Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 818/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6380/2007
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 818/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 602 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat pentru contestator și consilier juridic pentru intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru contestator depune la dosar timbru judiciar de 0,50 lei.
Consilier juridic pentru intimata B depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru contestator, având cuvântul, arată că prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, sub cele două variante, respectiv eroarea materială și nesoluționarea de către instanța de recurs a tuturor motivelor invocate.
Astfel, referitor la primul aspect, eroarea materială, arată că, instanța a reținut în mod greșit că acțiunea în răspundere trebuie soluționată numai în perioada procedurii de insolvență, dar, totodată, eronat nu reține că procedura de faliment a fost închisă prin sentința 291/2005, iar acțiunea în răspundere soluționată prin sentința civilă nr. 193 este din anul 2007.
Față de cele mai sus-arătate, este evidentă eroarea cu privire la aceste date, rezultând că închiderea procedurii de faliment a fost dată înainte de acțiunea în răspundere.
În continuare, referitor la de-al doilea motiv, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, arată că, s-a invocat atât inadmisibilitatea acțiunii cât și excepția necompetenței judecătorului care a soluționat cauza la fond, respectiv faptul că numai judecătorul sindic poate soluționa acțiunea.
De asemenea, invocă și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, potrivit cărora, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța de recurs trebuind să examineze cauza sub toate aspectele.
Totodată, arată că, în cauză suntem într-o răspundere delictuală, iar B nu a depus, nici la solicitarea expertului care a efectuat expertiza, nici un fel de înscris din care să rezulte suma solicitată. De asemenea, de observat că acțiunea introdusă de către creditoarea B este o acțiune tipică de drept comun, solicitându-se obligarea personală a numitului la plata unei sume de bani și nu a debitoarei falite.
În concluzie, față de cele mai sus-arătate, se impune admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și rejudecarea recursului având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Cu privire la eroarea materială invocată de contestator, arată că, aceasta nu există, cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 64/1995 putând fi soluționată și după închiderea procedurii, singura condiție impusă de lege fiind ca acțiunea de angajare a răspunderii să fie formulată înainte de pronunțarea închiderii procedurii. De asemenea, precizează că cererea de angajare a răspunderii a fost disjunsă de procedura insolvenței tocmai pentru evitarea majorării artificiale a pasivului debitoarei în condițiile în care nu mai erau bunuri de valorificat sau creanțe de recuperat. Totodată, așa cum s-a precizat și în recurs, sub aspectul invocat anterior dar și asupra lipsei calității procesuale active a Bi nvocată și la fond, există autoritate de lucru judecat, prin decizia pronunțată în 2007 de către Curtea de APEL BACĂU respingându-se aceste excepții.
În continuare, cu privire la de-al doilea motiv invocat, respectiv că nu au fost analizate toate motivele de recurs, nici acesta nu este întemeiat, în acest sens urmând a se vedea fila 9 din decizia contestată din care rezultă că acestea au fost avute în vedere.
De asemenea, de observat că acțiunea de angajare a răspunderii personale a fost rejudecată de către un judecător sindic numit în mod aleatoriu, iar prin hotărârea de închidere a procedurii fostul administrator al debitoarei nu a fost descărcat de sarcini și răspundere, tocmai pentru că urma soluționarea acțiunii în răspundere formulată de
În concluzie, față de cele mai sus-arătate, văzând și concluziile scrise depuse la dosar, se impune respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 06 octombrie 2008, contestatorul, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat contestație în anularea deciziei 602/19 septembrie 2008.
În motivarea contestației contestatorul arată că decizia instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale conform art. 318 teza Cod procedură civilă susținând că acțiunea în răspundere trebuie soluționată numai în timpul procedurii insolvenței or, în cauză, procedura a fost închisă în anul 2005 iar hotărârea în angajarea răspunderii a fost pronunțată la 19 martie 2007.
C de-al doilea motiv a contestației în anulare invocat de contestator se referă la nepronunțarea instanței de recurs asupra tuturor motivelor invocate, temeiul invocat fiind C prevăzut în art. 318 teza II Cod procedură civilă.
