cum a decis prima instanță, prejudiciul cauzat prin săvârșirea de către recurenții-pârâți a faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, constă în suma de 28.782,5 lei (RON) reprezentând valoarea bunurilor obiect al facturii în cauză.
Ca urmare, nu poate fi antrenată răspunderea recurenților-pârâți pentru plata întregii creanțe a creditoarei, ci numai în măsura prejudiciului creat prin fapta pârâților.
Având în vedere cele arătate, se constată că nu sunt întemeiate recursurile formulate, iar hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții și și de recurenta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții, și - SRL, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și - RI-EX SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, împotriva sentinței comerciale nr. 559/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex. / 09.07.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
