Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2507/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 747
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 B, - CONSTRUCȚII SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și - SA
împotriva sentinței comerciale nr. 3854 din data 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul prin avocat și intimata prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că lipsesc relațiile solicitate de la ribunalul București.
Intimații prin avocat, depun la dosar copia raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în dosarul - Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, precum și copia sentinței comerciale nr. 1526 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, în același dosar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților cuvântul pe cererile de recurs.
Intimații prin avocat, solicită respingerea cererilor de recurs ca neîntemeiate, conform întâmpinării și actelor depuse azi la dosar. Nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite în sarcina administratorilor. S-a ajuns în starea de insolvență datorită riscului financiar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 21.03.2005 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială în cauza constituind obiectul dosarului nr- (nr.vechi 4902/2001) privind procedura falimentului derulată împotriva debitorului - SRL, creditorul DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 chemat în judecată pe pârâtul, administratorul societății debitoare, solicitând ca în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.
Prin cererea formulată în aceeași cauză la 11.05.2005 astfel cum a fost precizată la 22.06.2005 creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 solicitat, de asemenea, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 pentru pasivul debitorului.
Prin cererea formulată în aceeași cauză la 31.05.2005 și creditorul SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 pentru pasivul debitorului.
Prin cererea formulată în aceeași cauză la 21.06.2005 creditorul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale față de pârâtul în temeiul art.137 lit.a, c și d din Legea nr.64/1995 pentru pasivul debitorului, reprezentând creanța sa declarată și nerecuperată în cauză.
De asemenea, și creditorul REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B, prin cererea formulată la 22.06.2005 în aceeași cauză a solicitat în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru pasivul debitorului, reprezentând creanța sa declarată și nerecuperată în cauză.
Prin cererea formulată în aceeași cauză la 20.06.2005 și creditorul - SA a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 să fie atrasă răspunderea patrimonială a acestuia pentru pasivul debitorului, reprezentând creanța sa în sumă de 355.953.546 lei.
Prin cererea formulată în cauză la 23.08.2005 creditorul - CONSTRUCȚII SA a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și, în temeiul art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995 pentru o creanță în sumă de 20.546.881.420 lei.
Prin sentința comercială nr.373 pronunțată la data de 15.02.2006 în dosarul nr- (nr.vechi 4902/2001) Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic a respins cererile creditorilor AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B, SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și - SA, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B, SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, RA APPS S, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și - SA.
Prin decizia comercială nr.313 pronunțată la data de 15.02.2007 în dosarul nr- (nr.vechi 700/2006) Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a luat act de renunțarea la judecata recursului formulat de RA APPS S, a respins ca tardiv declarat recursul formulat de SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 și a admis celelalte recursuri formulate, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecarea cauzei, prin sentința comercială nr.3854 pronunțată la data de 18.10.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic a respins cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și formulate de creditorii menționați, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă de către expertul G, iar din relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului rezultă că pârâtul a deținut funcția de administrator al societății debitoare de la data înmatriculării acesteia, iar pârâta, calitatea de asociat. Prin rapoartele de activitate întocmite lichidatorul în cauză a apreciat că faptele pârâților s-ar încadra în prevederile art.137 lit.a, c și d din Legea nr.64/1995 dar, din cuprinsul expertizei contabile rezultă că debitorul a ținut evidența contabilă, sintetică și analitică, că tranzacțiile și operațiunile au fost înregistrate pe baza documentelor justificative, potrivit art.6 din Legea nr.82/1991, iar raporturile contabile lunare și anuale, au fost depuse la administrația financiară pentru perioada anterioară deschiderii procedurii. Acest din urmă aspect se poate reține și din procesele verbale emise de Administrația finanțelor publice. Expertul contabil a identificat și principalele cauze de intrare a debitorului în incapacitate de plată: neîncasarea unei creanțe de 1.550.000 USD de la un debitor afalt în faliment - -, cheltuieli foarte mari cu chiriile pentru spațiile afectate producției, datorii bancare mari pentru creditele contractate, investiții suplimentare. În raport cu cele arătate expertul contabil a arătat că nu sunt fapte care să încadreze activitatea administratorului societății debitoare în prevederile art.137 din Legea nr.64/1995, iar tribunalul și-a însușit concluziile expertizei.
Reclamanții nu au administrat probe din care să rezulte că pârâții ar fi folosit bunurile și creditele societății în interes propriu sau al unei alte persoane. Creditul contractat la Banca Agricolă a servit exclusiv pentru achiziționarea unui utilaj, iar constatarea nulității contractului de ipotecă nu dovedește reaua-credință a pârâților, ceea ce, oricum, nu era în măsură să atragă răspunderea acestora pentru pasivul debitorului.
