Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 8114,-
DECIZIA NR. 774
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind rejudecarea recursului declarat de, cu sediul în P,-, -.2,.5, jud. P, lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul în com., sat, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 902 din data de 19 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P,-, jud. P și, domiciliat în P, str. -.-. nr.3..2..7, jud. P, potrivit deciziei nr. 648 din data de 28 aprilie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială/19.05.2009, lipsind recurenta, lichidator al debitoarei SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, depun note scrise, însoțite de înscrisuri doveditoare care au fost depuse la organele fiscale, au fost avute în vedere și verificate de lichidatorul judiciar: - situația activelor, datoriilor și a capitalurilor proprii la data de 30.06.2007, - bilanț prescurtat la data de 30.06.2006, - bilanț prescurtat la data de 31.12.2007, - contul de profit și pierderi la data de 31.12.2007, - date informative la data de 31.12.2007, - balanțe de verificare 1.12.2008-31.12.2008 și pentru perioada 1.12.2006-31.12.2007.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod pr.civilă și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a celor 2 pârâți, instanța de fond făcând o corectă apreciere a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pârâții au ținut o contabilitate în conformitate cu legea și nu au sustras documente contabile. Art. 33 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție relativă de neținere a contabilității în conformitate cu legea, însă lichidatorul avea obligația de a verifica dacă documentele contabile au fost depuse și înregistrate la administrația financiară și doar în situația în care acestea nu ar fi fost depuse ar fi putut să considere că pârâții nu au ținut contabilitatea.
Lichidatorul a considerat că răspunderea celor 2 pârâți operează în gradul celei mai ușoare culpe, însă cele 4 condiții ale răspunderii nu au fost îndeplinite și nici probate. Astfel nu există fapta, nici legătura de cauzalitate și nici culpa. În ceea ce privește pasivul societății debitoare, acesta există, însă nu s-au administrat probe de către lichidator pentru a dovedi culpa pârâților în producerea acestuia.
Totodată, lichidatorul nu a interpretat corect înscrisurile puse la dispoziție și a ignorat faptul că din decembrie 2006 societatea nu a mai desfășurat activitate, a figurat cu stocuri și nu cu active și nu a mai avut salariați, deși în raportul său s-a reținut că la data de 30.06.2007 societatea era în stagnare de activitate.
Dificultățile financiare ale societății s-au datorat debitelor către furnizori și datoriilor neachitate la bugetul de stat, iar aceste aspecte nu se circumscriu în dispozițiile art. 138 lit. d, deoarece nu a fost probată legătura de cauzalitate între pretinsa faptă și pasivul societății.
Textele legale invocate, respectiv dispozițiile Legii nr. 31/1990, ale Legii nr.82/1991, art. 374 Cod comercial sau art. 1600, 1060 cod civil nu au legătură cu speța dedusă judecății. Societatea debitoare a avut o activitate normală până în anul 2006, însă de atunci nu a mai avut activitate, a întocmit și depus constant la organele fiscale toate documentele prevăzute de lege, a figurat cu stocuri și nu a mai avut salariați.
CURTEA
Rejudecând recursul ca urmare a admiterii contestației în anulare, reține următoarele:
Prin sentința nr. 902/10.09.2008 Tribunalul Prahovaa respins cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC SRL privind instituirea răspunderii pârâților și pentru pasivul societății debitoare în sumă de 662.027 lei, reținând că într-o interpretare judicioasă a dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, în vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății, pentru faptele săvârșite de acestea și enumerate la lit.a-g nu este suficient să se fi "contribuit"la apariția stării de insolvență ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs lichidatorul judiciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006, dar și faptul că potrivit teoriei și practicii judiciare, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a
prejudiciului cauzat este integrală, iar cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Recurenta arată că administratorii aveau obligația de a ține o evidență contabilă potrivit Legii 31/1990, republicată, dar și a Legii 82/1991, republicată.
În acest sens au fost invocate și dispozițiile art. 1540 Cod civil, subliniindu-se și faptul că art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâților la plata sumei de 662.027 lei, prejudiciu cert, lichid si exigibil, reprezentând pasiv neacoperit.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, iar din înscrisurile depuse în recurs a rezultat faptul că pârâții, prin activitatea desfășurată în calitate de administratori ao debitoarei nu au cauzat starea de insolvență a acesteia.
Așa cum s-a arătat de către instanța de fond, răspunderea membrilor organelor de conducere în baza art.138 lit.d din legea 85/2006 apare atunci când membrii organelor de conducere sau orice persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, răspunderea având o natură delictuală.
Ca atare, instanța de fond a apreciat în mod just faptul că în condițiile actuale ale legii insolvenței, pentru a se angaja răspunderea juridică a membrilor organelor de conducere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, iar în speță aceste condiții nu au fost îndeplinite.
S-a apreciat corect faptul că în baza dispozițiilor legale incidente, în special a art. 138 din Legea insolvenței, în vederea angajării răspunderii fostului administrator pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. d nu este suficient ca acesta să fi contribuit la apariția stării de insolvență, ci trebuie să fi cauzat această stare de insolvență societății debitoare, să existe o legătură de cauzalitate în acest scop. Prin urmare, s-a apreciat în mod temeinic că în baza acestei dispoziții legale nu este suficientă existența faptei de neținere a contabilității potrivit legii, ci mai este necesar și ca prin aceste fapte să se fi determinat starea de insolvență.
În acest sens, literatura de specialitate cât și practica judiciară au arătat că neținerea contabilității în conformitate cu legea specială, neținerea registrelor comerciale, lipsa înregistrărilor conform documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală din punct de vedere financiar contabil, ascunderea unor documente contabile, respectiv ținerea unei contabilități fictive - acestea sunt cauze care ar putea determina apariția stării de insolvență și nu simpla nedepunere a bilanțurilor contabile la administrația financiară pentru care există sancțiuni de altă natură.
Pe de altă parte, în legislația actuală a insolvenței, nedepunerea documentelor și înscrisurilor prevăzută de art.28 din lege este o faptă care se sancționează conform art. 147 din același act normativ, administratorul putând fi anchetat chiar penal și nu poate atrage ab initio răspunderea organelor de conducere ale debitoarei, în condițiile în care nu se dovedește că prin această omisiune a fost cauzată insolvența, aspect sesizat în mod just și temeinic de instanța de fond.
Practica judiciară majoritară, ca și teza invocată de instanța de fond, rezidă în faptul că simpla invocare a prevederilor art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților, prezumându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii pe baza unor probe certe și concludente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă. Se va lua, totodată, act că intimații-pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Rejudecând recursul ca urmare a admiterii contestației în anulare, respinge ca nefondat recursul lichidatorului judiciar, cu sediul în P,-, -.2,.5, jud. P, lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul în com., sat, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 902 din data de 19 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P,-, jud. P și, domiciliat în P, str. -.-. nr.3..2..7, jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex. /11.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. sindic
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
