Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 732/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 839

Ședința publică de la 27 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Trestianu

JUDECĂTOR 2: Diana Manole

JUDECĂTOR 3: Roxana Popa

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței comerciale nr. 382 din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - N & C SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - și - SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu intimata - SRL este neîndeplinită.

Curtea în ce privește procedura de citare cu intimata - SRL, face aplicarea dispozițiilor art. 98 și apreciază procedura legal îndeplinită.

Curtea constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 și apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința comercială nr.382/23.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I în contradictoriu cu pârâții și ca neîntemeiată.

În baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - N & C SRL.

În motivare s-a reținut că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 se circumscrie răspunderii civile delictuale și ca atare, invocarea dispozițiilor referitoare la răspunderea contractuală din Legea nr.31/1990 și teoria mandatului nu-și găsesc aplicabilitate în speță, fiind aplicabile în cauzele ce privesc răspunderea administratorilor față de asociați.

Susținerea creditoarei că pârâtul a dispus continuarea activității debitoarei deși ducea în mod vădit la inslolvență, nu poate fi primită în condițiile în care nu s-a dovedit, ca o condiție esențială a angajării răspunderii, "interesul personal".

Simplele susțineri nu sunt suficiente pentru admiterea cererii, instanța fiind ținută să respecte principiul nemijlocirii și de a-și baza sentința doar pe probele din dosar.

Referitor la lit.d) a art.138, faptele arătate de creditoare nu pot conduce la admiterea cererii, în condițiile în care între faptele invocate ca fiind săvârșite de pârâți și starea de insolvență a societății, nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate.

Astfel, nedepunerea completă a documentelor contabile poate conduce cel mult la tergiversarea procedurii și nicidecum la realizarea prezumției de neținere a contabilității în conformitate cu legea, de dispariție a documentelor contabile sau de ținere a unei contabilități fictive.

Simpla omisiune a pârâților de a prezenta documentația contabilă nu justifică obligarea acestora la răspundere, în condițiile în care lipsește raportul de cauzalitate care caracterizează răspunderea civilă delictuală, în sensul art.998-999 Cod civil.

Vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției, nu poate fi prezumată, ci este necesar a fi dovedită.

În plus, dezinteresul pârâților, starea lor de pasivitate, lipsa de preocupare, managementul defectuos, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate era necesară, potrivit legii, nu sunt fapte sancționate de art.138 din legea insolvenței, a cărei enumerare este limitativă și deci, nu se poate extinde.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice I, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii de obligare a pârâților și la plata pasivului neacoperit al - N & C SRL.

În mod greșit instanța de fond nu a ținut cont că, deși debitoarea a înregistrat pierderi, pârâții nu au depus cerere de deschidere a procedurii, ci au continuat activitatea având în vedere interesul personal.

Administratorii sociali aveau obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresare economică, ori de a cere declararea insolvenței.

Pasivitatea administratorilor a dus în final la creșterea pasivului social, fapt ce a prejudiciat creditorii.

Din actele dosarului rezultă că administratorii debitoarei nu au depus bilanțurile contabile, nerespectând Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1999 și Legea nr.85/2006.

Din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar și din cererea de angajare a răspunderii rezultă legătura de cauzalitate între dezinteresul pârâților în ce privește funcționarea normală a societății și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor.

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii sub aspectul prejudiciului suferit, faptei ilicite, vinovăției și raportului de cauzalitate.

Pârâții nu au urmărit datoriile societății, ceea ce a dus la insuficiența disponibilităților pentru plata creanțelor.

Nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea și lipsește o evidență contabilă a bunurilor care prin vânzare ar fi putut acoperi plata pasivului.

Sub aspectul vinovăției, aceasta se prezumă, întrucât în materie comercială, culpa se prezumă, Legea nr.85/2006 completându-se potrivit art.149 cu dispozițiile din Codul comercial, Codul civil și Codul d e procedură civilă.

Starea de insolvență este rezultatul managementului defectuos al pârâților, fapta delictuală este materializată sub forma omisiunii, iar dovada legăturii de cauzalitate rezultă din prejudiciul cauzat pentru neplata datoriei.

Nu au fost depuse nici întâmpinare, nici alte cereri ori probe noi în recurs.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:

Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.

Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolvență față de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.

Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.

Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolvență și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate limitativ și imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, nefăcându-se dovada "interesului personal" prevăzut de lit.

În absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâții-intimați nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acestora răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.

În conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva sentinței comerciale nr.382 din data de 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - N & C SRL prin lichidator judiciar - și - SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.Jud.

Tehnored.

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte:

Președinte:Viorica Trestianu
Judecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Bucuresti