Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, cu domiciliul în comuna, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 1203/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare prin lichidator judiciar 2000 G, strada - 11 nr. 50, -. 45, intimat - comitet creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, CONSILIUL LOCAL, intimat - creditor administrator special, DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul creditor, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 3 dosar, și pentru intimatul creditor, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7/10.02.2010 aflată la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, părțile nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, recursul este timbrat, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Apărătorul recurentului creditor, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea contestației și respingerea declarației de creanță ca nedovedită.
Arată că hotărârea recurată este criticabilă pentru motivele de nelegalitate de ordine publică prev. de art. 304 pct. 5.pr.civ. în sensul că judecătorul sindic greșit a respins pe fond contestația în totalitate, încălcând principiul autorității de lucru judecat, nulitate atrasă de faptul că, deși, la un termen anterior, judecătorul sindic s-a pronunțat pe o parte din declarația de creanță (3 ani supuși prescripției), instanța a respins contestația în tot.
Un alt motiv de recurs este cel prev. de art. 304 pct. 7.pr.civ. arătând că prezenta cauză este într-o fază procesuală avansată, la a treia rejudecare după casare, fiecare decizie de casare trasând îndrumări, încălcate succesiv. Prima decizie, nr. 485/2007, în care se arată că judecătorul sindic nu a stabilit raporturile reale existente între părți în privința creanței în discuție și arată că trebuia să se facă o expertiză; că cea depusă la dosar este înlăturată ca probă prin această decizie și că nu putea creditoarea să-și întemeieze acțiunea în anulare pe o expertiză din alt dosar.
Pe de altă parte, în decizia nr. 733/03.10.2008 se arată că, după casare, instanța trebuia să stabilească cuantumul pe bază de înscrisuri care să se depună în acest dosar; judecătorul sindic nu s-a administrat nici o probă; a malversat situația de fapt răsturnând sarcina probei, cu încălcarea principiului prevăzut de art. 1169 Cod civil; toate creanțele prezentate sunt reale și concrete până sunt contestate;
Apreciază hotărârea ca fiind nelegală întrucât s-au încălcat principiul sarcinii probei și cel al autorității de lucru judecat. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța nr. 0013/25.01.2010 depusă în acest sens.
Apărătorul intimatului creditor, având cuvântul, solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise. Arată că este o speculație a faptului că eronat s-a redactat dispozitivul hotărârii; că în considerente se reține că această parte contestă cuantumul creanței și că nu a administrat nici o probă; că, anterior, se precizează că judecătorul sindic se pronunță asupra excepției prescripției dreptului material cu privire la creanța de 815.220.105 lei.
Că al doilea motiv de recurs este discutabil și anume că, prin decizia nr. 485/R/21.06.2007, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, dar nu s-a decis că această expertiză nu ar fi o probă; că nu se poate considera, prin decizie irevocabilă, a nu fi probă atâta timp cât prin aceasta s-au stabilit drepturile cuvenite celor doi asociați; că expertiza se coroborează cu faptele că în baza cărora s-a făcut declarația de creanță dacă se voia a se demonstra că declarația a fost făcută în baza documentelor anexate la raport (dispozițiile de încasare), cu o expertiză cu obiectivele propuse de și plătită de acesta; nu se poate discuta că le-ar fi revenit lor sarcina de a produce o expertiză contabilă că sunt în regulă; că au probat cu anexele la raport.
Dacă nu au insistat în a propune obiectivele și aoa dministra ca probă este culpa lor procesuală, deci neefectuarea expertizei nu ar reprezenta o eroare a instanței de fond, și nu o culpă a recurentei; că, dacă se admite recursul, ar însemna că se trimite din nou cauza spre rejudecare pentru efectuarea expertizei pe o practică ce nu este a curții de apel.
Apărătorul recurentului creditor arată că are cele două decizii de casare; că decizia nr. 485 arată că judecătorul sindic nu a stabilit raporturile existente între părți și nu rezultă caracterul real al acestora și că judecătorul sindic face referire la acea parte prescrisă.
