Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 807/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 807
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 478/S din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare T, reprezentată prin lichidatorul judiciar T, și pârâtul intimat.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 478/S din 6 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa admis cererea formulată de lichidatorul judiciar T și, în temeiul art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență față de debitoarea T, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcându-l, totodată, pe practician de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții sau asociați. De asemenea, instanța a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, lichidatorului și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, respingând cererea creditorilor și a practicianului privind antrenarea răspunderii administratorului social.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a arătat că la data de 1 noiembrie 2007 lichidatorul Tas olicitat închiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 față de societatea debitoare.
Reținând faptul că debitoarea se află în insolvență, stare de fapt dovedită cu titlu executoriu necontestat, constatând că practicianul desemnat în cauză a întocmit raportul asupra situației financiare și că din acesta reiese că T nu deține bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor, propunând antrenarea răspunderii administratorului social întrucât există probe din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile necesare în acest sens, și că niciun creditor nu se opune închiderii procedurii colective în temeiul art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a acceptat propunerea lichidatorului judiciar, cu toate consecințele care rezultă dintr-o asemenea măsură.
De asemenea, prima instanță a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, respingând, totodată, cererea creditorilor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, precum și a lichidatorului T de antrenarea răspunderii administratorului raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, întrucât, așa cum rezultă din raportul precizat al practicianului, nu s-a constatat existența vreunei împrejurări concrete care să permită încadrarea activității administratorului social în sfera ținerii unei contabilități fictive, probe în acest sens nu au fost solicitate sau propuse nici de creditori, iar constatarea că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei fără alte argumente sau motivări nu poate determina ajungerea la certitudinea că pârâtul urmează să răspundă în condițiile expres prevăzute de articolul menționat.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice, solicitând a se dispune angajarea răspunderii personale patrimoniale, în solidar, a administratorului social al debitoarei, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința civilă nr. 739/ din 5 aprilie 2007 Tribunalului Timișa fost admisă acțiunea introductivă având ca obiect deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea T pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 1.990.648.016 lei (ROL), care a fost reactualizată până la data pronunțării hotărârii, astfel încât suma înscrisă în tabelul creditorilor a fost de 504.447 lei (RON).
În raportul final lichidatorul judiciar desemnat în cauză a arătat că a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. d) din Legea insolvenței privind atragerea răspunderii administratorului debitoarei, motivat atât de faptul că acesta este învinuit de evaziune fiscală în dosarul penal nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș, cât și de lipsa de colaborare în cadrul procedurii de lichidare, nedând curs notificărilor practicianului, sustrăgându-se de la predarea actelor contabile ale societății.
Soluția judecătorului-sindic de respingere a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social cu argumentarea că în cauză nu au solicitate și administrate probe în sfera ținerii unei contabilități fictive, constatarea faptului că în patrimoniul falitei nu există bunuri neputând determina convingerea instanței în susținerea incidenței art. 138 este criticabilă. Față de această împrejurare recurenta solicită administrarea probatoriului încuviințat în dosarul penal pentru atragerea răspunderii civile a fostului administrator al debitoarei.
În drept a invocat dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat concluzii scrise.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9, în care se încadrează motivele invocate de instituția creditoare, potrivit alin. 3 al art. 306, și cele ale art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta nu poate fi admis.
Singurele critici aduse de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T sentinței civile nr. 478/S din 6 martie 2008 Tribunalului Timiș se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitului, fost administrator al debitoarei falite T, însă aceste critici nu pot fi primite.
În primul rând, trebuie arătat faptul că judecătorul-sindic în mod greșit a reținut împrejurarea că în fața primei instanțe ar fi formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale fostului administrator social, pe lângă lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea T, și creditoarea Administrația Finanțelor Publice
În realitate, din actele dosarului de primă instanță rezultă fără putință de tăgadă că doar creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în cuprinsul cererii de declarare la masa credală a creanței în sumă de 504.447 lei, a solicitat, la modul general ca, în măsura în care prin procedura de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 nu se poate recupera integral creanța declarată de această instituție, în condițiile art. 138 să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale, în solidar, a tuturor organelor de conducere a societății falite (administratori, cenzori, directori etc.) care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de faliment.
În al doilea rând, se impune a se avea în vedere faptul că potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Într-adevăr, lichidatorul judiciar T prin raportul final înregistrat la prima instanță la data de 29 octombrie 2007 (filele 29-30) a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Timiș, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei T considerând că această normă este incidentă în speță deoarece, pe de o parte, pârâtul, fără niciun motiv, nu a dat curs notificării practicianului, iar pe de altă parte, din investigațiile lichidatorului a rezultat că societatea debitoare nu dispune de bunuri în patrimoniu.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece, după cum rezultă din raportul practicianului, nu s-a constatat existența unei împrejurări concrete care să permită încadrarea activității administratorului social în sfera ținerii unei contabilități fictive, probe în acest sens nefiind propuse nici de creditori, iar împrejurarea că în patrimoniul falitei nu există bunuri, fără alte argumente sau motivări, nu poate determina instanța să ajungă cu certitudine la concluzia că pârâtul urmează să răspundă în condițiile expres prevăzute de articolul menționat.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori lichidatorul numit în cauză sau, în situațiile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Este adevărat că art. 73 din Legea societăților comerciale statuează că dministratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006. Însă, noua Lege a insolvenței reglementează expres persoanele care pot promova o astfel de cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii nemaiavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Așadar, norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 478/S din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare T, reprezentată prin lichidatorul judiciar T, și pârâtul intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /17.10.2008
Dact. /20.10.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
