Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în Focșani,-,. 5, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 518/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante audit PN- lichidator judiciar al debitoarei CONF F,-, - 3,. 79, județul N, și B, având ca obiect angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, prin cererea formulată, recurentul nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, timbrat, prin Serviciul registratură, la data de 04.11.2008, recurentul pârât a depus cerere la care se află atașate cele două înscrisuri solicitate la termenul anterior, respectiv Rezoluția din 27.10.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și Rezoluția nr. 2601/II/2/2006 din 29.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților de la acest termen și faptul că, prin întâmpinare, intimata-lichidator judiciar a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. sens în care constată cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea depusă în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, la data de 11.04.2006, având ca obiect procedura insolvenței debitoarei C Conf L Focșani, creditoarea PVa solicitat antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei,.
Prin sentința civilă nr. 263/28 septembrie 2006, judecătorul sindic a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea Prin decizia nr. 51/24.01.2007 a Curții de APEL GALAȚI, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, s-a admis recursul și a fost casată sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
În rejudecare, a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului și lichidatorul judiciar C Audit LPN.
În esență, în motivarea celor două cereri s-a susținut că fostul administrator al debitoarei, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare utilaje cu CLS lănic P, în baza căruia ultima societate se obligă să livreze debitoarei mașini de cusut.
Fostul administrator al debitoarei a întocmit un număr de 23 de chitanțe, prin care a încercat să probeze împrejurarea că ar fi plătit către vânzătorul suma totală de 60.000 RON, cu titlu de avans preț.
Consideră reclamantele că aceste chitanțe constată o operațiune inexistentă (sunt false), întrucât s-a emis zilnic câte o chitanță, sunt întocmite de către administratorul debitoarei, iar nu de către pretinsul primitor al plății și nu poartă nici o semnătură.
Fictivitatea plăților rezultă din aceea că este lipsit de logică că reprezentantul vânzătorului să se deplaseze zilnic la Focșani, că nu sunt emise de vânzător ci de cel care a efectuat plata, nu sunt semnate de emitent.
De asemenea, au mai susținut că factura emisă pentru încasarea avansului din preț nu poartă numele delegatului cumpărătorului, nu poartă semnătura cumpărătorului.
Totodată, la sediul social declarat al vânzătorului nu a funcționat nici o societate comercială.
În aceste condiții au susținut că fostul administrator al debitoarei și-a însușit sumele înscrise în acele chitanțe, sume pe care le-a folosit în interes propriu, iar astfel a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În drept, au invocat disp.art.138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic, prin sentința civilă nr. 147/12 aprilie 2007 respins cererile în angajare răspundere personală formulate de creditoarea P V și lichidatorul judiciar C Audit LPN, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că împotriva aceluiași pârât s-a mai promovat o acțiune în angajare răspundere administrator, întemeiată pe aceleași motive.
Prin sentința civilă nr. 334/3.11.2004, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 14/19.01.2005 a Curții de APEL GALAȚI, s-a respins această primă cerere.
S-a reținut că la data de 1 2003, fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între -, în calitate de vânzător și Conf Focșani, în calitate de cumpărător. Debitoarea a achitat, în perioada 1 2003 - 23 decembrie 2003, 30% din preț, conform clauzelor contractuale. La data de 17 februarie 2004, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva cumpărătorului.
S-a mai reținut, prin decizia nr. 14/19.01.2005 a Curții de Apel, că, în termenul de 1 lună de la data achitării avansului din preț, debitoarea nu a promovat acțiune în recuperarea acestei sume, dar că o atare cerere putea fi promovată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, aspect ignorat de lichidator.
A mai reținut judecătorul sindic că, cu privire la realitatea acestor plăți, lichidatorul judiciar a promovat plângere penală, iar prin rezoluția din 22.06.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs atât creditoarea, cât și lichidatorul judiciar Audit, recursuri înregistrate sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Prin decizia nr. 587/R/24 august 2007, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursurile declarate de creditoarea și lichidatorul debitoarei Conf Focșani - Audit P N, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Judecătorul sindic a respins cele două cereri în antrenare răspundere a fostului administrator al debitoarei, reținând puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare (sentința civilă nr. 334/3.11.2004 a Tribunalului Vrancea, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 14/R/19.01.2005 a Curții de APEL GALAȚI ).
Este adevărat că între cererea anterioară și prezentele cereri de chemare în judecată există identitate de obiect, precum și identitate de părți. Astfel, în ce privește părțile, în cel de-al doilea proces figurează în calitate de reclamant și lichidatorul judiciar, însă creditorul activ din primul proces a promovat cererea în interesul tuturor creditorilor și al procedurii. De asemenea, există identitate de obiect, în sensul că pretenția concretă a constat, și în primul litigiu, în obligarea pârâtului să suporte o parte din pasivul societății debitoare respectiv suma de 600.000.000 ROL.
