Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 779/R-Com
Ședința publică din 01 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea de revizuire formulată de domiciliată în Rm. V,-, - 3,. B,. 18, județul V, împotriva deciziei nr. 404/R-com/10.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V,cu sediul, în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V și, domiciliată în Rm. V, str. -, nr. 11, Bl. 85 bis,. A,. 6, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. -/26.06.2009, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședință publică din data de 26 iunie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
La data de 8 mai 2008, s-a înregistrat cererea formulată de creditorul DGFP V, împotriva pârâtei, solicitând antrenarea răspunderii personale a pârâtei pentru suma de 36.123 lei, în baza disp. art.137-139 din Legea 85/2006. S-a solicitat și instituirea sechestrului asigurător.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că firma SC SRL Rm.V este în faliment, că are datorii de 36.123 lei, ce urmează a fi plătite de fostul administrator, pârâta. În cauză sunt aplicabile disp. art.138 lit.a și d din Legea 85/2006.
S-a solicitat din acest motiv și admiterea capătului de cerere privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile pârâtei.
La fila 21 din dosarul cauzei, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a numitei, susținând că din data de 01.02.1999, s-a retras din firma în faliment, iar aceasta a fost administrată de pârâta
De altfel, pârâta a precizat, că nu s-a ocupat personal niciodată de firma SC SRL, ci doar soțul său, apoi chemata în garanție a administrat-
Obligația de a preda documentele contabile, îi reveneau chematei în garanție, ci nu pârâtei, așa încât nu răspunde în baza art.138 din Legea 85/2006.
În dovedirea cererilor, s-au depus în dosar mai multe acte, raportul final de lichidare, act constitutiv al SC SRL și sentința nr.871/C/2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Prin Sentința comercială nr.1525 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE V, în contradictoriu cu pârâta, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, în contradictoriu cu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societatea SRL Rm.V are ca asociat unic pe numita, așa cum rezultă din chiar actul constitutiv al firmei, aflat la fila 4 dosar. La aceeași dată a întocmirii actului constitutiv, 01.02.1999, s-a încheiat și actul de retragere al pârâtei din societate; din data de 01.02.1999, pârâta s-a retras din societate. SC SRL Rm.V a intrat în faliment, așa cum rezultă din raportul final de la fila 27 dosar, însă în acest raport, s-a statuat, că nu se pot stabili cauzele insolvenței.
În același raport, întocmit de SC Rm.V s-a menționat că se prezumă doar, că societatea, nu a ținut contabilitatea conform legii. În aceste condiții, nu poate fi atrasă răspunderea pârâtei sau chematei în garanție și în orice caz, această sarcină, nu îi revenea pârâtei, care așa cum s-a precizat anterior, s-a retras din firmă în anul 1999.
Împotriva sentinței nr.1525 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta DGFP V, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.8 și 9 și 3041.pr.civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că, începând cu anul 1999, societatea - debitoare a fost administrată de o altă persoană, deoarece din datele de la Oficiul Registrului Comerțului, cât și din evidențele fiscale ce se găsesc la Administrația Finanțelor Publice V, rezultă că administrator al SC SRL figurează pârâta.
Recurenta - reclamantă susține că, în cazul respingerii cererii față de, s-ar fi impus admiterea cererii de chemare în garanție, dar instanța de fond, a respins și această cerere, fără a-și motiva această opinie.
Recurenta - reclamantă, a mai arătat că, din raportul preliminar privind cauzele intrării în incapacitate de plată a societății, reiese că în speță este aplicabil art.138 lit. d și a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, pentru neținerea contabilității conform legii și pentru refuzul predării documentelor contabile lichidatorului, administratorii societății, fiind solidari răspunzători față de societate, potrivit disp.art.73 din Legea nr.31/1990.
Prin Decizia nr. 404/10.04.2009 CURTEA DE APEL PITEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a dmis recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, împotriva Sentinței nr.1525 din 11 decembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind, domiciliată în Rm.V,-, -.A,.3, jud.V și intimată-chemată în garanție, domiciliată în Rm.V,-, Bl.85 bis,.A,.6, jud.V, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat, în solidar, pe pârâtă și chemata în garanție, să aducă la masa credală a SC SRL suma de 36.123 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în mod greșit, prin sentința atacată, prima instanță a respins cererea formulată de DGFP V împotriva pârâtei, privind antrenarea răspunderii personale a acesteia pentru suma de 36.123 lei, reținând că din data de 01.02.1999, pârâta s-a retras din firmă, după această dată, firma având ca asociat unic pe numita; instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, în contradictoriu cu, fără să motiveze soluția de respingere față de chemata în garanție.