Se arată că din momentul închiderii procedurii nu mai există judecător sindic și hotărârea în răspundere a fost pronunțată de alt judecător decât care a soluționat falimentul. De asemenea nu au fost analizate motivele de fond privind condițiile răspunderii delictuale, că debitoarea și-a garantat creditul obținut care acopereau volumul creditului, că intimata nu a prezentat dovada creanței invocate.
Curtea verificând decizia contestată sub aspectele invocate prin contestația în anulare, constată nefondată contestația pentru următoarele considerente:
În fapt,
Prin sentința comercială 24/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis în parte cererea creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 39.632,70 lei (12.054,44 USD) reprezentând creanță rămasă neacoperită.
Prin recursul formulat recurentul a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece nu este legală investirea judecătorului sindic după închiderea procedurii, fiind esențial ca hotărârea să fie introdusă în cursul procedurii falimentului și nu după închidere când judecătorul sindic este dezinvestit.
Pe fondul cauzei recurentul invocă neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale. De asemenea, că angajarea răspunderii nu se putea face avându-se în vedere strict raportul administratorului și susținerile nedovedite ale creditoarei, că probele apărării nu au fost înlăturate prin contraprobe. Se susține de recurent că nu a fost probată cu document creanța, compunerea ei, ca suma la care a fost obligat este mai mare decât cea cu care s-a înscris creditoarea în tabel.
Instanța de recurs a respins recursul, reținând că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurent a fost dezlegată prin decizia 608/11 septembrie 2007 când s-a casat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare, reținându-se că acțiunea în răspundere a fost promovată anterior închiderii procedurii. Că și în situația în care s-a închis procedura, în rejudecare cauza a fost repartizată unui alt judecător sindic.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale instanța de recurs a reținut că în anul 2001 debitoarea avea elemente de activ în valoare de 78.137,90 lei și creanțe de recuperat în valoare de 156.599,5 lei iar în cadrul procedurii aceasta nu mai avea bunuri de valorificat, ceea ce creează prezumția folosirii bunurilor în interes personal. Că în anii 2003 - 2005 recurentul nu a ținut evidența contabilă și astfel cum există posibilitatea inventarierii și administrării patrimoniului fiind de natură determina starea de insolvență debitorului, că suma la care a fost obligat reprezintă suma cu care creditoarea s-a înscris pe tabelul creditorilor.
În drept,
Potrivit art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul legii prin greșeală materială se înțelege acele greșeli de ordin formal procedural a instanței de recurs, modul în care aceasta interpretat legea nu constituie o greșeală materială. Astfel, instanța de recurs, atunci când analizat excepția inadmisibilității acțiunii formulată de recurent a făcut aplicarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă în raport cu decizia 608/11 septembrie 2007 care era obligatorie pentru instanța de fond și intrând sub autoritatea lucrului judecat nu mai putea fi cenzurată decât pe calea unor căi extraordinare de atac care însă nu au fost promovate de contestator, la data promovării deciziei 608/2007, procedura insolvenței față de debitor fiind închisă.
În consecință, motivul de contestație invocat nu se fondează.
II. Potrivit tezei II-a a art. 318 Cod procedură civilă contestația în anulare poate fi promovată când instanța, respingând recursul a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cadrul acestui motiv contestatorul invocă două aspecte, unul privind lipsa judecătorului sindic și reanalizarea apărărilor pe fondul cauzei.
În ceea ce privește lipsa judecătorului sindic, instanța s-a pronunțat implicit, reținând că pronunțarea hotărârii de către alt judecător sindic decât C care a fost investit cu procedura nu atrage nulitatea sentinței (fila 36 dosar) împrejurarea că argumentul instanței de recurs nu este în conformitate cu susținerea recurentului excede controlului în calea de retractare aleasă de acesta.
În ceea ce privește motivul de recurs privitor la fondul cauzei acesta a fost analizat de către instanța de recurs, structurarea argumentelor acesteia fiind lipsită de relevanță atât timp cât prin acestea sunt analizate apărările formulate de recurent și se răspunde motivelor de recurs formulate.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța constată ca fiind nefondată contestația în anulare, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare, formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 602 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
tehnored. 2 ex.
19 dec.2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Aurelia
