Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.83/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 11 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1415/SIND din 30 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a intimatului pârât.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 martie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1415/30.XI.2007 Tribunalul Covasnaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins acțiunea formulată de reclamanta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu pârâtul, administrator al srl Sf. prin lichidator judiciar SRL, având ca obiect stabilirea răspunderii reparatorii a pârâtului pentru o parte din pasivul debitoarei, respectiv pentru 26.619,24 USD.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
răspunderii în dezdăunare a membrilor organelor de conducere pentru o parte a pasivului debitorului, presupune îndeplinirea cumulativă, atât a condițiilor generale instituite de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și a celor speciale prevăzute de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare de la data de 20 iulie 2006, care a abrogat Legea nr. 64/1995, republicată, respectiv prejudiciul creditorilor, fapta ilicită să se încadreze în cazurile prevăzute de art. 138 alin.(1) din legea enunțată, raport de cauzalitate dintre faptă și încetarea de plăți a debitoarei, culpa persoanei în cauză.
În speță s-a afirmat că pârâtul, fost administrator al debitoarei este culpabil pentru fapta materială reglementată de art.137, respectiv art. 138 alin.(1) lit.f din aceeași lege, întrucât în anii 1996, 1998 a contractat credite neperformante cu efecte negative asupra întârzierii încetării plăților debitoarei.
Pârâtul în interogatori a susținut că în anul 1996 a contractat un credit de 250 milioane ROL, iar în anul 1998 un altul de 1.200.000.000 lei ROL pentru nevoile societății. Neavând posibilitatea de a plăti ratele la bancă din lipsă de fonduri deoarece clienții tradiționali ai firmei, unități bugetare din subordinea Ministerului Sportului și Turismului nu și-au achitat datoriile, astfel s-au acumulat dobânzi. A încercat redresarea financiară fără rezultat prin mărirea producției, astfel s-au majorat cheltuielile de personal, deci a făcut tot ce s-a putut legal pentru absolvirea societății.
Creanțele bugetare nu au fost vărsate din lipsă de disponibilități bănești.
Raportul de expertiză contabilă realizat în cauză ( 62-82 dosar fond), a evidențiat că, prin contractul nr. 462 din 1 noiembrie 1996 s-a contractat cu BRD- Filiala Sf. G un credit de 40.000 lei RON pentru achiziționarea și amenajarea imobilului "bloc de nefamiliști", situat în mun. Sf. G,-/A, identificat în CF 12718 Sf. G, nr. top 2765/1/2/1/1. De asemenea, la 26 iunie 1998, s-a contractat un alt credit de 114.000 lei RON, prin contractul nr. 244, încheiat cu BCR- Sucursala Sf. G pentru dobândirea și amenajarea imobilului din mun. Sf. G,-.
S-a concluzionat că, în urma analizei situației economice, aferente perioadei în care s-au contractat credite a reieșit că, nivelul indicatorilor de performanță financiară a firmei aveau valori corespunzătoare pentru angajarea creditelor.
În al doilea rând, creditele nu au constituit un factor ruinător pentru SRL Sf. G iar contractele au fost perfectate cu bănci înregistrate legal cu acest obiect de activitate, care funcționează în condițiile legii bancare și care au practicat și practică dobânzi și practică dobânzi la nivelul celor aplicate pe piața interbancară.
Totodată, creditele au fost utilizate pentru scopul și destinația pentru care au fost contractate, ambele imobile au intrat în patrimoniul societății fiind întabulate pe numele acesteia. De altfel, aceste imobile au și fost valorificate alături de alte active ale debitoarei, iar fondurile financiare obținute au fost repartizate creditorilor, AVAS B primind sumele de 5.553,3 lei RON, 901,2 lei RON și 265,8 lei RON, conform planurilor de distribuire de la filele 173, vol. III, filele 48, 74,96,117,127 vol.IV, dos sind.
Mai mult, lichidatorul judiciar prin rapoartele întocmite în dosarul de faliment și în punctele sale de vedere a precizat că nu a identificat fapte de natură a motiva stabilirea răspunderii pârâtului.
Așadar, fapta ilicită de folosire de către pârât a mijloacelor ruinătoare pentru a procura societății fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, în accepțiunea art. 138 alin.(1) lit.f din legea precizată, nu a putut fi reținută, nefiind demonstrate condițiile privind reaua-credință a pârâtului și angajarea de către acesta creditelor cu dobândă peste nivelul pieței în scopul plății altor datorii scadente.
Pe cale de consecință, în lipsa realizării condițiilor legale pentru instituirea răspunderii pârâtului, instanța a dispus respingerea acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta AVAS B pentru următoarele motive:
Se arată că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit f; se face referire astfel la nevirarea la fondul de asigurări sociale de sănătate a contribuției reținute de la asigurați ca un mijloc ruinător pentru procurarea de fonduri persoanei juridice în scopul utilizării de plăți. Se constată că expertiza contabilă a analizat doar un set limitat de acțiuni ale administratorului, respectiv contractarea și utilizarea creditelor.
Reaua-credință a administratorului reiese din faptul că acesta este administrator și la o altă societate comercială care a înregistrat creșteri economice.
Se arată că sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale pentru angajarea răspunderii administratorului. Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate. Răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului este integrală.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
În rejudecare, instanța de fond trebuia să pornească de la cele stabilite în mod irevocabil prin Decizia nr. 171/R/2006; potrivit acestei decizii de casare, limitele rejudecării au fost stabilite strict la analiza săvârșirii faptelor prevăzute de art. 137 lit. f din Legea nr. 64/1995, în prezent art. 138 lit.f din Legea nr. 85/2006.
În raport de această faptă s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile care să lămurească dacă au fost utilizate mijloace ruinătoare de către administratorul societății pentru obținerea de fonduri.
Perioada de analiză stabilită de instanța de casare s-a referit la creditele bancare contractate de societate în anii 1996 și 1998, cu mențiunea de a se lua în considerare și riscul comercial normal decurgând din activitatea de piață, ca efect al operațiunilor legale efectuate de un agent economic. Concluziile raportului de expertiză exclud ipoteza folosirii de mijloace ruinătoare în accepțiunea legii; creditele contractate de la BRD Generale Sf. G și BCR- Sucursala C s-au încadrat în normele și standardele bancare, dobânzile prevăzute au fost la nivelul celor aplicate pe piața interbancară.
Totodată, creditele au fost destinate în scopul și pentru destinația pentru care au fost contractate, ambele imobile au intrat în patrimoniul societății fiind valorificate alături de alte active ale debitoarei în prezenta procedură, iar fondurile obținute au fost repartizate creditorilor.
De asemenea, lichidatorul judiciar, prin rapoartele întocmite a precizat că nu a identificat fapte de natură a stabili răspunderea administratorului.
Față de aceste considerente, hotărârea judecătorului-sindic este legală și temeinică, urmând a fi menținută în baza art. 312 Cod procedură civilă, motivele de recurs ce exced limitelor deciziei de casare neputând fi reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1415/SIND/30.XI.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.: / 11.04.2008T
Tehnored.: /171.04.2008 / -2 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