Apărătorul intimatului creditor arată că este vorba de partea considerată a fi prescrisă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galați - secția comercială - judiciare sub nr. 268/LJ/2008 din 28.10.2005, creditoarea Gas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei G, prin administratorul și, pentru recuperarea unei creanțe în valoare totală de 145.983 lei Ron datorată bugetului de stat.
Prin încheierea din 16.11.2005, judecătorul sindic desemnat în prezenta cauză a admis cererea creditoarei G și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei
A fost desemnat ca administrator judiciar 2000 G, stabilindu-i atribuțiile menționate în art. 24 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, cu o remunerație de 7.000.000 lei lunar.
De asemenea, la cererea administratorului judiciar, prin Încheierea pronunțată la 17 mai 2006, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului față de debitoare
În cauză, au depus declarații de creanță creditorii Consiliul Local G, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și, care a declarat o creanță în valoare totală de 174.484 lei RON cu care a creditat falita.
În îndeplinirea atribuțiilor delegate de Judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, G, administratorul judiciar 2000 Gad epus la dosar Raportul nr. 417 din 21 februarie 2006, la care a anexat Tabelul preliminar al creanțelor nr. 416 din 21 februarie 2006, afișat la ușa instanței la 23 februarie 2006 și Raportul nr. 651 din 16 martie 2006, la care a anexat Tabelul definitiv al creanțelor nr. 650 din 16 martie 2006, afișat la ușa instanței la 18 aprilie 2006.
La 26 aprilie 2006, numitul, în calitate de asociat al debitoarei Gac ontestat creanța de 174.484 lei RON formulată de asociatul - creditor întrucât:
Cu adresa nr. 32241 din 19 ianuarie 2005, G - Serviciul de Investigare a Fraudelor a comunicat G, că se află în lucru dosarul de cercetare penală nr. -/2004, fiind efectuate cercetări împotriva administratorilor societății și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 87/1994.
În urma soluționării dosarului penal neîndoios că asociatul va deveni debitorul G, adică exact invers de cum tentează prin declarația de creanță: nu poate fi creditor al societății în situația în care urmează să răspundă penal pentru infracțiuni săvârșite împotriva societății și prin consecință și delictual civil.
Prin decizia nr. 733/R/3.10.2008, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de contestatorul împotriva încheierii din 08.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic în cadrul dosarului nr-, aceasta fiind casată și trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a reținut că judecătorul sindic ar fi încălcat prev. art. 315 al.1 civilă potrivit cărora hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Așa cum, a rezultat din considerentele deciziei nr.485/R/21.06.2007, judecătorul sindic avea obligația să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește creanța pretinsă de, în sumă de 815.220.105 lei.
Această contestație, în urma casării cu trimitere spre rejudecare a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 1203/2009, Tribunalul Galația respins contestația formulată de din, județul G, ca nefondată.
S-a reținut că judecătorul sindic, în baza îndrumărilor din considerentele Decizii nr. 485/R/21.06.2007 a Curții de APEL GALAȚI, a soluționat prin încheierea din 22.04.2009 prescripția dreptului material la acțiune care a fost invocată și a constatat că în raport cu înscrisurile depuse în dosar de către în justificarea creanței totale de 1.744.844.000 lei în cadrul dosarului nr. 268/LJ/2005 (filele 149 - 213) a constatat prescris dreptul material la acțiune în ceea ce privește creanța pretinsă de în sumă de 815.220.105 lei din totalul solicitat de 1.744.844.000 lei conform declarației de creanță depusă la 13.01.2006, în cadrul dosarului susmenționat.
Judecătorul sindic a considerat că, față de probatoriul ce a fost administrat în cauză de ambele părți, contestația promovată de contestatorul este nefondată, urmând aor espinge.
S-a reținut că această parte contestă cuantumul creanței cu care, s-a înscris în tabelul creditorilor, nu a administrat nicio probă care să susțină cele invocate.
Contestatorul, odată cu rejudecarea prezentei contestații, a învederat instanței că insistă în proba cu expertiză contabilă și înscrisuri și deci i s-a pus în vedere, de către judecătorul sindic să-și precizeze care ar fi obiectivele acestei expertize pentru le pune în discuția părților, acesta nu s-a mai prezentat în instanță, nici personal nici avocatul care-l reprezenta, fiind acordate mai multe termene de judecată în acest sens (09.02.2008, 15.06.2009).
