Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și
CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.73/C/2008 -
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial declarat de recurentul - 2000, cu sediul în S M,-, județul S M, lichidator al debitoarei - SA cu sediul în R,-, județul S M, J/-, CF - prin împotriva Sentinței nr.1688/F pronunțată la 25.10.2007 de către Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul pârât, din comuna Vinului sat R nr.266, județul S M, intimatele creditoare - SRL cu sediul în C, Roșie - 3,.1,. 5 județul D, INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN TRANSPORTURI SA cu sediul în B, Calea nr. 391-393, sector 1, - DE REPARAȚII TG - J SA, cu sediul Târgu J, Calea nr.1, județul G, - SA, cu sediul în Oțelul,-, județul C S, - TRANS SRL, cu sediul în localitatea nr.7, județul S M, - SA cu sediul procedural ales la GLOBAL, B,-, - 57,. 2.1.32, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S M și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, având ca obiect - ANGAJAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR DE CONDUCERE (LEGEA NR.64/1995, art.137).
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial, constată următoarele:
Prin Sentința nr.1688/F pronunțată la 25.10.2007 de Tribunalul Satu Marea fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul --, domiciliat în com. Vinului, sat R, nr.266, Jud.S M și în consecință: S- respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar - 2000 S M,-, Jud.S M pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei în faliment - SA cu sediul social în com. Vinului, sat R,-, Jud.S M respectiv al pârâtului-administrator statutar ---.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic, analizând excepția invocată de pârât, a găsit-o întemeiată pentru următoarele considerente:
Procedura insolvenței s-a deschis la cererea creditoarei - SRL C prin încheierea judecătorului sindic din data de 15.03.2001, fila 18 vol.I din dosar, fiind desemnat lichidatorul judiciar - - 2000 SRL S
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea în încetare de plăți întocmit în baza art.41 din Legea 64/1995 a fost înregistrat la instanță la data de 15.01.2002, filele 80-82 din dosar. Procedura de faliment a fost guvernată până în iulie 2006 de Legea 64/1995 după care a intrat în vigoare Legea 85/2006 respectiv în iulie 2006. Răspunderea membrilor organelor de conducere este fundamentată pe culpa civilă delictuală, art.998 civ.raportat la art.124 din Legea 64/1995 și unde se prevăd faptele pentru care se poate antrena această răspundere. În lipsa unui termen de prescripție special prevăzut în această lege, angajarea răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere este o acțiune prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, iar potrivit art.8 din decret, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitorul a cunoscut sau a trebuit să cunoască atât pagube cât și cel care răspunde de ea. În speță termenul a început să curgă de la data de 15.01.2002 când s-a înregistrat raportul lichidatorului conform art.41 din Legea 64/1995 în vigoare la aceea dată și s-a împlinit la data de 15.01.2005, timp în care nici un creditor nu a solicitat angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitorului.
În actuala reglementare a procedurii insolvenței prin Legea 85/2006 intrată în vigoare în iulie 2006 la art.139 se prevede faptul că acțiunea în angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru faptele prevăzute de art.138 din lege se prescriu în termen de 3 ani de la data când a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Raportat și la aceste termene prevăzute expres de lege, acțiunea în angajarea răspunderii este prescrisă, aceasta fiind înregistrată la instanță în dosarul de faliment la data de 23.03.2007, fila 57 vol.II.
Astfel fiind, excepția invocată de pârât a fost găsită ca fiind întemeiată, a fost admisă în baza textelor de lege mai sus arătate și pe cale de consecință respinsă acțiunea în angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei în faliment.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs în termen recurentul - 2000 în calitate de lichidator al debitoarei - GRUP SA R, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii, cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs de învederează instanței că prin hotărârea recurată s-a reținut ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților, nefiind cercetat fondul cauzei. Consideră nelegală această soluție, deoarece în vechea reglementare a falimentului prevăzut de Legea nr.64/1995 nu erau dispoziții speciale cu privire la împlinirea termenului de prescripție a acțiunii, iar practica judiciară a fost neunitară, marea majoritate considerând că termenul de prescripție curge de la data la care persoanele ce au calitate procesual activă au cunoscut sau trebuiau să cunoască paguba suferită de creditori.
În speță, acest termen a început să curgă de la data valorificării activelor falitei, neputând fi primită interpretarea dată că termenul curge de la data înregistrării raportului de activitate, deoarece la acel moment nu se cunoștea dacă debitoarea poate fi reorganizată ori va intra în faliment. Doar în momentul declarării falimentului există certitudinea că activitatea societății nu poate fi continuată, iar din momentul valorificării activelor se știe dacă pasivul este mai M decât activul, iar creditorii vor suferi o pagubă.
