Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
Decizia comercial nr.732R
Ședința public din data de 12.05.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECTOR - -
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.297/01.02.2007 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații prin lichidator judiciar, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B și.
La apelul nominal fcut în ședinț public nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz faptul c în timpul ședinței de judecat, prin Serviciul Registratur, s-a depus la dosar de ctre recurentul cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, în 2 exemplare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulat de recurentul întrucât aceasta nu este însoțit de dovezi corespunztoare.
Curtea, având în vedere cererea recurentului de judecare a cauzei și în lips, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercial nr.297/01.02.2007 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial în dosar nr-, judectorul-sindic a admis cererea creditorilor, a obligat pârâții și la suportarea pasivului debitoarei, iar ulterior în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și a luat msurile corespunztoare privind radierea acesteia din Registrul Comerțului, notificarea lurii msurilor și plata lichidatorului.
În ceea ce privește modalitatea în care prima instanț a analizat cererea întemeiat pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în considerentele sentinței s-a reținut c pârâții au avut calitatea de administratori în societatea debitoare și c, deși au fost notificați de ctre lichidator, potrivit art. 28 din Legea nr. 85/2006, au refuzat s predea acestuia documentele contabile ale societții, astfel încât s-a considerat nesincer susținerea pârâtului care s-a aprat susținând c aceste acte nu au fost solicitate. În aceast situație de fapt reținut judectorul sindic a evocat normele de drept considerate incidente art. 72 din Legea nr. 31/1990, art. 1540.civil și art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe numai în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de angajare a rspunderii patrimoniale întemeiat pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea hotrârii în sensul respingerii cererii ca neîntemeiat.
În motivarea recursului a artat c singura citație primit de pârât a fost cea pentru termenul din 29.05.2006, când i-a fost comunicat și cererea de angajare a rspunderii formulat împotriva sa și c din acel moment și-a artat deplina disponibilitate spre a colabora cu lichidatorul desemnat în cauz.
Se arat c, astfel, considerentele instanței sunt nefondate și c lichidatorul nu a luat legtura cu administratorul statutar, deși avea obligația de informare, inclusiv a debitorului potrivit art.38 alin.2 din Legea nr.85/2006.
A mai artat recurentul c-i este imputat pasivitatea în ceea ce privește sesizarea tribunalului cu o cerere de declanșare a insolvenței atunci când instalarea acesteia este vdit, considerând c în fapt nu se afla în ipoteza prevzut de lege.
Împotriva acestui recurs intimații nu au formulat întâmpinri si nici nu au fost administrate noi probe in recurs.
Analizand recursul cu care a fost investita, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Din analiza hotararii atacate, din perspectiva considerentelor care sprijina solutia, rezulta ca fundamentul juridic retinut de catre prima instanta in solutia pronuntata a fost cel legat de lit. d) din art. 138 din Legea nr.85/2006, care arata ca judectorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societții, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului, prin aceea nu au tinut contabilitatea conform legii sau au tinut o contabilitate fictiva.
In acest sens, argumentele care au format convingerea instantei au fost ca:de vreme ce nu a respectat obligatiile instituite prin art. 28 din Legea nr.85/2006, este evident ca afirmatiile paratului care si-a aratat deplina disponibilitate de colaborare sunt nefondate si ca prin nedepunerea, in dosarul de insolventa a actelor contabile, s-au incalcat dispozitiile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, vinovatia sa fiind de netagaduit, cata vreme administratorul societatii comerciale raspunde si pentru cea mai usoara culpa, potrivit textelor de lege evocate.
In primul rand, trebuie observat ca art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 nu contine obligatii in sarcina vreunui subiect de drept, pentru a se pune, la nivelul interpretarii, problema incalcarii dispozitiei legale aratate, cum a subliniat prima instanta, iar pe de alta parte, in esenta, singura concluzie pe care o retine instanta din perspectiva factuala este ca in procedura insolventei, documentele contabile nu au fost predate.
elemente ale raspunderii pe care legea le impune a fi identificate atunci cand raspunderea este angajata, dar avand in vedere si concluzia insuficienta pe care prima instanta s-a intemeiat, Curtea mai subliniaza ca aceastanu se bazeaza pe nici un element probator, recunoscut ca mijloc procesual prin care se poate stabili faptul care trebuie dovedit.
