Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 757/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMEERCIALĂ Nr. 788
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI împotriva sentinței comerciale nr. 878 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - 2001 SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 878 din 17.02.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în contradictoriu cu pârâtul; a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - 2001 SRL în contradictoriu cu creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, radierea societății din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice atribuții în cadrul procedurii, plata onorariului de lichidare din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006 și notificarea sentinței de închidere.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că angajarea răspunderi speciale a administratorului debitoarei poate avea loc doar în condițiile dovedirii elementelor răspunderii civile delictuale, precum și cu dovedirea săvârșirii de către această persoană a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din lege. Judecătorul sindic a înlăturat susținerile creditoarei, apreciind că textul legal nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului pârât, dedusă din faptul nedepunerii situațiilor financiare anuale. În consecință, s-a apreciat că nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale, fiind reținut totodată că în măsura în care nu erau depuse aceste situații financiare, organele fiscale aveau obligația de a declanșa un control fiscal, precum și cea de a stabili prin estimare obligația de plată.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, învederând faptul că nu au fost identificate bunuri ori valori în patrimoniul societății din a căror valorificare să fie acoperite creanțele înregistrate. În consecință, s-a reținut incidența în cauză a dispoziției art. 131 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea insolvenței.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit a reținut judecătorul sindic nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, apreciind să s-a făcut dovada acestora, respectiv a prejudiciului - creanța astfel cum a fost înregistrată în tabel, fapta ilicită - nedepunerea situațiilor financiare și legătura de cauzalitate, reprezentată de dezinteresul manifestat de intimatul pârât în calitate de administrator pentru buna desfășurare a activității societății.
Mai susține recurenta că dispoziția art. 138 din lege instituie o prezumție legală, iar intimatul pârât nu a administrat probe ca să conducă la răsturnarea acesteia. De asemenea, arată că întrucât mandatul dat administratorului este unul oneros, acesta răspunde și pentru culpa comisă în executarea mandatului său, culpă ce constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind depunerea situațiilor financiare.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat la termenele acordate și nu a depus întâmpinare.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, se reține că în mod corect a apreciat judecătorul sindic cu privire la nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale. În speță, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 ce sancționează fapta de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea, de a ține o contabilitate fictivă ori de a face să dispară unele acte contabile. Recurenta a invocat un singur aspect, și anume faptul că nu au fost depuse situațiile financiare anuale la organele fiscale. Dar, acest aspect nu este de natură a atrage răspunderea administratorului, nefiind echivalent cu situațiile premisă reglementate de textul legal.
Din această perspectivă în mod corect a reținut judecătorul sindic că nedepunerea situațiilor financiare anuale nu a fost avută în vedere de legiuitor ca motiv pentru angajarea răspunderii administratorului, câtă vreme a instituit alte reguli pentru rezolvarea acestei situații. Se are în vedere că organul fiscal avea obligația de a declanșa un control de fond la societate și de a calcula obligațiile fiscale prin metoda estimativă, pentru a emite titlul executoriu și pentru a proceda la executarea silită a societății. În consecință, față de aceste obligați reciproce ale societății și organului fiscal, se reține că nedepunerea situaților financiare anuale nu poate constitui motiv suficient pentru angajarea răspunderii intimatului.
Deci, se reține că recurenta nu a dovedit fapta pe care o impută intimatului administrator.
Pe de altă parte, se reține că recurenta nu a făcut nici dovada legături de cauzalitate, cerută de răspunderea civilă delictuală. Din actele dosarului rezultă că față de societate a fost deschisă procedura de insolvență nu ca urmare a faptului că aceasta nu a mai făcut față datoriile sale exigibile, ci ca urmare a dizolvării judiciare, în aplicarea Legii nr. 31/1990.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul instituirii unei prezumții legale în sarcina intimatului administrator, textul legal stabilind că va fi angajată răspunderea persoanei care, printr-una din faptele enumerate de lege, a cauzat starea de insolvență a debitoarei, deci, textul impune dovedirea faptei ce a determinat (cauzat( starea de insolvență a societății, nefiind instituită, așa cum susține recurenta, o prezumție legală în acest sens.
Este înlăturată și susținerea cu privire la analizarea răspunderii intimatului din perspectiva mandatului comercial cu titlu oneros, fiind reținut că o asemenea analiză poate fi efectuată doar în relația administratorului - mandatar cu societatea - mandant, iar nu în relația cu terții creditori ai societății.
Față de considerentele reținute și apreciind că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în contradictoriu cu intimații și - 2001 SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR împotriva sentinței comerciale nr. 878 din 17.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/2ex.
19.06.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Diana Manole