Evidența contabilă a societății a fost ținută în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, fiind depuse raportările contabile pentru perioada anterioară deschiderii procedurii (conform adresei nr.-/10.01.2006 și înscrisurilor de la filele 152-163 la dosar). Prin urmare nu se poate reține în sarcina pârâților săvârșirea faptei prevăzute de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995. Nu s-a dovedit nici dispunerea continuării în interes personal de către pârâți a unei activități care să ducă în mod vădit la încetarea de plăți, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art.137 lit.c din lege. Nerecuperarea creanțelor în procedura insolvenței nu este o premisă suficientă pentru atragerea răspunderii pârâților pentru pasivul debitorului, iar prevederile art.137 nu instituie o prezumție sub aspectul probării condițiilor de atragere a răspunderii.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs creditorii SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 B, - CONSTRUCȚII SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și - SA, în termen legal și cu îndeplinirea obligațiilor de timbrare.
Prin recursul formulat de creditorul - CONSTRUCȚII SA s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate împotriva pârâților și a obligării acestora la plata creanțelor în sumă de 2.654.688 lei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu art.304 pct.9 pr.civ. că recurenta a solicitat atragerea răspunderii pârâtului, având în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul, din care rezultă acțiunile ruinătoare prin care pârâtul a ruinat societatea debitoare. Astfel, debitorul în cauză a efectuat lucrări de amenajare la baza de producție nr.2 a - SA în valoare de 207.725 USD, iar baza respectivă a fost cumpărată ulterior de o terță societate, reprezentată de administratorul, prejudiciindu-se debitoarea cu valoarea lucrărilor. De asemenea, debitorul a vândut terenul din - - nr.3-5 unei terțe societăți având administrator pe numita, aceasta l-a vândut apoi pârâților care în final l-au vândut societății debitoare la un preț de 15 ori mai mare.
Tribunalul a reținut greșit și cauzele de intrare a debitoarei în încetare de plăți.
Astfel, debitul - era, la cursul din 31.05.2001 doar de 128.725 USD, activitatea de producție a fost desfășurată de debitoare în spațiul închiriat chiar de recurentă, căreia nu i-a plătit chiria din 26.07.1998. Expertul Gam otivat doar acțiunile pozitive ale debitoarei, iar nu și conținutul înregistrărilor contabile ale acesteia.
Prin recursul declarat de creditorul SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 B s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate împotriva pârâtului.
În motivarea recursului s-a notat, în concret că, tribunalul nu a luat în considerare mențiunile din raportul de activitate al lichidatorului din 11.05.2005 pentru aplicarea art.137 lit.c și d, în sensul că, debitorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr.82/1991, referitoare la depunerea raportărilor contabile / bilanțurilor la organul fiscal și la registrul comerțului, lipsesc documentele de evidență analitică, nu s-au completat cronologic registrele contabile, compartimentul financiar contabil a fost organizat defectuos.
Raportul lichidatorului face și dovada privind legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, constând în dezinteresul manifestat, managementul defectuos față de funcționarea normală, în mod legal a societății debitoare. Mai trebuie reținut că administratorii răspund solidar pentru existența registrelor și corecta lor ținere; activitatea pârâților a fost nocivă pentru debitoare, dispunându-se continuarea unei activități care a dus la încetarea plăților, în interes personal; creditoarea nu și-a recuperat creanța în cadrul procedurii; pârâții nu au respectat obligația prudențială prevăzută de art.158 alin.1 din Legea nr.31/1990; pârâții răspund în baza unui contract de mandat cu caracter accesoriu; prevederile art.138 au în vedere cerința culpei administratorilor în mod implicit în contextul regimului agravat al răspunderii acestora.
Tribunalul nu a avut în vedere nici că administratorii aveau obligația de a solicita deschiderea procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, această omisiune constituind infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Prin recursul declarat de creditorul - SA s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâților pentru pasivul debitorului, în ceea ce privește creanța recurentei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență că, tribunalul nu a avut în vedere dezinteresul administratorului pentru funcționarea legală a societății debitoare, concluziile raportului din 11.05.2005 al lichidatorului. Finalitatea actelor de administrare ale pârâților a fost intrarea debitorului în stare de insolvență. Angajarea debitorului în continuare s-a făcut cu rea-credință și în interes personal de către pârâți.
Prin recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în temeiul art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. că raportul de activitate din 11.05.2005 întocmit de lichidatorul judiciar constituie prin mențiunile pe care le cuprinde, în baza art.20 alin.1 premisa atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru faptele prevăzute de art.137 lit.c și d din Legea nr.64/1995.