Din raportul final întocmit de lichidatorul Rm.V ( 27 - 29 din dosarul de fond), rezultă că acesta nu a reușit să intre în posesia documentelor contabile ale societății - debitoare SC SRL, că persoanele din conducerea societății, nu au depus diligențe pentru preschimbarea certificatului de înregistrare, motiv pentru care societatea a fost supusă procedurii prevăzute de Legea nr.359/2004, prezumându-se că administratorii, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Actele depuse la 6, 7, 8,14 din dosarul de fond, s-a reținut că la data de 1 februarie 1999, pârâta s-a retras din SC SRL Rm.V, cesionând asociatei părțile sociale deținute în capitalul social, urmând ca societatea să funcționeze în continuare cu asociatul unic, dar la Oficiul Registrului Comerțului, nu s-au făcut cuvenitele mențiuni, astfel că la data formulării acțiunii, pârâta figura ca asociat unic al SC SRL (17).
Potrivit disp.art.73 (1) lit. c și e din Legea nr.31/1990, administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun, iar potrivit art.138 (1) lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic, poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În speță, s-a reținut că nu a fost ținută contabilitatea societății - debitoare SC SRL în conformitate cu legea, astfel că în mod greșit prima instanță a respins cererea de antrenare a răspunderii personale a pârâtei, dar a respins și cererea de chemare în garanție formulată de aceasta împotriva numitei.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea recursului.
După expunerea situației de fapt, se motivează în cerere că după pronunțarea deciziei, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților - 322 pct.5. proc civ.
Se susține că, în urma verificărilor efectuate la ORC V, s-a constatat că în evidențele acestuia, se regăsesc înscrisuri din care rezultă, că revizuenta a efectuat demersurile și plățile necesare pentru ca mențiunile referitoare la retragerea din societate, să fie înregistrate în mod corespunzător, deși această obligație revenea administratorului actual, potrivit art.204 alin.4 din Legea nr.31/1990.
Cum în anul 2001, noul administrator nu și-a îndeplinit această obligație de înregistrare a actului constitutiv modificat, revizuienta a completat cererea și a plătit la data de 4.05.2001 sumele cerute pentru efectuarea mențiunilor privind modificarea. Astfel, deși în dispozitivul sentinței, s-a arătat că mențiunile acesteia se vor trece în Registrul Comerțului, din diverse motive necunoscute revizuentei, asemenea mențiuni, nu s-au efectuat. În prezent însă această lipsă a fost complinită, Sentința nr.871/C/11.06.2002, fiind menționată în Registrul Comerțului.
Un al doilea motiv de revizuire invocat, se întemeiază pe disp.art.322 pct.2 proc.civ. susținându-se că instanța de recurs, nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat față de Sentința civilă nr.739/C/29 mai 2003, Tribunalului Vâlcea, în care, la solicitarea aceleiași reclamante DGFP V, s-a admis cererea de antrenare a răspunderii personale a numitei pentru SC SRL, dar a respins cererea de antrenare a răspunderii față de .
Se invocă de asemenea, revizuirea hotărârii în temeiul art.322 pct.7 proc.civ. deoarece prin Sentința civilă nr.739/C/29 mai 2003, Tribunalului Vâlcea, s-a decis ca pasivul societății, să fie suportat numai de către administratorul, dat fiind faptul, că aceasta a determinat intrarea în incapacitate de plată a societății, prin însușirea în interes personal a unei sume foarte mari din patrimoniul societății.
Mai mult prin aceeași sentință, în contradictoriu cu DGFP V, instanța a constatat că reclamanta s-a retras din societate din anul 1999, astfel că, obligațiile sale față de societate, au încetat la acea dată.
Ca atare între cele două hotărâri Sentința civilă nr.739/C/29 mai 2003, Tribunalului Vâlcea și Decizia nr.404/R/Com/10.04.2009, există contradicție, solicitându-se anularea celei de a doua hotărâri.