Însă, cauza noilor cereri de chemare în judecată este diferită, înțelegând prin cauză instituția sau categoria juridică pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, iar cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în speță.
Astfel, în primul litigiu, s-a invocat faptul că pârâtul a determinat starea de insolvență a societății, prin aceea că a plătit, cu titlu de avans, o sumă de bani și, ulterior, nu a mai efectuat demersuri pentru a recupera această sumă sau pentru a-i fi predate bunurile ce au făcut obiectul tranzacției. Culpa administratorului a fost caracterizată ca fiind determinată de incompetența și lipsa de profesionalism. În acel litigiu s-a reținut, cu autoritate de lucru judecată, că efectuarea de demersuri pentru recuperarea unor creanțe nu întrunește elementele constitutive ale faptei prev. de art.124 lit.a din Legea 64/1995 republicată, în forma în vigoare la acea dată.
În prezentul litigiu însă, s-a susținut că fostul administrator și-a însușit o sumă de bani,iar pentru a acoperi propria faptă culpabilă, de folosire a bunurilor societății în interes propriu, a întocmit un număr de 23 de chitanțe, prin care s-a pretins că s-ar fi plătit către un cocontractant inexistent, o sumă de bani.
Față de cele mai sus reținute, rezultă în mod evident că nu există identitate de cauză între prima cerere de chemare în judecată și prezentele cereri.
Așa fiind, judecătorul sindic în mod greșit nu a procedat la analizarea fondului pricinii, a argumentelor prezentate de părți în susținerea și, respectiv, în combaterea cererilor, a probelor existente la dosar, ci s-a mărginit să reproducă (să citeze) două fraze dintr-o hotărâre anterioară care, așa cum s-a arătat, nu are putere de lucru judecat în raport cu prezenta cerere.
Cât privește rezoluția procurorului, de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, neavând caracterul unei hotărâri, instanța civilă avea obligația să stabilească ea însăși realitatea operațiunilor consemnate în factura fiscală și cele 23 de chitanțe, pe bază de probe și prezumții logice.
De altfel, anterior pronunțării hotărârii recurate, s-a pronunțat rezoluția din 4 august 2006, prin care s-a infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale și s-a dispus reluarea cercetărilor față de (filele 356- 367 dosar fond).
În rejudecare, Tribunalul Vranceaa pronunțat sentința nr. 518/02 iunie 2008, prin care a admis cererile în antrenare răspundere patrimonială și a obligat pe pârâtul la plata unei părți din pasivul debitoarei, în sumă de 60.000 lei (RON).
Pentru a hotărî astfel, a reținut că debitoarea Conf, prin administratorul, a emis în perioada - decembrie 2003, în baza contractului nr. 9/2003, încheiat cu vânzătorul, un număr de 23 de chitanțe, prin care s-a achitat un avans din prețul vânzării, în sumă de 60.000 lei.
După verificarea autenticității acestor documente cu regim special, s-a constatat că chitanțele nu au aparținut
S-a mai reținut că cele 23 de chitanțe, prezentate în justificarea operațiunilor de plată, deși au fost înregistrate în contabilitate, nu au fost semnate, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 și ale nr.HG 831/1997.
Ca atare, a constatat că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei prev. de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2006, a constatat că nu este întemeiată. Astfel, termenul de prescripție, de 3 ani, a început să curgă de la 21.06.2004 (data depunerii de către lichidatorul judiciar a raportului suplimentar), și nu se împlinise încă la data formulării cererii în antrenare răspundere de către creditoarea V (11.04.2006).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, înregistrat sub nr- supliment R 3 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut judecătorul sindic că pârâtul-recurent a încălcat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 și ale nr.HG 831/1997. Astfel, conform contractului nr. 9/2003, încheiat de debitoare, în calitate de cumpărător, cu, în calitate de vânzător, debitoarea a achitat un avans de 30% din prețul total al utilajelor de confecții, de 1.780.000.000 lei vechi, respectiv suma de 600.000.000 lei vechi.
Pentru încasarea avansului, vânzătoarea a emis un număr de 23 de chitanțe. Ca atare, dacă există omisiuni la întocmirea acestor documente, acest fapt nu îi poate fi imputat pârâtului recurent, ci societății vânzătoare care le-a emis.
A mai susținut recurentul pârât că nu i se poate imputa faptul că nu s-a preocupat de predarea utilajelor sau de recuperarea sumelor plătite cu titlu de avans. Astfel, contractul a fost încheiat în luna 2003, iar în luna februarie 2004 s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății debitoare, astfel că lichidatorul judiciar avea obligația să recupereze sumele plătite, în cadrul procedurii. Mai mult, deși împotriva s-a deschis procedura insolvenței, mult după deschiderea procedurii în dosarul de față, lichidatorul judiciar nu a înregistrat creanța.
