Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 714/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 863/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 714
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.659 din data de 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații C, intimat SC COM SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII, SC SA și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata C prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 88062 din 2.06.2008, SC SA prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 12.06.2008, lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus din partea intimatei privind comunicarea actelor de procedură la noul sediu.
Intimata C prin avocat depune la dosar întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea, in temeiul art.96 proc.civilă comunică intimatei SC SA un exemplar al intâmpinării.
Intimata SC SA prin avocat arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Intimata C arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata C prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimata SC SA prin avocat pune concluzii de achiesare recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.659/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă cererea formulată de comitetul creditorilor privind debitorul SC COM SRL, prin președintele ales Administrația Finanțelor Publice Sector 2 împotriva pârâtei C, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea societății debitoare din registrul comerțului, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
In ceea ce privește cererea comitetului creditorilor, instanța va constata că nu s-a făcut dovada sustinerilor sale. Răspunderea administratorilor societății, instituită prin art.138 din Legea nr.85/2006, nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat susține reclamantul, care ar fi aplicabilă doar În raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administrator.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999.civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 civil.
Pentru aplicarea art.138.d, trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
Cât privește evidența contabilă, aceasta nu a fost predată lichidatorului, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, dar Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar În mod corect a dat curs acestor dispoziții legale, formulând plângerea penală Împotriva administratorului pârât. În altă ordine de idei, nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii În temeiul Legii nr.85/2006. Sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații sunt prevăzute În legile speciale (Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1991).
Lichidatorul și nici reclamantul nu a făcut nici o referire la modalitatea în care pârâta a cauzat starea de insolvență a societății, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
În ceea ce privește aplicabilitatea art.138 lit.c din lege, nu există nici o legătură între condiția specificată la lit.c a art.138 - continuarea în interes personal a activității societății care ducea la încetare de plăți și argumentele prezentate de creditor, conform cărora administrator a manifestat dezinteres față de funcționarea normală a societății și nu a îndeplinit mandatul comercial. Fapta reprezentantului legal debitorului de a nu introduce cererea de deschidere a procedurii În termenul prevăzut, constituie infracțiunea de bancrută simplă (art.143 din lege) și nu o cauză distinctă de atragere a răspunderii în temeiul art.138.
Se reține că reclamantul, în afara menționării textelor de lege, nu a adus nici o dovadă în legătură cu continuarea în interes personal a activității societății care ducea la încetare de plăți. Nu au fost arătate și dovedite care sunt faptele prin care s-a continuat activitatea, după cum nu s-a dovedit nici existența unui interes personal al pârâtei și în ce mod a fost cauzată starea de încetare de plăți. Astfel, nu este îndeplinită condiția specificată la lit.c a art.138 din lege.
În consecință, judecătorul sindic apreciază că nu sunt elemente care să poată fi încadrate În situațiile prevăzute de art.138 lit.c și d din Legea insolvenței și va respinge cererea formulată de creditori. Nu este suficientă simpla afirmație cu privire la săvârșirea faptelor ilicite pentru a se angaja răspunderea patrimonială, reclamantul trebuie să facă dovada celor afirmate, în condițiile art.1169 civil.
Cu privire la propunerea de închidere a procedurii făcută de lichidatorul judiciar, instanța a reținut că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu care pot fi valorificate. Având în vedere că nu sunt temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului, procedura de insolvență nu se impune a fi continuată, nefiind alte măsuri de adus la îndeplinire.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 2, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii privind atragerea răspunderii personale a administratorului debitoarei, în esență pentru următoarele motive:
Raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o raspundere civila delictuala speciala, care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei.
Pe parcursul desfasurarii procedurii insolventei, lichidatorul judiciar a aratat ca administratorul debitoarei nu a predat documentele contabile prevazute de dispozitiile art. 28 din lege.
In acelasi timp, se remarca conducerea cu neglijenta a activitatii debitoarei si netinerea contabilitatii acesteia in conformitate cu legea. Astfel, incepand cu anul fiscal 2005, reprezentantii debitoarei nu si-au respectat obligatiile referitoare la depunerea declaratiilor privind obligatiile datorate bugetului general consolidat, a deconturilor de TVA, precum si a bilanturilor contabile la organul fiscal competent, incalcalcâd astfel dispozitiile legii contabilitatii.
Avand in vedere ca debitoarea nu si-a indeplinit cu regularitate obligatiile declarative, exista posibilitatea ca obligatiile acesteia de plata fata de bugetul general consolidat sa fie mai mari decat cele declarate, omisiunea inregistrarii acestor declaratii la sediul organului fiscal instituind o prezumtie a intentiei de a sustrage debitoarea controlului fiscal și de a îngreuna stabilirea adevăratelor debite către bugetul general consolidat de stat.
Totodată apreciază că nedepunerea actelor contabile ale societății, astfel cum prevăd dispozițiile art.28 din legea insolvenței, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În situația în care starea de insolvență a societății era evidentă, societatea neputând să facă față necesităților atunci când era în dificultate, recurenta apreciază că administratorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere prin care să solicite deschiderea dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006).
Faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Se creeaza astfel legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a prezentat contabilitatea in conformitate cu prevederile legale) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor asa cum rezulta din tabelul final al obligatiilor societatii debitoare depus la dosar) si consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii. In stabilirea acestei legaturi de cauzalitate trebuie avut in vedere criteriul obiectiv de apreciere care presupune compararea activitatii administratorului cu activitatea unei persoane diligente, care-si subordoneaza masurile luate exigentelor impuse de regulile de convietuire sociala (art. 1080 Cod Civil).
La data de 13.06.2008 intimata C formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta, în calitate de reprezentantă a comitetului creditorilor, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constatând, în mod legal și temeinic, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii personale patrimoniale.
Astfel, în ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 lit.c), recurenta nu arată și, cu atât mai puțin, nu face dovada interesului personal al intimatei și nici a faptelor acesteia care au condus la încetarea de plăți a debitoarei.
De altfel, nici lichidatorul judiciar nu reține în nici unul dintre rapoarte incidența acestei dispoziții legale.
Răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 are caracterul undi răspunderi civile delictuale și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale acestei forme de răspundere, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art.998 - 999 Cod civil.
Cum a reținut și judecătorul sindic în mod corect, legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate.
Referitor la prevederile art.138 lit.c), nici aceste prevederi nu sunt aplicabile, având în vedere că din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar nu rezultă nici una dintre faptele prevăzute de textul legal. Nedepunerea situațiilor financiare la organele abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii personale, sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind prevăzute în legi speciale.
Ar fi constituit o faptă de antrenare a răspunderii personale în situația în care s-ar fi probat că nepunerea documentelor contabile la dispoziția lichidatorului era o cauză a stării de insolvență a debitoarei.
În cauză însă, nu există nici o dovadă în acest sens.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. Curtea urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată constând în onorariul avocatului angajat de către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat ecursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.659 din data de 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații C, intimat SC COM SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, ȘI ASOCIAȚII, SC SA și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Obligă recurenta la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 25.06.2008
Tehnored.- 1.07.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