Potrivit art.137 proc civ, instanța va analiza cu prioritate excepția de necompetență materială.
Astfel, se va constata, că la punctul 3 al cererii de revizuire, revizuienta a invocat dispozițiile art.322 pct.7 Cod pr.civilă, menționând că există două hotărâri, care privesc aceeași pricină și aceleași persoane, dar care sunt contradictorii și irevocabile.
, a precizat, că prin Sentința nr.739/C/29.05.2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost obligat numai fostul administrator al debitoarei, să suporte pasivul societății, reținându-se că revizuienta, a încetat raporturile cu aceasta în anul 1999, iar în Decizia nr. 406/R-Com/10.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a stabilit obligația solidară a celor două.
Potrivit art.323 (2) C proc civ, "În cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.".
În aceste condiții, competența revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care, se va desesiza și-i va înainta cauza spre soluționare, potrivit art.158 și art.4 Cod pr.civilă.
Întrucât pentru capetele de cerere 1 și 2, instanța este competentă, le va soluționa iar în temeiul art.165 C proc.civ. va dispune despărțirea pricinilor, delimitând capătul 3 din cerere și înaintându-l instanței competente.
În ceea ce privesc motivele de revizuire invocate, instanța le apreciază ca fiind nefondate, deoarece revizuienta, invocă cu titlu de act nou, o adresă pe care ar fi putut-o procura cu ocazia soluționării recursului și care, chiar dacă ar fi existat, nu ar fi avut rol determinant, pentru a schimba soluția pronunțată.
Astfel, revizuienta se prevalează de Încheierea nr. 2798/07.05.2009, pronunțată de judecătorul delegat la ORC, prin care la cerea sa s-au făcut mențiuni legate de Sentința civilă nr.871/C/11.06.2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1199/COM.2002.
Aceasta putea să solicite înscrierea acestor mențiuni, anterior soluționării recursului, însă și dacă ar fi procedat astfel, era inutil, deoarece, mențiunile din registrul comerțului, atestă data la care și-a încetat mandatul de administrator, precum și momentul în care, a fost numit un altul, în speța de față,. Aspectele, nu dovedesc, dacă revizuienta, nu a determinat intrarea societății în stare de insolvență, în urma activității pe care a desfășurat-o anterior retragerii.
Decizia de recurs, a avut în vedere aceste elemente, însă a apreciat, că ambele persoane, se fac vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență. Prin revizuire însă, instanța nu mai poate soluționa încă o dată recursul, chiar dacă s-a pronunțat o soluție incorectă, ci doar, dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care, nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".
Acest înscris, nu a fost reținut de partea potrivnică și așa cum s-a arătat, nu a putut fi înfățișat, întrucât părțile, au neglijat să o facă.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite dispozițiile legale impuse de legiuitor, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire.
C de-al doilea motiv, critică decizia de recurs, prin aceea că, nu a fost analizată excepția puterii de lucru judecat, iar aceasta susținere nu se încadrează în dispozițiile art.322 pct.2 proc civ, deoarece legiuitorul a avut în vedere situațiile în care, valoarea pretențiilor formulate, adică cazurile în care s-a majorat sau s-a micșorat obiectul acțiunii și nu, omisiuni legate de aspecte de procedură.
Omisiunea analizării unui motiv de recurs, poate face obiectul contestației în anulare și nu al revizuirii.
În concluzie, se poate constata că cererea prezentă, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.322 pct.2 și 5 Cod pr.civilă, motiv pentru care o va respinge. Capătul de cerere nr.3 se va disjunge și se va înainta spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și justiție, în temeiul art.323 (2) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge soluționarea motivului de revizuire prevăzut de art 322 pct 7 Cod procedură civilă și trimite cauza spre competentă soluționare Respinge cererea de revizuire
Respinge, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă, cererea de revizuire formulată de domiciliată în Rm. V,-, - 3,. B,. 18, județul V, împotriva Deciziei nr. 404/R-com/10.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul, în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V și, domiciliată în Rm. V, str. -, nr. 11, Bl. 85 bis,. A,. 6, județul A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 1009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
3.07.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
