Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 793/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.793
Sedinta publica din 27.06. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Vințanu
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar G,împotriva sentintei comerciale nr.1700/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială sub nr- debitoarea SC SRL prin lichidator a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul dispozițiilor articolului 32 alin. 1 raportat la articolului 27 alin. 1 și 3 și articolul 38 lit. Hotărârea din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială nr.2673/4.07.2007 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență simplificată împotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 9.01.2008 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare SC SRL întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea prin neîntocmirea și depunerea raportărilor contabile impuse de dispozițiile imperative ale Legii nr.82/1991, culpa pârâtului fiind prezumată, potrivit articolului 182 Cod civil.
Prin sentința comercială nr. 1700/9.04.2008 s-a respins cererea de atragere a răspunderii împotriva pârâtului și în temeiul articolului 131 din Legea nr. 85/2001 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii pârâtului, și ca o consecință a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, criticând soluția pronunțată pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a avut în vedere încălcările privind obligațiile declarative ale debitoarei, respectiv prevederile legii nr.31/1990/R a societăților comerciale - articolului 73 alin. 1 lit. c, articolul 1442alin. 1 conform cărora administratorii asociați sunt solidari răspunzători pentru neținerea registrelor cerute de lege, iar prevederile legii nr.82/1991, modificată prevăd că, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Cu privire la incidența dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea 85/2006, recurenta a arătat că această instituție nu putea fi obligat să dovedească existența unor fapte negative, contrariul urmând a fi dovedit doar prin prezentarea de către pârât a dovezii înregistrării tuturor documentelor la sediul organului fiscal.
Nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor articolului 28 din Legea nr. 85/2006, instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
Începând cu luna iunie 2001 reprezentantul debitoarei nu au înregistrat la organul fiscal declarațiile privind obligațiile de plată datorate bugetului general consolidat și deconturile de TVA precum și bilanțurile contabile, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 82/1991.
A mai recurenta că orice societate comercială în funcțiune este obligată să depună lunar la sediul organului fiscal declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat; lunar sau trimestrial deconturi de TVA și semestrial (anual) raporturi contabile și bilanțuri contabile.
Cum pârâtul nu a depus documentația sus-menționată decât pentru un singur semestru, respectiv primul semestru al anului 2001, recurenta consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este strict limitata de articolul 138 din legea insolvenței la săvârșirea faptelor enumerate în acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implica o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființata si o utilizare a socieății in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.
Din datele bilanțiere ale societății debitoare depuse la Administrația Financiara sector 2 rezulta ca societatea înregistra la sfârșitul anului 2000 datorii in suma de 7.152 mii lei, profitul nerepartizat se cifra la suma de 3.589 mii lei, capitalul subscris si vărsat fiind de numai 2.000 mii lei.
S-a invocat de către creditoare săvârșirea de către paratul administrator al societății, a faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform prevederilor legale, prevazuta de articolul 138 lit d motivat de nedepunerea raportărilor contabile periodice si deconturilor de TV A stablite prin legislația fiscală în vigoare începand cu luna iulie 2001.
Evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte si care in nici un caz nu pot cauza ajungerea societatii in stare de insolventa.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de articolul 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu a tinut contabilitatea debitoarei, însa potrivit articolului 149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului d e procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze fapta administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr.82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legatura de cauzalitate intre contributia paratului si starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmație în fata judecății, iar invocarea art 138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savarsirea faptelor prevazute de art.138 lit d din lege in sarcina paratului, asa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situatia in care nedepunerea actelor aratate ar echivala cu neținerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca fapta nedepunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul statului si a deconturilor de TV Aac ondus la starea de insolventa a debitoarei.
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.
a se face dovada savarsirii faptei si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Afirmatia recurentei că potrivit art. 1082 cod civil si art 374 Cod comercial culpa paratului este prezumată, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primita întrucat natura juridica a răspunderii administratorului societății atrasa in conformitate cu articolul 138 din lege poate fi una contractuala atunci când este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins în actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea în Registrul Comertului, ceea ce nu s-a probat in speta.
Doar în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementarile referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandateaza pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relatiile cu terti.
Față de aceste împrejurări în mod corect a reținut instanța de fond că, în cauză, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de articolul 138 lit. din Legea nr.85/2006 în sarcina paratului.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă combinat cu articolului 312 pct. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar G,împotriva sentintei comerciale nr.1700/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Elisabeta Roșu, Gabriela Vințanu