O altă critică vizează ignorarea, de către instanța de fond, a soluțiilor pronunțate de organele de urmărire penală, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, și înșelăciune, prev. de art. 215 Cod penal. Prin urmare, acele chitanțe nu pot fi considerate false.
În drept, a invocat prevederile art. 299 - 316.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar Audit PNa solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, reiterând susținerile și apărările formulate la instanța de fond.
La solicitarea instanței de recurs, pârâtul-recurent a depus la dosar copie de pe rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată la data de 27 octombrie 2006, în dosarul nr. 1517/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, precum și rezoluția de respingere a plângerii împotriva soluției susarătate, pronunțată la data de 29 2006, în dosarul nr. 2601/II/2/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru a putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere sau de control ale debitoarei - persoană juridică, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea de către aceștia a anumitor acte sau fapte ilicite civile sau penale, cu intenție sau din culpă, existența unei legături de cauzalitate directe între aceste fapte și prejudiciul constând în ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În speță, s-a dovedit faptul că debitoarea, prin reprezentant, a încheiat la data de 01 2003, în calitate de cumpărător, un contract de vânzare-cumpărare cu, în calitate de vânzător, în baza căruia ultima societate s-a obligat să livreze cumpărătoarei mașini de cusut.
Prin cererile în antrenare răspundere s-a susținut, în esență, că fostul administrator al debitoarei, a întocmit un număr de 23 de chitanțe, prin care a încercat să probeze împrejurarea că ar fi plătit către vânzătorul suma totală de 600.000.000 lei vechi, cu titlu de avans preț.
Reclamantele au susținut că aceste chitanțe constată o operațiune inexistentă (sunt false), întrucât s-a emis zilnic câte o chitanță, sunt întocmite de către administratorul debitoarei, iar nu de pretinsul primitor al plății, nu poartă nici o semnătură, societatea vânzătoare este o societate "fantomă", întrucât nu a funcționat la sediul social
În speță, însă, este cert că întocmirea unor înscrisuri (chitanțe și factură fiscală) care constată operațiuni inexistente, reprezintă o faptă de natură penală (fals în înscrisuri sub semnătură privată).
Pentru această faptă, s-au formulat plângeri penale, însă organele de urmărire penală au stabilit că operațiunile comerciale constatate prin acele înscrisuri sunt reale, societatea vânzătoare există, fiind, în prezent, în procedura falimentului și având desemnat lichidator judiciar pe numita (rezoluția din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1517/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii din 29.11.2006, pronunțată în dosarul nr. 2601/II/2/2006).
În dosarul de insolvență nu s-a mai administrat nici o probă care să dovedească situația de fapt prezentată prin cele două cereri în antrenare răspundere, respectiv fictivitatea plăților consemnate prin cele 23 chitanțe, înscrisuri menite să acopere fapta pârâtului, de însușire a disponibilităților bănești ce aparțineau societății debitoare. Or, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o susținere înaintea instanței trebuie să o dovedească, regulă ce este pe deplin aplicabilă și în soluționarea cererii întemeiate pe disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Astfel, lichidatorul judiciar avea posibilitatea să verifice realitatea tranzacției, prin formularea unei cereri de înregistrare a creanței în dosarul de insolvență al vânzătoarei Or, așa cum corect se susține prin motivele de recurs, a formulat cererea de față, omițând a face demersuri pentru recuperarea creanței debitoarei, ajungându-se ca să fie, în prezent, radiată din registrul comerțului, ceea ce face inutil orice demers (firmă radiată la 12.11.2007).
În lipsa unor probe care să dovedească fictivitatea operațiunilor consemnate în cele 23 de chitanțe, este lipsit de relevanță dacă acestea au fost sau nu completate cu respectarea prevederilor legale. Aceasta întrucât, așa cum corect se susține prin motivele de recurs, acest formular cu regim special de tipărire, înscriere și numerotare (Anexa 1A la HG nr. 831/2007, cod 14-4-1) se întocmește de casierul unității primitoare a sumei (în speță ), iar nu de către cel care plătește.
Chiar dacă aceste documente justificative au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, ceea ce atrage și răspunderea persoanelor care au efectuat înregistrarea (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991), în speță nu s-a dovedit existența unei legături de cauzalitate directă între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Or, în lipsa stabilirii unei atare legături de cauzalitate, în sarcina pârâtului recurent nu se putea reține săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele ce preced, constată că judecătorul sindic, antrenând răspunderea patrimonială a pârâtului în condițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fără a dovedi întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale speciale, a pronunțat o hotărâre nelegală, a cărei reformare se impune.
Așa fiind, potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii cererilor în antrenare răspundere patrimonială, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în Focșani,-,. 5, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 518/02.06.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererile pentru angajarea răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar Audit și creditoarea împotriva pârâtului, ca fiind nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, dr. | JUDECĂTOR, |
Grefier,
VV//2 ex/10.12.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