Deoarece în practică au existat soluții contradictorii cu privire la aceste aspecte, legiuitorul a introdus elemente clare prin Legea nr.85/2006, lege în vigoare la momentul formulării acțiunii.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, art.12 din Legea nr.85/2006.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului arătând că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost eronat reținută, termenul a început să curgă de la data de 15.01.2002, el împlinindu-se la 15.01.2005, atât potrivit noilor dispoziții cât și a prevederilor art.1,3,8 din Decretul 167/1958 care se aplica în perioada în care Legea nr.64/1995 a prevăzut un termen expres de prescripție.
Restul intimaților, legal citați în cauză, nu s-au înfățișat și nu au depus întâmpinare.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
În speță, procedura insolvenței debitoarei falite - GRUP SRL R s-a deschis prin încheierea judecătorului sindic din 15.03.2001, dată la care s-a desemnat în cauză ca și administrator judiciar recurenta - - 2000 SRL S M, căruia i s-au fixat printre alte atribuții și aceea a întocmirii și depunerii la dosarul cauzei a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la insolvență, raport în cuprinsul căruia atât în vechea reglementare - legea nr.64/1995, cât și în noua reglementare - Legea nr.85/2006, există obligația de a analiza și preciza, dacă este cazul, a persoanelor care se fac culpabile de ajungerea societății debitoare în insolvență.
Existând această obligație legală în sarcina administratorului / lichidatorului judiciar, de la momentul depunerii acestui raport începe să curgă termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în antrenarea răspunderii, deoarece în acel moment se cunosc ori trebuiau să se cunoască persoanele culpabile de producerea insolvenței, raport care în cauză s-a depus la data de 15.01.2002.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că termenul de prescripție ar trebui să curgă de la momentul intrării debitoarei în procedura falimentului, deoarece legiuitorul în reglementarea acțiunii în antrenarea răspunderii nu a limitat posibilitatea formulării ei doar dacă se ajunge la falimentul societății, ci posibilitatea formulării ei în ambele faze, stabilind în cuprinsul prevederilor art. 138 din Legea nr.64/1995 respectiv 140 din Legea nr.85/2006 destinația sumelor rezultate ca urmare a admiterii acțiunii pe cele două faze mari ale procedurii, respectiv reorganizarea ori falimentul.
Pentru toate aceste considerente nu poate fi reținută nici susținerea în sensul că termenul de prescripție ar începe să cură doar de la momentul valorificării masei active a debitoarei, moment la care s-ar cunoaște cu certitudine pasivul rămas, neacoperit.
De altfel, aceste argumente ale recurentei privitoare la momentul la care începe să curgă termenul de prescripție ar fi incidență în cauză doar în situația în care acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale s-ar fi formulat sub imperiul vechii reglementări - Legea nr.64/1995, republicată, însă în speță acțiunea s-a formulat la data de 23.03.2007, dată la care erau în vigoare prevederile procedurale privind termenul de prescripție și momentul de la care începe el să curgă cuprinse la art. 139 din Legea nr.85/2006, prevedere în raport de care acțiunea în antrenarea răspunderii formulate de lichidatorul judiciar a fost introdusă după expirarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de legiuitor pentru formularea acțiunii, termen ce a început să curgă la data de 15.01.2002, cum în mod corect și legal a reținut judecătorul sindic.
În consecință, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate de recurentă sunt nefondate, în mod corect și legal reținând judecătorul sindic ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite.
Prin urmare, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea recurată menținută în totalitate ca legală și temeinică.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul - 2000, cu sediul în S M,-, județul SMl ichidator al debitoarei - SA cu sediul în R,-, județul S M, J/-, CF - prin împotriva Sentinței nr.1688/F din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul pârât, din comuna Vinului sat R nr.266, județul S M, intimatele creditoare - SRL cu sediul în C, Roșie - 3,.1,. 5 județul D, INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN TRANSPORTURI SA cu sediul în B, Calea nr. 391-393, sector 1, - DE REPARAȚII TG - J SA, cu sediul Târgu J, Calea nr.1, județul G, - SA, cu sediul în Oțelul,-, județul C S, - TRANS SRL, cu sediul în localitatea nr.7, județul S M, - SA cu sediul procedural ales la GLOBAL, B,-, - 57,. 2.1.32, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, Romană nr.3-5, județul S M și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.în concept.
04.03.2008
Jud.fond
tehnored.DN
11.03.2008
2 exemplare
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
