Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 812/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1213/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.812
Ședința publică de la 8.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimatele SC SRL - prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - SUCURSALA MUNICIPIULUI B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - SUCURSALA DR., SRL, SC PRODUCTION SRL, SC ROMÂNIA SA, AVAS, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC SA, SC 2000 SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2279/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulate în temeiul art. 138 lit.c și d din Legea nr. 85/2005. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2279/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva pârâtului privind atragerea răspunderii patrimoniale a acesteia conform art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006 pentru pasivul debitoarei SC SRL. De asemenea, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus în contradictoriu și cu ceilalți creditori ai aceleiași debitoare, închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerțului, notificarea sentinței către ORC și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că lichidatorul judiciar al debitoarei a precizat în raportul său de activitate din 26.02.2007 că nu formulează cerere de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006. Fiind o specie a răspunderii civile delictuale răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din lege, este necesară îndeplinirea celor patru condiții ale acesteia: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate. Prin derogare de la dreptul comun, reține Tribunalul, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea ei fiind necesară și întrunirea a două condiții speciale, cumulative: starea de insolvență a debitoarei și săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege. Mai mult, această răspundere poate interveni numai dacă este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului. Incidența art. 138 lit. c) din lege nu a fost reținută deoarece nu s-a dovedit nici existența interesului personal al organului de conducere pentru continuarea activității debitoarei și nici iminența insolvabilității debitoarei. Pe de altă parte, cererea de deschidere a procedurii falimentului a fost formulată chiar de debitoare, astfel că nu este vorba de o continuare a activității care ducea în mod vădit la starea de insolvență.
În ce privește aplicarea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, s-a apreciat de către Tribunal că față de dispozițiile legii contabilității care în cazul nedepunerii declarațiilor de venituri și celelalte declarații fiscale, organul fiscal are obligația efectuării unui control de fond și prin metoda estimării, să stabilească obligația de plată. Aceste aspecte nu conduc nicidecum la concluzia că astfel de fapte au condus automat la starea de insolvență, pentru a fi incidente dispozițiile art. 138 lit. d) din lege. De altfel, reține Tribunalul, actele contabile au fost întocmite, acestea fiind comunicate lichidatorului în procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința comercială recurată este nelegală și netemeinică, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 138 lit.c) din lege, de vreme ce reprezentanții societății aveau obligația de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006. Simpla continuare a activității în interes personal, activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți, este suficientă pentru a opera atragerea acestei răspunderi patrimoniale, fără a fi nevoie de proba elementelor răspunderii civile delictuale. Or, dezinteresul membrilor organelor de conducere ale debitoarei în ce privește funcționarea normală a societății constituie faptă ilicită, iar prejudiciul cauzat de aceasta Administrației Financiare sector 1 este evident, rezultând din neplata sumelor datorate la bugetul consolidat al statului.
De asemenea, se mai arată, instanța în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006. Astfel, pârâtul avea obligația ca, în calitate de administrator, să întocmească și să depună declarațiile de impozite și taxe conform OG nr. 68/1997, la sediul organului fiscal. Instanța de fond nu a avut în vedere că în situația încălcării acestei obligații, sunt incidente prevederile Legii nr. 31/1990, art. 73 alin. 1 lit.c), art. 148 alin. 1, art. 201 alin. 1 potrivit cărora administratorii sunt răspunzători pentru ținerea registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Cum pârâtul, în calitatea sa de administrator răspunde și pentru cea mai ușoară culpă conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. cererea creditoarei trebuia admisă.
Față de aceste motive, recurenta solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare, în calitate de administrator.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 care reglementează răspunderea acestor persoane din conducerea societății debitoare atunci când acestea:"au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.", dacă și numai dacă, prin aceasta". au contribuit la ajungerea debitorului în această situație- în stare de insolvență-", Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică deoarece nu a rezultat din probele administrate că administratorul a urmărit satisfacerea unor interese personale ale acestuia, iar pentru aceasta, a decis continuarea activității societății. de către recurentă a existenței interesului personal al pârâtului pentru continuarea unei activități care ducea în mod vădit la starea de insolvență, nu este bazată pe un suport probator concret, ci constituie o susținere cu caracter general care nu poate produce efecte juridice pe plan procesual, deoarece dispozițiile art. 1169 din civil obligă la dovedirea oricărei susțineri făcută în fața instanței, sub acest aspect neexistând prezumții legale în cazul procedurii speciale a insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, mai ales în ce privește răspunderea persoanelor prevăzute la art. 138 din această lege.
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia aceiași membrii ai organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",de asemenea, Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și Tribunalul, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. c) și d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990) față de creditorii societății, condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr. 2279/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA DR., SRL, SC PRODUCTION SRL, SC ROMÂNIA, AVAS, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC, SC 2000 SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 08.09.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX./08.10.2008
Sent. Com.nr. 2279/19.05.2008
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
