Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 717
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva Sentinței nr. 125/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă învederează instanței de judecată că, față de lipsa banilor, a fost în imposibilitatea de a-și angaja un avocat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consideră că termenul de 3 ani a fost depășit, astfel că acțiunea prevăzută de lege s-a prescris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 125/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaras - admis cererea de antrenare a răspunderii materiale formulate de către lichidatorul judiciar Expert Insolvență H, împotriva foștilor administratori ai debitoarei SC COM SRL, respectiv a d-nei și a d-lui G și au fost obligați foștii administratori ai debitorului și G să plătească în solidar suma de 75.756,11 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
În judecarea cererii cei doi administratori deși legal citați nu s-au prezentat în fața tribunalului pentru a-și formula apărările necesare, astfel că cererea s-a admis și au fost obligați în solidar cei doi administratori și G să plătească în solidar către DGFP H suma de 75.756,11 lei reprezentând datorie la bugetul consolidat al statului rezultate din declarațiile fiscale depuse de fostul administrator.
În timp ce pe rolul tribunalului se judeca cererea de deschidere a procedurii falimentului fostul administrator de rea-credință concesionează părțile sociale și schimbă sediul societății în loc. jud.B pentru a-și șterge orice urmă de la Orăștie.
În această situație, față de noul administrator Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui G pentru infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 și prevăzută de art.145 din Legea nr.64/1995 și în baza art.91 Cod penal a aplicat amenda administrativă, fapta neprezentând grad de pericol social cerut de infracțiune conform art.18 Cod penal.
Cu această ocazie s-a stabilit că în perioada octombrie 2004 - noiembrie 2006 G administrator și asociat unic al debitoarei nu a desfășurat nici o activitate comercială în numele acesteia.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că cei doi administratori prin faptele lor, primul a produs prejudiciul, iar cel de al doilea a acceptat cesionarea, deși societatea avea datorii tocmai pentru a ajuta fostul administrator să șteargă orice urmă de datorie a societății debitoare - astfel că nu există nici o rațiune care să explice și să justifice mutarea sediului debitoarei din Orăștie în, jud.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea ca tardivă a cererii lichidatorului judiciar, iar în subsidiar respingerea ca nelegală și netemeinică a acestei cereri.
În motivarea recursului pârâta a arătat că acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 01.08.2008, depășind cu mult termenul prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006, fiind prescrisă.
Instanța de fond, în mod nelegal a dispus antrenarea răspunderii pârâtei, motivat de faptul că aceasta, cu rea-credință, a cesionat părțile sociale lui G, schimbând și sediul social, în localitatea, pentru a șterge orice urmă de la Orăștie. Însă cesiunea a fost făcută cu mult înainte de a se admite cererea de deschidere a procedurii de insolvență, aceasta fiind deschisă prin Sentința nr. 2280/CA/2004, la data de 03.11.2004.
Tot nelegal, lichidatorul și instanța de fond au reținut faptul că bunurile din bilanț nu au fost regăsite în patrimoniul societății, iar actele contabile nu au fost ținute în conformitate cu dispozițiile legii contabilității.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr. civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 19,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând recursul pârâtei față de motivele invocate și în conformitate cu prevederile art. 304 și 304 1.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul sentinței atacate nu rezultă faptele imputate pârâtei și care să se încadreze în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006. Sentința atacată nici nu cuprinde temeiul de drept pentru care a fost admisă cererea lichidatorului judiciar.
Judecătorul sindic își întemeiază soluția pe cesionarea părților sociale și schimbarea sediului debitoarei fără a arăta care este relevanța acestei împrejurări asupra apariției stării de insolvență. Cesiunea părților sociale și schimbarea sediului unei societăți comerciale nu au niciun efect asupra patrimoniului social în ce privește valoarea acestuia. Prin această operațiune juridică nici nu se poate provoca insolvența și nici nu poate fi înlăturată insolvența dacă aceasta este anterioară.
Nici lipsa pârâților de la dezbateri nu este de natură, prin ea însăși, să conducă la concluzia că pârâții sunt vinovați de faptele imputate.
Nu se indică fapta pârâtei care să fi produs prejudiciul. Nu se arată cum se putea șterge "orice urmă de datorie a debitoarei" prin simpla mutare a sediului.
Curtea de apel nu poate să verifice criticile aduse de pârâta față de lipsa considerentelor care să justifice constatarea stării de fapt și soluția judecătorului sindic.
Nepronunțarea nici asupra stării de fapt și nici asupra dreptului aplicabil echivalează cu nemotivarea sentinței, ceea ce atrage ca sancțiune casarea hotărârii viciate.
Față de cele reținut, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 alin.5 pr.civ, să admită recursul pârâtei, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva Sentinței nr. 125/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/08.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