Din aceasta directie, Curtea considera ca hotararea nu raspunde legalitatii, atat din perspectiva conditiilor sale de forma, cat si in ce priveste evaluarile in fond.
In alte cuvinte, intr-adevar, Curtea a considerat ca hotararea nu indeplineste, in primul rand, exigenta de a fi motivata.
Un proces civil finalizat prin hotrârea care dezleag fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția European privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul prților de a fi în mod real "ascultate", adic în mod corect examinate de ctre instanța sesizat. Altfel spus, aceasta implic mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de prob ale prților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.
Or, in cauza, desi instanta a dezlegat fondul prin solutia adoptata, este notabil canicio proba nu a fost administrata, deci nu a servit ca suport al concluziilor instantei asupra starii de fapt.
In aceste conditii, in lipsa oricaror probe de natura a permite verificarea modalitatii in care solutia primei instante a fost adoptata, Curtea nu poate retine, decat ca simpla constatare in sensul ca actele contabile nu au fost predate lichidatorului, nu permite, prin ea insasi, prezumtia ca paratul nu a tinut contabilitatea, ca aceasta fapta este imputabila acestuia, ca ar fi avut functia de a determina instalarea insolventei, pentru activarea raspunderii instituite prin art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 si nu poate duce la admiterea actiunii.
Prin propriile sale verificari, Curtea nu poate releva, in plan probator, mai mult decat constatarile lichidatorului din raportul final al lichidarii (filele 78 si urmatoarele dosar Tribunalul Bucure ști ), in care se arata ca debitoarea si paratii au fost notificati sa predea documentele contabile si nu au indeplinit aceasta obligatie.
Mai mult decat atat, insa, niciun element ulterior, cu functie probatorie in sine, nu a fost adus in cauza in sensul in care cauzele insolventei debitoarei sau persoanele vinovate pot fi determinate, iar neindeplinirea obligatiilor legale prevazute de art. 28 din Legea nr.85/2006 nu poate sa fie considerat ca fapt si argument suficient pentru admiterea cererii.
Astfel, Curtea arata ca rspunderea reglementat art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personal, care intervine numai atunci când, prin svârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț.
Fiind vorba de o rspundere civil, înseamn c, pentru a fi angajat, trebuie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa, condiții care în aceast situație unele conotații speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva categoria faptelor (lit. a-g) considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in starea de insolventa - si cere o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde fiind apreciabilain concreto.
Aceasta nu tine de modul in care instanta apreciaza culpa cu mai multa sau mai putina severitate, ci de faptele, actiuni sau inactiuni identificate ca atare, plasate in autoratul paratului si pentru care responsabilitatea apartine tot acestuia.
Descrierea unei stari cu caracter de generalitate, cum fot in speta, indiferent de gravitatea cu care se apreciaza acest fapt, nu poate sa dovedeasca conditiile raspunderii delictuale si nici macar sa prezume indeplinirea lor.
Considerentele Curtii, urmare a celor expuse, justifica admiterea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedur civil, motivat de imprejurarea ca solutia primei instante nu este legala si temeinica, alaturata respingerii actiunilor creditorilor, de faptul ca nicio proba nu a fost administrata in fond sau in judecata recursului de natura sa sustina temeinicia cererilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursului declarat de ctre recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.297/1.02.2007 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
Modific în parte sentința atacat în sensul c:
Respinge cererea creditorilor, îndreptat împotriva pârâtului, cerere întemeiat pe disp. Art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 12.05.2009.
Președinte, Judector, Judector,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex./13.05.2009
Jud.Fond: Tribunalul Bucure ști
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Alecsandrina Rădulescu, Mioara Badea
