Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 762/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 16/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 762
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
*******************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr.4663/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 26, intimații pârâți, și prin avocat cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar filele 28, 30 și 32, intimatul prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 06 mai 2009, intimatul pârât a depus note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Intimații pârâții, și prin apărător solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Din cele trei rapoarte de expertiză depuse la dosar, care au succedat până la faliment, nu există motive care să se încadreze în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006. împrumutului respectiv revine recurentelor care aveau posibilitatea de a controla activitatea societății. Intimații pârâți din anul 1999 au plecat din societate, iar după acest moment au intervenit cauzele de neplată a ratelor. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât prin apărător solicită respingerea recursului. Astfel, din recurs se observă că prejudiciul cauzat societății a fost după deschiderea procedurii falimentului, respectiv 01.03.2002, când s-a numit lichidator judiciar. În raportul de expertiză ultim se precizează că managementul defectuos nu se regăsește în faptele enumerate în dispozițiile art.137 din Legea nr.85/2006. Nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului.
Recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin consilier juridic pe recursul formulat de recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită admiterea recursului.
Intimații pârâții, și prin apărător solicită respingerea recursului formulat de recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Intimatul pârât prin apărător solicită respingerea recursului formulat de recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.4663/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate în baza articolului 138 din Legea nr. 85/2006, de către reclamantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B,în contradictoriu cu pârâții, și .
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că deși prejudiciul există nu s-a demonstrat că pârâții au intenționat să genereze starea de insolvență și că au contribuit prin fapte personale la ivirea acestei stări. Creditoarele reclamante nu au demonstrat îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale,și anume raportul de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciu.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs în termen, motivat creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B, care au criticat-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI invocat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor articolului 129 Cod procedură civilă și a Legii nr. 85/2006 care instituie obligativitatea judecătorului-sindic să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
S-a mai invocat că debitoarea a fost lipsită de lichidități, tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii neputându-și recupera creanțele, scopul acestor dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna acestora a unei proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ce privește judecarea acestora, cât și în ce privește probațiunea, legea instituind prezumția de culpă și cauzalitatea între faptă și prejudiciu.
Creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B, în motivele de recurs a invocat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (articolul 304 pct. 9 Cod procedură civilă), întrucât legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâților și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al obligațiilor societății debitoare) este dovedită și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursurile declarate sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
Curtea reține că lichidatorul judiciar a arătat în raportul întocmit la data de 14.10.2005 cauzele care au condus la insolvență, raport care a fost întocmit în baza documentelor financiar-contabile ale debitoarei, a rapoartelor și proceselor-verbale întocmite de către Comisia de Cenzori și a constatărilor proprii asupra bunurilor debitoarei.
Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență nu a fost contestat de către creditori.
În ce privește susținerea creditorilor că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care conducea societatea în insolvență, Curtea apreciază că așa cum corect a reținut și instanța de fond, principalul argument al creditoarelor este existența prejudiciului.
Deși prejudiciul există, nu s-a demonstrat însă că pârâții au intenționat să genereze starea de insolvență și că au contribuit prin fapte personale la ivirea acestei stări.
Potrivit articolului 129 Cod procedură civilă sarcina probei revine celui care face o afirmație în fața instanței,iar invocarea dispozițiilor articolului 138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâții, fiind prevăzută doar posibilitatea atragerii acestor răspunderii, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Întrucât în speță creditoarea recurente nu au demonstrat îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale, condiții ce nu se prezumă, respectiv raportul de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciu, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de recurente, iar potrivit articolului 274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de apărător către intimații, și în cuantum de câte 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS cu sediul ales în B--11, sector 1 și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B cu sediul în B-, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.4663/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în B, sector 2,-,. 66,. 1,. 2,. 10, domiciliată în B, sector 3, - cu, nr. 15-17, domiciliată în B, sector 3,-, -. 1,. 2,. 9, domiciliat în B, sector 1, str. -, nr. 3,. 9.. 3,. 39 și domiciliat în B, sector 3,-, -. 3,. 4,. 42.
Obligă pe recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de apărător către intimații, și în cuantum de câte 1.000 lei.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
21.05.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