În evidențele societății debitoare figurau mai multe mijloace auto pe care lichidatorul nu le-a putut identifica în totalitate, ceea ce implică săvârșirea de către administratorul pârât și a faptei prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Faptul că doar în ceea ce privește unul dintre mijloacele de transport auto, 1310, Serviciul public privind permisele auto și certificatele de înmatriculare a arătat că, în realitate este vorba de un 243 care aparține unei terțe persoane fizice, nu justifică reținerea de către lichidator a ținerii de către recurentă a unei evidențe fiscale greșite față de evidența pusă la dispoziție de către organele de poliție referitoare la mijloacele auto deținute de debitoare, în contextul în care deținătorul actual trebuia să sesizeze recurenta sub aspectul modificărilor intervenite, situație în care devin incidente și prevederile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006. Recurenta nu și-a recuperat creanța în urma derulării procedurii insolvenței împotriva debitorului ceea ce constituie o premisă suficientă pentru atragerea răspunderii administratorului pârât, care răspunde în baza unui contract de mandat oneros, dovedind rea-credință în exercitarea atribuțiilor care îi reveneau.
Prin recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâților pentru pasivul debitoarei reprezentând creanța recurentei.
În motivarea recursului s-a arătat, în raport cu prevederile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. că tribunalul a apreciat în mod greșit că împrejurările care au determinat insolvența debitoarei nu ar fi imputabile pârâților administratori, care au desfășurat o activitate nocivă, dovedind rea-credință în exercitarea atribuțiilor. Pârâții sunt vinovați de ajungerea debitoarei în insolvență, astfel cum rezultă în primul rând din mențiunile cuprinse în raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar la 11.05.2005. Prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, pârâții s-au sustras controlului creditorilor, iar prin neplata debitelor la bugetul asigurărilor de sănătate s-a creat premisa acumulării de datorii și penalități, ceea ce a contribuit la instalarea stării de insolvență.
De asemenea, pentru a obține un credit de la Banca Agricolă pe care știau că nu îl pot achita pârâții au încheiat aferent un contract de ipoteca anulabil, în beneficiul lor, cu viclenie, context în care sunt aplicabile prevederile art.138 lit.a dar și art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
În dovedirea susținerilor formulate s-au depus de către recurenți înscrisuri la dosarul cauzei.
Intimații pârâți și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate și au depus înscrisuri la dosar.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 (fost art.137 din Legea nr.64/1005) pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere trebuie probată îndeplinirea în mod cumulativ a cerințelor legale referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului creditorilor, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției pârâților. În cazul în care nu se probează vreuna dintre aceste cerințe legale, cererea reclamantului se impune a fi respinsă.
Sub aspectul faptei, raportul întocmit în temeiul art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, de către practicianul în insolvență desemnat în cauză, poate constitui doar o premisă a formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului în sensul că nu constituie în sine o probă sub aspectul împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență și al persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, ci conține aprecierea practicianului în insolvență referitor la aspectul respectiv, apreciere care se probează prin dovezile propriu-zise pe care acesta le-a avut în vedere, împotriva cărora se poate administra și proba contrară.
În ceea ce privește raportul întocmit în cauză de către lichidatorul judiciar la 11.05.2005 (fila 169 și următoarele din dosarul de fond) prin acesta s-a apreciat într-adevăr în sensul existenței unor încălcări ale legii în ceea ce privește evidența contabilă a debitorului, dar sub forma doar a unor enunțuri și mai ales fără indicarea unui material probatoriu de fapt sau scriptic necesar. Cum în aceste condiții aprecierea lichidatorului privind incidența dispozițiilor art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 în raport cu aceste încălcări era în mod evident neconcludentă, tribunalul a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile având ca obiectiv stabilirea măsurii în care gestiunea societății debitoare s-a efectuat de către pârâtul administrator în conformitate cu legea și eventuala încadrare a faptelor acestuia în conformitate cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. Din concluziile expertizei contabile efectuată de expertul Gar ezultat fără echivoc faptul că gestiunea societății debitoare s-a efectuat conform reglementărilor legale în vigoare, evidența contabilă, sintetică și analitică a fost ținută în mod corespunzător, cu depunerea raportărilor contabile la organele fiscale, în parte inclusiv la dosarul cauzei, iar cauzele reale care au condus la starea de insolvență a debitorului nu implică încadrarea vreunei fapte a pârâților potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, expertiza contabilă constituie o probă concludentă și contrară aprecierilor lichidatorului judiciar în sensul considerării cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților ca fiind neîntemeiate, în condițiile în care nici lichidatorul și nici creditorii nu au administrat nici o dovadă în susținerea aprecierilor formulate de către lichidatorul judiciar.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în prima instanță (fila 194 dosarul de fond) creditoarea - CONSTRUCȚII SA a menționat expertiza contabilă efectuată de expertul dar nu a precizat în concret nici o faptă la care ar face referire expertiza respectivă și care ar putea fi încadrată potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. În recursul creditoarei s-au indicat, din expertiza menționată operațiile pretinse a fi imputabile pârâtului administrator în legătură cu baza de producție nr.2 a - SA și terenul aparținând debitorului din--5. Or, dincolo de faptul că expertiza în discuție a fost efectuată în altă cauză, chiar și în cazul în care se poate reține o faptă imputabilă pârâtului pentru atragerea răspunderii trebuie să se dovedească și legătura de cauzalitate dintre fapta respectivă și prejudiciul suferit de creditori, în sensul cauzării în mod direct a stării de insolvență a debitorului prin fapta respectivă. Or, cu privire la acest din urmă aspect în speță expertiza la care s-a făcut referire nu are valoare probatorie și nici nu s-a administrat o altă probă utilă. Mai mult, potrivit unei expertize întocmite în cadrul aceleiași proceduri a insolvenței, în cadrul judecării în mod separat a unei cereri distincte formulate în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 (în dosarul nr.- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială) s-a concluzionat că vânzarea terenului din--5, sector 6 nu a constituit o cauză a stării de insolvență a debitorului.
