Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 852
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.96 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimatul - fost administrator, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
La solicitarea instanței avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În continuare susține că intimatul a fost administrator al debitoarei SC SRL PNp ână în anul 2000. Ulterior, acesta a fost înlocuit cu numitul la data de 27.01.2000 când s-a pronunțat hotărârea de schimbare a administratorului. Până la această dată a administrat societatea și a semnat documentele contabile și nu s-a constatat nici un prejudiciu la societate. De asemenea, arată că nu a cauzat starea de insolvență a societății, nu a mai participat la conducerea societății, nu a folosit bunurile sau creditele societății, nu a ținut contabilitate fictivă, sens în care consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, iar cererea de atragere a răspunderii personale a acestuia este neîntemeiată.
În concluzie, avocat pentru intimatul - fost administrator, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
De asemenea, solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen de N, împotriva sentinței comerciale nr. 96/F/28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială, în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, succedat în drepturi și obligații de creditoarea N, împotriva pârâților și, ca nefondată.
S-a luat act că pârâtul a renunțat la cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că organele fiscale au motivat în drept cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți, pe art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995, (în prezent art. 138, lit. e și d din Legea nr. 85/2006) arătând că aceștia nu au ținut o evidență contabilă conform legii și au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
În urma probelor administrate, judecătorul sindic dimpotrivă a constatat că actele ce țin de contabilitatea societății - debitoare, nu poartă semnătura nici unuia dintre pârâți.
La dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să conducă la concluzia că documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, au fost în posesia vreuneia dintre părți, ca să se poată reține că vreunul dintre aceștia refuzat să se conformeze acestui text.
De asemeni, nu există nici o probă din care să rezulte că pârâții, în calitatea lor de administratori ai debitoarei, L P N, au pretins persoanelor care au ținut contabilitatea, să săvârșească fapta prevăzută de art. 138 lit. d, din Legea nr. 85/2006, în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
Totodată, N și lichidatorul judiciar, nu au produs nici o dovadă privind săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. c din lege, de către pârâții - debitori, pasivul societății fiind constituit exclusiv din creanță bugetară.
Nefiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv prejudiciul creditorilor, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și culpa pârâților, în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006, cererea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea, N, care au arătat că pârâții se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei, deoarece nepredând documentele contabile lichidatorului, conform Legii nr. 85/2006, se prezumă că aceștia nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
În cauză sunt îndeplinite condițiile ca foștii administratori să suporte o parte din pasivul societății - debitoare, având în vedere că pârâții au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, în condițiile în care nu au depus toate diligențele pentru încasarea sumelor datorate de clienți și pentru stopa creșterea datoriilor.
Întrucât societatea nu deține bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate, recurenta a solicitat să se contesta neglijența, reaua - credință și proasta administrare, dispusă de foștii administratori ai societății, în exercitarea activităților lor, și drept urmare, atragerea răspunderii patrimoniale a acestora, pentru a suporta o parte din pasivul debitoarei, respectiv suma de 22.186 lei, în temeiul art. 138 al. l lit. c și d din Legea nr. 85/2006 și art. 1080 din Codul civil.
- mult, din rapoartele lichidatorului judiciar, rezultă că provocat starea de insolvență a debitoarei.
Prin întâmpinarea formulată acest pârât a arătat că în anul 2000 a fost înlocuit din funcția de administrator, de către numitul, astfel că după șapte ani de la înlocuire nu are cum să se facă vinovat de starea de insolvență a societății - debitoare.
De altfel, cât a administrat societatea, a avut contabil specializat angajat, care a respectat legislația, P neemițând nici decizie de impunere.
După anul 2000, nu a mai semnat nici un document contabil, deoarece nu mai are calitatea de administrator, ci de simplu asociat.
Întrucât nu a folosit bunurile ori creditele societății, nu a făcut acte de comerț în interes personal, nu a deturnat sau ascuns activul societății, nu a mărit pasivul, nu a ținut o contabilitate fictivă, etc, intimatul - pârât a solicitat respingerea recursului declarat, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Criticile aduse sentinței, nu sunt întemeiate.
Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2006 și precizarea la această cerere, de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi intimați, recurenta - creditoare a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata sumei de 21.830 lei, reprezentând creanță bugetară neachitată.
În drept a invocat dispozițiile art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/2995, arătând că cei doi foști administratori ai LPN nu au ținut o evidență contabilă conform legii și au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la insolvență.
Din probele administrate, nu rezultă însă că intimații - pârâți se fac vinovați de aceste fapte, pentru a fi obligați la suma solicitată de către recurenta - creditoare.
Susținerea intimatului - pârât că nu mai este administratorul societății, încă din anul 2000, este dovedită cu Încheierea nr. 400/27 ianuarie 2000, pronunțată de judecătorul delegat de la Tribunalul Neamț (fila 21) acesta rămânând doar cu calitatea de asociat, cu un număr de 5 părți sociale și cotă de participare la beneficii și pierderi de 0,2800 %.
În locul acestuia a fost numit ca administrator .
Din raportul asupra cauzelor și împrejurările care au dus la insolvență P N, întocmit de Fiscal Expert Business LPN (fila 13), rezultă că această societate s-a înființat în anul 1999, având ca obiect de activitate servicii anexe agriculturii: grădinărit peisagistic (arhitectură peisagistică).
Din bilanțul și balanța întocmită la data de 30 noiembrie 2004, a arătat lichidatorul, nu poate preciza dacă administratorii sau alte persoane se fac vinovați de procedura insolvenței societății - debitoare.
Curtea de apel având în vedere că faptele prevăzute de art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995, respectiv art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, nu au fost dovedite în sarcina intimaților - pârâți, nefiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, urmează respinge recursul declarat ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art. 312 cu referire la art. 304 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- Bis, județul N, împotriva sentinței civile nr.96 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL cu sediul în P N, Bd. -, -.B,.22, județul N și intimații - foști administratori cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din P N, Bd. 9 -, -.11, Sc.D, Ap.56, județul N și, cu domiciliul în Franța, Le, 55130, str.--en-Ornois.
Obligă recurenta să plătească intimatului, suma de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. 6 ex.
06 nov. 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
