Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarele MUNICIPIUL prin PRIMAR, cu sediul în G,-, județul G și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AV. B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 622/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare G, prin lichidator judiciar Sir Expert G, intimatele creditoare G, DIRECȚIA SILVICĂ F, BAZINUL. G, intimat pârât, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect antrenare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta creditoare consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimatul pârât lipsă avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, recurentele creditoare, prin acțiunile formulate, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. prin Serviciul registratură, la data de 27.12.2007, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galația înaintat înscrisul solicitat, intitulat "Furnizare de informații", după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursurilor.
Reprezentantul legal al recurentei creditoare, având cuvântul, arată că Tribunalul Galați, prin sentința comercială nr. 622/12.06.2007, a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale întrucât nu s-a probat raportul de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit, ori, pierderile înregistrate de societate datorită managementului defectuos implică o neținere a contabilității în conformitate cu legea.
În raportul final al lichidatorului nr. 284/09.02.2006, la Capitolul II lit. c, se arată că activele figurau la achiziție cu valori exagerat de mari. Solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea sentinței comerciale în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare în vederea recuperării pagubei.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul asupra ambelor recursuri, arată că își menține poziția de la instanța de fond în sensul că cele două cereri de antrenare răspundere formulate de creditoare s-au formulat tardiv. Verificând dosarul cauzei, arată că cererile de antrenare răspundere, de la filele 275 și 273 dosar fond, au ambele același debut, arătând că din anul 2003 care curge termenul de 3 ani. Solicită respingerea cererilor de antrenare ca fiind tardiv formulate.
Pe fond, solicită să se constate că cele două recursuri nu sunt susținute de probe; motivele nu sunt decât o copie a cererii de antrenare răspundere patrimonială, nu aduc nimic nou, nu combat și nu aduc probe în dovedirea pretențiilor. Apreciază soluția instanței de fond ca fiind corectă și legală. În raport nu se menționează în concret faptele și probele în susținerea cererilor în antrenare răspundere; cele două recursuri sunt legate de raportul final care, la fila 2, se arată că s-a depus un registru inventar ce conține informații orientative; nu s-a probat dezinteresul despre care se face vorbire în motive.
Arată că va depune concluzii scrise și aspecte din practica judiciară. Intimatul pârât, pentru a salva societatea, a contractat un împrumut la Banca Comercială " "; arată că sunt dovezi la dosar, nefiind întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale. Solicită respingerea recursurilor cu menținerea ca fiind legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Reprezentantul legal al recurentei creditoare, având cuvântul în replică, solicită respingerea excepției de tardivitate,; consideră că a formulat în termen legal cererea de antrenare răspundere.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 622/12.06.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
S-au respins cererile creditorilor Consiliul Local al Municipiului G și în antrenare răspundere patrimonială, în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
S-a respins excepția tardivității, invocată de pârâtul, ca nefondată.
S-a dispus plata sumei de 8800 lei către lichidatorul judiciar Sir Expert
Pentru a hotărî astfel, judecătorul a constatat că la data de 09.02.2006 și respectiv 22.08.2006 lichidatorul judiciar Sir Expert G, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei G, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea din 03.12.2001;
A constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte, respectiv dacă au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Din formularea textului al. 1 reținut că "sunt răspunzători pecuniar în temeiul dispozițiilor art. 138, membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți prin una din faptele enumerate în continuare ".
sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a condus la aducerea societății în stare de insolvență.
Elementele faptei prev. de art. 138 lit. d nu sunt întrunite în cauză.
Această normă nu instituie o prezumție legală de săvârșire a faptei de către pârâții administratori, iar nedepunerea evidenței contabile în cursul procedurii insolvenței, în lipsa oricăror înscrisuri care să emane de la Administrația Finanțelor Publice și care să ateste, în mod neechivoc, că nu s-au depus bilanțurile contabile, nu poate conduce la concluzia că pârâtul nu a organizat și condus contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991.
Pe de altă parte, legătura de cauzalitate dintre fapta reglementată de art. 138 lit. d și starea de insolvență reprezintă o condiție distinctă a răspunderii civile delictuale prevăzută de dispozițiile art. 998 - 999 cod civil (în temeiul cărora se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâților), care nu se prezumă, ci trebuie probată.
