Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 842/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1112/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 842
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței comerciale nr. 1865 din data de 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - PRIN LICHIDATOR, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații și personal și asistați de avocat cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, din actele dosarului rezultă că debitul este înregistrat din anul 1999, când societatea avea alți administratori. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 25.01.2007 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului derulată împotriva debitorului, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 4 formulat în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și în urma autorizării de către judecătorul sindic, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului, pârâții și, solicitând obligarea acestora să suporte pasivul debitorului în sumă de 66.355 lei, reprezentând debit la bugetul de stat.
De asemenea, prin raportul de activitate întocmit în cauză la 17.04.2008 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.1865 pronunțată la 17.04.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiată, a admis cererea lichidatorului și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura împotriva debitorului, dispunând, totodată, aplicarea prevederilor art.135 și 136 din legea menționată referitoare la măsuri procedurale aferente închiderii, precum și plata onorariului către lichidator.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea de obligare a răspunderii patrimoniale, că deși creditorul reclamant a invocat săvârșirea unor fapte de către cei doi pârâți, nu s-au adus și probe sub acest aspect. Pentru atragerea răspunderii este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, care, în cauză, nu s-a probat.
S-a mai reținut, de asemenea, că societatea debitoare a desfășurat o activitate ineficientă, dizolvându-se conform art.30 din Legea nr.359/2004.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 4 declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că cererea a fost întemeiată pe prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 în considerarea faptului că organele de conducere ale societății debitoare nu au transmis lichidatorului actele contabile fiind astfel imposibilă stabilirea cauzelor care au dus la instalarea stării de insolvență, precum și în considerarea faptului că în evidențele creditorului nu au fost depuse bilanțuri contabile și raportări semestriale din anul 1992, ceea ce constituie fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
În sensul că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale trebuie avute în vedere prevederile art.11 și 72 din Legea nr.31/1990, art.1540 Cod civil. În baza contractului tacit de mandat administratorii pârâți au și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă. Pârâții în cauză nu au făcut dovada existenței unor cauze care să îi absolve de obligațiile contractuale sau să probeze îndeplinirea obligațiilor respective.
Faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică dar atrag și răspunderea făptuitorului atât față de persoana juridică cât și față de terți.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în contextul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, activitatea acestuia trebuind să fie comparată cu aceea a unei persoane diligente. Netransmiterea de către pârâți a actelor contabile, deși aveau această obligație și fuseseră notificați de către lichidator, conduce la concluzia intenției de ascundere a acestor acte pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitoarei și cauzele ajungerii acesteia în stare de insolvență.
Prin urmare, în raport cu cele arătate prima instanță a reținut o situație de fapt eronată, condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale fiind îndeplinite.
Recurentul nu a administrat probe în dovedirea susținerilor formulate.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței atribuie judecătorului sindic posibilitatea de a atrage răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului pentru pasivul acestuia doar în măsura în care se probează a fi îndeplinite în mod cumulativ condițiile referitoare la existența faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției.
Referitor la condiția privind existența faptei, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, avându-se astfel în vedere, potrivit dispozițiilor legale respective, că pârâții au ținut o contabilitate fictivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau au făcut să dispară unele documente contabile.
Or, în ceea ce privește forma faptei constând în ținerea unei contabilități fictive, creditorul recurent nici nu a susținut și nici nu a probat săvârșirea de către pârâți a unei astfel de fapte. S-a susținut însă săvârșirea faptei constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea în primul rând în raport cu netransmiterea actelor contabile ale societății debitoare către lichidator și nici a bilanțurilor contabile sau a raportărilor semestriale către instituția recurentă.
Or, netransmiterea în discuție este, sub aspectul conținutului faptic, distinctă și poate avea și alte cauze eventuale decât neținerea contabilității în conformitate cu legea iar legiuitorul nu a înțeles să prezume această din urmă faptă ca urmare a netransmiterii documentelor contabile către lichidator sau la organele financiare. Răspunderea prevăzută de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, având caracter special iar nu contractual, nu se confundă cu eventuala răspundere a administratorilor față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă, astfel că susținerile recurentei referitoare la efectele contractului de mandat nu sunt justificate.
Aceleași aspecte referitoare la netransmiterea actelor contabile trebuie reținute și în raport cu fapta de a face să dispară unele dintre aceste acte.
Prin urmare în cauză nu se poate reține ca fiind dovedită existența vreuneia dintre faptele avute în vedere în mod expres și limitativ de către legiuitor pentru atragerea răspunderii.
De altfel, în cazul în care ar fi fost probată existența faptei, trebuia, printre altele, să se dovedească în mod cumulativ și legătura de cauzalitate dintre fapta respectivă și starea de insolvență, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat și totodată, în temeiul art.274 și următoarele Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimata a sumei de 1.119 lei și către intimatul a sumei de 1.190 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorarii de avocat, potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței comerciale nr.1865 din data de 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, prin lichidator, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4.
Obligă recurenta la plata către intimata a sumei de 1.119 lei și către intimatul a sumei de 1.190 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorarii de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte-Jud.sindic:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Florica Bodnar, Iulia Nicoleta