Față de această poziție a contestatorului, instanța a apreciat faptul că această parte nu mai dorește ca această expertiză contabilă să fie efectuată în condițiile în care a avut atâta timp pentru a se prezenta și a propune anumite obiective, drept pentru care, în lipsa altor probe care să conducă la o eventuală netemeinicie a cuantumul creanței formulate de, a dispus respingerea acestei contestații, ca fiind nefondată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Nu s-a observat că nu numai hotărârea irevocabilă are putere de lucru judecat întrucât, pentru a beneficia de această calitate, hotărârea nu trebuie să fie pronunțată doar în ultimă instanță, pentru că dobândește putere de lucru din momentul pronunțării, care este relativă.
Consideră că hotărârea care rezolvă prin dispozitiv la fond, în totul sau în parte, obiectul litigiului, fie și prin excepția de fond a prescripției, are de la data pronunțării autoritate de lucru judecat relativă.
Această nulitate este atrasă de faptul că, deși prin încheierea din 22.04.2009, judecătorul sindic a rezolvat în parte obiectul contestației, prescrierea dreptului material la acțiune pentru suma de 815.220.105 Rol prin sentința de față tot judecătorul sindic respinge contestația în tot deoarece consideră că față de probatoriul administrat este nefondată.
S-a considerat greșit, contrar disp. art. 1169 Cod civil, că nu a făcut dovada realității creanței, judecătorul sindic malversând situația de fapt, a mutat, cu de la sine putere, obligația creditorului de a-și dovedi declarația de creanță asupra recurentului în sensul că acesta trebuie să dovedească nerealitatea creanței.
Greșit a fost respinsă contestația în totalitate pentru motivul că nu s-a dovedit nerealitatea creanței cu expertiza contabilă nefăcându-se referire la obligația creditorului de a se conforma disp. art. 1169 Cod civil.
Prin răsturnarea sarcinei probei a fost încălcat principiul reglementat prin art. 1169 Cod civil, hotărârea fiind, evident, nelegală.
Recursul este nefondat;
Instanța de fond, printr-o temeinică și legală administrare a probelor și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, a pronunțat în speța de față o soluție corectă:
Prin încheierea din 22.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de numitul și a constatat prescris dreptul material la acțiune în ce privește creanța pretinsă de în sumă de 815.220.105 lei din totalul solicitat de 1.744.844.000 lei conform declarației de creanță depusă la 13.01.2006, în dosarul nr. 268 LJ/2005.
S-au avut în vedere documentele pentru perioada 14.01.1998 - 13.01.2003 și data depunerii cererii și s-a considerat depășit termenul de 3 ani prev. de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
În rejudecarea contestației, a precizat că solicită proba cu înscrisuri și administrarea unei expertize contabile pentru a dovedi susținerile sale.
În condițiile în care acesta, la insistențele repetate ale judecătorului sindic, nu a depus obiectivele acelei expertize pentru a fi puse în discuția părților, a fost decăzut din probă.
Cum în cauză nu au fost administrate alte probe concludente cu care să dovedească susținerile formulate, contestația sa a fost corect respinsă de către instanța de fond.
Afirmațiile formulate de către referitor la cuantumul creanței lui n, verificate prin probele dosarului și confirmate, sunt materializate în stabilirea prescripției dreptului material la acțiune în limita sumei de 815.220.105 lei, corect rezolvată în speța de față de către instanța de fond.
Fără a nesocoti sarcina probelor, aceeași instanță a considerat, în condițiile în care în cauză nu există probe concludente privind susținerile recurentului, că contestația sa este nefondată și a respins-o în consecință.
Rezultă că în cauză motivele de recurs formulate sunt infirmate prin conținutul probelor administrate, corect reținute și interpretate de către instanța de fond.
Văzând și disp. art. 312.pr.civ. urmează a respinse recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, cu domiciliul în comuna, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 1203/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
ST//14 ex/10.03.2010
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure, Valentina Vrabie