Cum lichidatorul judiciar Sir Expert G nu a dovedit, în condițiile art. 1169 Cod civil, că, neorganizarea contabilității conform legii a determinat insolvența societății debitoare, iar actele aflate la dosarul cauzei nu susțin afirmația lichidatorului judiciar făcută în acest sens în raportul din data de 08.05.2006 (susținere preluată întocmai de reclamantă), s-a constatat că, în cauză, nu este îndeplinit unul din elementele răspunderii civile delictuale.
Acțiunea lichidatorului judiciar Sir Expert G, fundamentată pe acest temei, este neîntemeiată și din perspectiva faptului că a fost motivată pornind de la împrejurarea că pârâtul nu a răspuns notificărilor emise de administratorul și lichidatorul judiciar, de unde s-a tras concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea conform legii, însă omisiunea imputată este ulterioară deschiderii procedurii și, deci, nu putea cauza starea de insolvență a debitoarei.
Referitor la excepția tardivității prevăzută de art. 139 invocată de pârâtul, judecătorul sindic a reținut că:
Potrivit art. 139, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
Cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fost formulată de B la data de 27.02.2006 conform raportului final întocmit de lichidatorul judiciar din 10.02.2006, din care rezultă cauzele și persoanele vinovate de ajungerea stării de insolvență.
În aceste condiții, excepția invocată s-a reținut ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs creditorii Municipiul G, prin reprezentant Primarul, și, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Creditorul Municipiul Gac riticat sentința recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Judecătorul sindic nu a aplicat corect dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși societatea înregistra pierderi datorită managementului defectuos, administratorul pârât, cu rea credință, a încercat să amâne starea de încetare de plăți.
Chiar și starea de încetare de plăți a societății debitoare reprezintă un indiciu de greșeală în gestiune, ce implică neținerea contabilității în conformitate cu legea.
De altfel, din raportul final întocmit de lichidator rezultă că în evidențele contabile activele figurau la achiziție cu valori exagerat de mari față de evidențele vânzătorului.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii în antrenare răspundere patrimonială.
În drept, a invocat disp. art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 3041.pr.civ.
Creditoarea a criticat sentința recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, arătând, în esență, următoarele:
În mod greșit judecătorul sindic nu a reținut incidența disp. art. 137 lit. a din lege, în sensul că pârâtul a folosit bunurile societății în folos propriu. Astfel, sumele restante cu care creditorii au fost înscriși la masa credală sunt cele înregistrate în contabilitatea creditoarei. Ca atare, aceste sume de bani au existat, destinația lor ocultă rămânând nelămurită.
De asemenea, în mod greșit nu s-a reținut incidența disp. art. 137 lit. d, câtă vreme pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele solicitate.
În mod greșit a reținut judecătorul sindic inexistența legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul cauzat creditorilor, constând în ajungerea debitoarei în insolvență și nerecuperarea creanțelor în cursul procedurii.
Astfel, împrejurarea că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea rezultă din aprecierea lichidatorului, potrivit căreia actele contabile sunt "deținătoare de informații orientative". Mai mult, unele active au fost înstrăinate și au necesitat acțiuni ale Poliției pentru găsirea și recuperarea lor.
Ca atare, sunt incidente disp. art. 137 lit. a și
A mai susținut recurenta creditoare că răspunderea administratorului operează pentru cea mai ușoară culpă, atât potrivit principiilor răspunderii delictuale, cât și datorită faptului că mandatul comercial este prezumat oneros, în condițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 1540 Cod civil și art. 374 Cod comercial.
În drept, a invocat disp. art. 299 - 316.pr.civ. art. 137 și următoarele din Legea nr. 64/1995 republicată (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006).
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect a reținut judecătorul sindic că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv că nu s-a dovedit săvârșirea vreuneia din faptele prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și prejudiciul cauzat creditorilor.
În speță, în adevăr, creditorii au suferit într-adevăr un prejudiciu constând în ajungerea debitoarei în stare de insolvență și nerecuperarea integrală a creanțelor în cursul procedurii, urmare valorificării bunurilor din averea debitoarei.
În speță, în raportul final (filele 253 - 256 dosar fond - volumul 5), lichidatorul judiciar a făcut următoarele afirmații: "registrul inventar este deținător de informații orientative"; "în evidențele contabile, activele figurau la achiziție cu valori exagerat de mari față de valoarea lor din evidența vânzătorului" și "activele înscrise în anexa 1 au fost inventariate eșalonat, pe măsura vânzării lor, deoarece unele active au fost înstrăinate și au necesitat acțiuni de intervenție a Poliției G pentru găsirea și predarea lor".
