Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.682R

Ședința publică de la 05.05.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru

JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOIR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4885/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare MEDIA prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.23/2009aflată la filsa 21, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că s-a atașat dosarul nr- având ca obiect cererea de reexaminare asupra timbrajului formulată de recurenta-creditoare, cerere admisă.

Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, întrucât nu sunt îndeplinite disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Învederează că toate documentele contabile se află în posesia intimatului și nu au fost sustrase din contabilitate, acestea fiind depuse și înregistrate la Administrația Finanțelor Publice 4. Astfel, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unei fapte ilicite. În ceea ce privește prejudiciul, învederează faptul că acest prejudiciu nu s-a datorat ca urmare a ținerii unei contabilități fictive sau a sustragerii documentelor contabile de către intimat. Consideră că nu poate exista o legătura de cauzalitate întrucât nu există o faptă ilicită astfel cum este prevăzută de disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Curtea, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin Sentința comercială nr.4885/14.11.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Comitetul creditorilor. În baza art.131 - Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea MEDIA.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art.138 din Legea 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.

Reclamanta nu numai ca nu făcut dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic, dar nici nu aratat care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr.82/1991 republicata) și starea de insolventa a debitoarei.

Raportul cauzal trebuie sa existe intre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unor asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.

Din cererea formulată nu rezultă care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi săvârșite de către pârât și starea de insolvență a debitoarei.

Reclamantul creditor a făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, fară a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit.c) din lege, astfel că va fi respinsă.

Așadar, simplul fapt că pârâtii nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.

Instanța a respins ca neîntemeiată și cererea formulată de lichidatorul judiciar în baza disp. art.138 lit.d din lege.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 4, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond, admiterea cererii formulate în baza art.138 lit.d) din Legea 85/2006.

Recurenta a invocat următoarele critici sentinței apelate, întemeiate pe art.304 pct.9 pr.civ.

Responsabilitatea pentru încălcarea obligațiilor privind ținerea contabilității revine debitoarei față de prevederile art.138 alin.1 lit.d) - Legea nr.85/2006.

În culpă este administratorul debitoarei întrucât acesta, deși a fost notificat de mai multe ori de câte ori către lichidatorul judiciar, nu a predat acestuia documentele contabile prevăzute de art.28 - Legea nr.85/2006.

În cauză sunt întrunite cerințele legale privind antrenarea răspunderii patrimoniale, există un prejudiciu, există o faptă ilicită, legătura de cauzalitate între cele două și prezumția de culpă.

În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 alin. 1 societatile comerciale au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie potrivit prezentei legi, iar art. 5 prevede că persoanele prevazute la art. 1 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale . Coroborând aceste prevederi legale cu textele arte 73 alin. 1 lit. c si art. 73 alin. 2 administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, insa acestia o pot exercita numai in caz de faliment al societatii, rezulta ca in cazul nedepunerii documentelor contabile prevazute de lege nu s-a tinut o contabilitate in conformitate cu legea.

Existenta unui prejudiciu cert cauzat institutiei de catre parat prin conducerea defectuoasa a societatii, s-a stabilit in cursul desfasurarii procedurii de lichidare judiciara prin intocmirea de catre lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligatiilor debitoarei, tabel necontestat.

In acest caz, fiind pe taramul raspunderii civile contactuale, culpa este prezumata potrivit cu arte 1082 Cod Civil, iar raspunderea trebuie prezumata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a actionat in temeiul unui mandat comercial.

Administratorul are de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art.72 din Legea - republicata si art.1532 - 1533 cod civil are si o raspundere contractuala fata de tertii pagubiti de societatea ce o reprezinta.

Singurul rezultat al atitudinii de dezinteres fata de prevederile legale ce guverneaza si reglementeaza desfasurarea activitatii unei societati comerciale este falimentul acelei societati comerciale.

Acesta este raportul de cauzalitate intre faptele culpabile ale administratorului ce constau in neindeplinirea obligatiilor legale (nerespectarea si neaplicarea legii) si prejudiciul creat creditorilor prin intrarea societatii in faliment.

In incadrarea faptelor administratorului societatii debitoare la art.138 lit. d), institutia a avut in vedere si faptul ca la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societatii. Nici dupa depunerea cererii intemeiata pe art.138 nu au fost depuse actele contabile ale societatii, fapt ce intareste prezumtia de culpa a administratorului societatii debitoare.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că prin înscrisurile atașate a dovedit că întreaga contabilitate a fost ținută în conformitate cu prevederile legale, astfel încât nu poate fi reținută vinovăția administratorului pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, prevederile art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nefiind incidente în cauză.

La dosar au fost depuse: bilanțul contabil încheiat la data de 30.06.2004, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 4, contul de profit și pierderi, încheiat la 31.12.2004, bilanțul încheiat la 30.06.2005, contul de profit și pierdere, balanța sintetică, Raport de gestiune pentru perioada 01.01.2005 - 30.06.2005, nota de insolvență cuprinzând actele contabile înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 4, Bilanț prescurtat la data de 30.06.2006, contul de profit și pierdere de la acea dată, Raport de gestiune.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Nedepunerea actelor contabile menționate de recurentă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".

Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.

Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.

Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține recurenta, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.

Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.

În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul Administrației Financiare Sector 4 nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ. în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOIR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4885/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare MEDIA prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare prin lichidator judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

-

GREFIER,

Red.Jud./02.06.2009

Tehnored.

2 ex.

Tribunalul București - Secția a VII a Comercială

Președinte -

Președinte:Mihaela Ioana Barna Prisacaru
Judecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Bucuresti