Recurenta - CONSTRUCȚII SA nu a administrat o probă contrară referitor la faptul că și într-un cuantum mai mic decât cel reținut în expertiza dispusă și întocmită în cauză, debitul deținut față de - nu ar fi fost în măsură să constituie o cauză a stării de insolvență a societății debitoare în speță. De asemenea, nu se poate reține că cheltuielile cu chiria pentru spațiile de producție nu ar fi constituit o cauză a stării de insolvență pentru motivul că nu au fost plătite o perioadă, deoarece tocmai neplata chiriei a condus la îndeplinirea uneia dintre condițiile stării de insolvență, aceea referitoare la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, condiția privind lipsa disponibilităților având, evident, o altă cauză. În privința pretinsei neanalizări de către expertul contabil Gac onținutului înregistrărilor contabile recurenta nu a făcut precizările necesare pentru a susține astfel un motiv de recurs obiectiv.
Dezinteresul pretins a fi fost manifestat de către pârâți în privința activității debitorului nu se constituie într-un raport de cauzalitate iar eventualul management defectuos, nociv, nu constituie vreuna dintre faptele enumerate în mod limitativ prin art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. Nu constituie o astfel de faptă nici eventuala încălcare a obligației de prudență prevăzută de art.158 alin.1 din Legea nr.31/1990 și nici neformularea unei cereri introductive pentru deschiderea procedurii de către reprezentanții debitorului, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Mai mult, în raport cu natura juridică având caracter special a răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, aceasta este atrasă nu în baza unui contract, fie și de mandat, iar simplul fapt că un creditor nu își recuperează creanța în urma derulării procedurii insolvenței împotriva debitorului nu constituie o premisă suficientă pentru atragerea răspunderii.
C puțin în ceea ce privește automobilul 1310 evidențele recurentei Direcția Venituri Buget Local Sector 2 s-au dovedit a fi greșite, nu numai în privința deținătorului actual ci și a tipului de automobil iar în privința altor mijloace auto ale debitoarei care nu au mai fost identificate în fapt nu s-a dovedit în concret de către recurenți utilizarea acestora în interesul propriu al pârâților sau a altor persoane, în lipsa dovezii în sensul respectiv neputându-se reține incidența prevederilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În mod similar nu poate fi reținută nici săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din moment ce nu s-a probat în mod concludent dispunerea continuării unei activități în măsură să atragă starea de insolvență în interesul personal al pârâților.
De altfel, buna-credință se prezumă până la proba contrară, probă care nu a fost administrată în cauză.
În plus, chiar dacă s-ar dovedi intenția frauduloasă a pârâților în ceea ce privește încheierea unui contract de ipotecă anulabil încă de la constituire, pentru garantarea unui credit contractat, creditorii recurenți ar trebui să probeze și cauzarea prin fapta respectivă a stării de insolvență a debitoarei aspect cu privire la care s-a omis însă chiar formularea unor susțineri corespunzătoare.
Prin urmare, apreciind că cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților pentru pasivul societății debitoare în cauză, - SRL nu au fost probate sub aspectul îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor prevăzute legal se impune a se considera temeinică și legală sentința atacată, cu consecința menținerii acesteia.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate. Totodată, Curtea va lua act că intimații - pârâți nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 B, - CONSTRUCȚII SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și - SA
împotriva sentinței comerciale nr. 3854 din data 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI, și.
Ia act că intimații și nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud. - 9.07.2008
Tehnored. - 10.07.2008/Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram
