Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2553/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.85
Ședința publică de la 28.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimatele SC INTERNAȚIONAL SRL - prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4041/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 4041 din 30.10.2007 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 și a dispus radierea societății debitoare din Registrul Comerțului și plata lichidatorului judiciar Lider Lichidare și Reorganizare
Pentru a hotărî astfel, Judecătorul - sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 546 din 20.02.2007 Tribunalului București - Secția a VII a Comercială s-a respins contestația debitorului și s-a admis cererea creditoarei SC SRL, fiind deschisă procedura generală împotriva debitorului și desemnat administrator judiciar.
Pe parcursul desfășurării procedurii colective a mai formulat declarație de creanță creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1
Prin sentința comercială nr. 2082 din 29.05.2007 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei.
La data de 3.04.2007 administratorul judiciar a depus raportul prevăzut la articolul 59 din lege în care a arătat că, în lipsa documentelor contabile ale debitorului, apreciază că sunt întrunite dispozițiile articolului 138 litera d din lege, vinovat, până la proba contrarie, de această situație făcându-se administratorul societății.
În raportul nr. 3 depus la dosar la termenul din 11.09.2007 lichidatorul judiciar a completat analiza cauzelor insolvenței și a persoanelor vinovate, arătând însă că nu formulează cerere de atragere a răspunderii prevăzute de articolul 138 din lege întrucât nu are elemente pentru a formula o astfel de cerere și nu poate face dovada dintre faptă și prejudiciu.
Potrivit articolului 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006 a mai reținut Judecătorul - sindic, Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alineat 1 dacă administratul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei ori dacă a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alineatul 1 și răspunderea personală la care se referă alineatul 1 amenință să se prescrie.
În cauză nu a fost desemnat un comitet al creditorilor format din 3-7 creditori, conform articolului 16 din Legea nr.85/2006 întrucât în tabelul obligațiilor debitorului sunt înscriși doar doi creditori care, în speță, îndeplinesc și atribuțiile comitetului creditorilor.
A mai arătat judecătorul sindic și faptul că, în condițiile în care lichidatorul judiciar a precizat că vinovat, până la proba contrarie, de insolvența debitorului este administratorul, însă nu formulează o cerere de atragere a răspunderii întrucât nu are elemente pentru a formula și nu poate face dovada dintre faptă și prejudiciu, o cerere a comitetului creditorilor de autorizare nu ar fi putut fi admisă, dacă ar fi fost formulată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 138 alineat 3 din lege.
De asemenea, potrivit unei practici constante, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute la articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Pe de altă parte, nici o dispoziție din Legea nr.85/2006 nu condiționează închiderea procedurii de soluționarea tuturor cererilor aferente procedurii, iar titularii acestora trebuie să uzeze de aceste cereri cu bună credință.
Așa fiind, nu se justifică acordarea unui nou termen în vederea formulării unei cereri de autorizare, aceasta ducând la prelungirea nejustificată a procedurii, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor articolului 129 alin 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, iar lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic împotriva debitoarei bunuri mobile sau imobile care să fie valorificate, astfel încât, conform articolului 131 din lege, Judecătorul - sindic poate, în orice stadiu al procedurii să dea o sentință de închidere a acesteia, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administratorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Prin urmare, o continuare a procedurii nu se justifică, atâta timp cât finalitatea urmărită de lege nu ar putea fi atinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 3.12.2007.
În motivarea recursului creditoarea SECTOR 1 Baa rătat că se consideră prejudiciată de faptul că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniului conform articolului 138 din Legea nr.85/2006.
A apreciat că, potrivit raportului de activitate nr.3 depus la 11.09.2007 de lichidatorul judiciar, vinovat de starea de insolvență a debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL este numitul, în baza dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006.
Așa fiind, în mod nelegal judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de recurentă, soluția firească fiind aceea ca lichidatorul judiciar să formuleze și cerere în temeiul articolului 138 din lege și nu să solicite închiderea procedurii și plata onorariului din fondul de lichidare.
În speță, arată recurenta, ne aflăm în situația în care lichidatorul judiciar, deși a nominalizat persoanele vinovate de apariția stării de insolvență, a omis să formuleze cerere în temeiul articolului 138 din lege și nu cum, greșit a apreciat instanța de fond, că lichidatorul nu a formulat acțiunea pentru că nu poate dovedi vinovăția vreunei persoane în ajungerea debitorului în insolvență.
De asemenea, deși lichidatorul a adus la cunoștință instanței că administratorul debitoarei, care este și asociat unic, nu a pus la dispoziție documentele prevăzute de lege, Judecătorul - sindic nu a uzat de dispozițiile prevăzute de articolul 11 alineat 1 litera g din lege, reținând că această faptă nu constituie nici măcar o răspundere civilă cu toate că articolul 138 alineat 1 litera g din lege o incriminează, instituind și o prezumție de culpă în sarcina administratorului debitoarei.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurenta a susținut că, în mod greșit Judecătorul - sindic a apreciat că în cauză nu a fost desemnat un comitet al creditorilor format din 3-7 creditori, astfel încât cei doi creditori îndeplinesc și atribuțiile comitetul creditor, deoarece prin decizia nr. 549/7.06.2007 Curtea Constituțională a stabilit ca "în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita Judecătorului - sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere".
Această înseamnă că în mod nelegal Judecătorul - sindic a respins cererea de autorizare formulată de recurentă în temeiul articolului 138 alineat 3 din lege, reținând în mod netemeinic faptul că în prezenta cauză "acești doi creditori îndeplinesc și atribuțiile comitetului creditorilor", interpretare ce contravine scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și nesocotește accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o astfel de situație.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În mod eronat recurenta susține că Judecătorul - sindic a respins cererea sa de autorizare formulată în baza articolului 138 alineat 3 din lege când, în fapt, recurenta a solicitat amânarea cauzei pentru a formula o atare cerere.
Judecătorul - sindic a apreciat asupra oportunității amânării cauzei pentru acest motiv, respingând cererea creditoarei recurente și dând curs raportului prezentat de lichidatorul judiciar în sensul necesității închiderii procedurii împotriva debitoarei.
Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că nu se justifică acordarea unui nou termen în vederea formulării unei cereri de autorizare, aceasta ducând la prelungirea nejustificată a procedurii, în condițiile în care creditoarea recurentă, parte în dosar, avea obligația, potrivit dispozițiilor articolului 129 alineat 1 Cod procedură civilă, să cunoască desfășurarea, stadiul finalizării procedurii, prin raportul său lichidatorul arătând că nu s-au identificat faptic bunuri în patrimoniul debitoarei care să poată fi valorificate, astfel încât au devenit incidente dispozițiile articolului 131 din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond a sancționat astfel pasivitatea recurentei creditoare care trebuia, față de stadiul finalizării procedurii, în condițiile în care, cunoscând raportul lichidatorului judiciar, nu a făcut vreo obiecție la acesta, să fi prezentat deja judecătorului sindic cererea de autorizare formulată în baza dispozițiilor articolului 138 alineat 3 din lege și nu să solicite acordarea încă a unui termen pentru acest motiv.
Respingând cererea recurentei de amânare a cauzei pentru formularea unei astfel de cererii și nu cererea de autorizare în sine, Judecătorul - sindic a argumentat, pe lângă motivul dirimant al suspectării dispozițiilor articolului 129 alineat 1 Cod procedură civilă de către creditoarea recurentă și al dispozițiilor articolului 131 din Legea nr.85/2006 care îi dă dreptul Judecătorului sindic să închidă procedura în orice stadiu al acesteia dacă nu există bunuri în averea debitorului și vis-a vis de aspectul că lichidatorul judiciar nu a omis, conform dispozițiilor legale să formuleze cererea de atragere a răspunderii ci, după cum acesta a menționat în raportul său, nu a considerat oportună formularea unei asemenea cereri, apreciind că, deși există indicii potrivit cărora vinovat s-ar putea face asociatul unic și administratorul debitoarei, totuși, nu există probe care să dovedească în condițiile legii vinovăția acesteia, respectiv cauzarea stării de insolvență a debitorului.
Aceasta înseamnă că simplul fapt al nedepunerii situațiilor contabile, reținut de către lichidatorul judiciar, nu a fost considerat de către aceasta ca suficient pentru a dovedi prin sine însăși că această faptă primită în mod singular a produs starea de insolvență, neputând să dovedească legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, precum și sub aspectul culpei persoanei în săvârșirea faptei.
Așa fiind, cum lichidatorul judiciar a menționat expres că nu formulează cererea de atragere a răspunderii în temeiul dispozițiilor articolului 138 din Legea nr. 85/2006, nu se poate vorbi despre existența unei "omisiuni" în sensul dispozițiilor articolului 138 alineat 3 din lege, fapt reținut în mod corect de către Judecătorul - sindic.
Se observă că în cauză nu au fost întrunite condițiile prevăzute de articolul 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006 care îndrituiau comitetul creditorilor (sau creditorii în anumite condiții) să solicite Judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alineat 1 deoarece, după cum a reținut corect Judecătorul - sindic, lichidatorul judiciar a indicat în raportul său persoane care, probabil s-ar putea face vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență (deci nu a omis să indice acest aspect) și, pe de altă parte, a arătat că nu înțelege să formuleze cererea respectivă, deoarece nu sunt probe suficiente care să dovedească indubitabil că administratorul (asociat unic) a cauzat starea de insolvență (deci nu a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alineatul 1).
Acest motiv legal și temeinic în baza căruia Judecătorul - sindic a respins solicitarea recurentei de amânare a cauzei în vederea formulării cererii la autorizare era suficient prin el însuși să justifice respingerea cererii creditoarei astfel încât aprecierile făcute de Judecătorul - sindic cu privire la atribuțiile comitetului creditor sunt irelevante și nu au fost de natură să contribuie la darea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele prevăzute de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, articolul 3041Cod procedură civilă invocate de către recurentă, respinge recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 4041/30.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimatele SC INTERNAȚIONAL SRL - prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI și SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4041/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
28.02.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