Pe baza acestor afirmații creditoarea Municipiul Gas olicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art. 138 lit. d, iar creditoarea a susținut că pârâtul a săvârșit faptele prev. de art. 137 lit. a, e și d din Legea nr. 64/1995 republicată (act normativ în vigoare la data formulării cererii) - filele 273 - 278 dosar fond, vol.
Instanța de recurs reține însă că, potrivit art. 137 lit. a, membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul debitoarei, dacă au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență prin folosirea bunurilor societății în interes propriu sau în cel al unei alte persoane.
În concret, din simpla afirmație a lichidatorului judiciar că "unele active au fost înstrăinate și au necesitat acțiuni ale poliției pentru găsirea lor" nu se poate reține incidența disp. art. 137 lit. Aceasta întrucât, dacă activele ar fi fost "înstrăinate", ar fi fost necesară promovarea de acțiuni în anulare acte frauduloase, ceea ce, în speță, nu s-a dovedit a se fi promovat. Nici pretinsele "acțiuni ale Poliției" nu au fost dovedite cu nici un înscris sau alt mijloc de probă, în eventualitatea în care, într-adevăr, bunurile debitoarei nu ar fi fost găsite la sediul social sau punctele de lucru ale acesteia. Din nici un înscris existent la dosar nu rezultă că lichidatorul judiciar ar fi avut dificultăți în acțiunea de inventariere a bunurilor din averea debitoarei și preluarea acestor bunuri în custodie, ceea ce îndreptățește instanța de recurs să califice afirmația lichidatorului, inserată abia în cuprinsul raportului final, ca fiind gratuită.
Cât privește săvârșirea de către pârât a faptei prev. de art. 137 lit. e, constând în deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei, prin raportare la cele mai sus reținute, constată că în mod corect a reținut judecătorul sindic că nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă.
Cât privește susținerile potrivit cărora registrul inventar ar conține informații orientative, constată că nu există nici o informație în raportul final, nici măcar cu titlu exemplificativ, cu privire la inadvertențele constatate sau neconcordanțele dintre înscrierile efectuate în acest registru și cele din bilanțul contabil aferent anului 2001.
Referitor la susținerea că activele figurau la achiziție cu valori exagerat de mari față de valoarea lor din evidența vânzătorului, este greu de crezut că lichidatorul judiciar a avut acces la evidențele vânzătorului.
Astfel, raportul final este însoțit de anexa 1 - Situația vânzării bunurilor din patrimoniul debitoarei (filele 257 - 259 dosar fond - vol. V), în care, pe lângă rubricile referitoare la valoarea activelor stabilită de evaluator și valoarea încasată din vânzare, în cursul procedurii insolvenței, există o rubrică referitoare la valoarea activului din evidența debitoarei, comparativ cu valoarea din evidența vânzătorului -
Din această rubrică extragem, cu titlu exemplificativ, că în evidențele contabile ale vânzătorului, un atelier de reparații utilaje are valoarea 0 (zero). Or, în condițiile în care acest activ a fost vândut, în curssul procedurii insolvenței, cu suma de 53.550 mii lei vechi, este evident că "evidențele vânzătorului" erau străine de valoarea reală a bunurilor și că, prin urmare, evidențele contabile ale debitoarei sunt cele corecte. De altfel, s-ar fi pus problema unei înregistrări eronate numai în situația în care valoarea înscrisă în evidențele debitoarei ar fi fost străină de mențiunile din facturile de achiziție, ceea ce, în speță, nu s-a afirmat.
Așa fiind, din nici un mijloc de probă nu s-a putut reține că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nefiind dovedită săvârșirea vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de legea insolvenței, este de prisos a analiza gradul de culpă (vinovăție) necesar pentru antrenarea răspunderii sau existența vreunei legături de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Cât privește motivul de recurs referitor la nevirarea către a contribuției reținute de la asigurați și utilizarea acesteia în alte scopuri, din cererea, constată că nu s-a dovedit săvârșirea acestei fapte. În concret, nevirarea contribuției personale a angajaților reprezintă un efect al stării de insolvență, constând în neplata drepturilor salariale, iar nu o cauză a ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041.pr.civ. va respinge cele două recursuri, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditorii PRIMĂRIA cu sediul în G,-, județul G și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AV. B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 622/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (nr. 2424/LJ/2001), ca fiind nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV/22.01.2008 /2 ex/23.01.2008 Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
