Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 86/
Ședința publică de la 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 962/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -, prin lichidator, ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE G, și ORC G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137), angajare răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și prin cererea de recurs s-a solicitat, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, după verificarea actelor dosarului constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 962/25.09.2007 a Tribunalului Galați, secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului - " " - G și radierea debitorului din registrul comerțului.
În baza art. 136 din Legea 85/2006 s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, judecătorului sindic de orice responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 15.05.2007 lichidatorul judiciar Gradual SPPI desemnat sa administreze procedura insolvenței debitoarei - " " - Gas olicitat sa se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei. Reține că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr.115/30.01.2006, și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din legea privind procedura insolvenței.
În ce privește cererea lichidatorului judiciar constată că potrivit art.138 din legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte respectiv lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din formularea textului al.1 rezultă că, "sunt răspunzători pecuniar în temeiul disp.art.138, membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți prin una din faptele enumerate în continuare "
sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutiv de creditori.
Prin urmare, trebuie să se probeze ca administratorul prin fapta sa culpabilă a condus la aducerea societății în stare de insolvență.
Apreciază că elementele faptei prevăzută de art.138 lit. d nu sunt întrunite în cauză.
Această normă nu instituie o prezumție legală de săvârșire a faptei de către pârâții administratori, iar nedepunerea evidenței contabile în cursul procedurii insolvenței, în lipsa oricăror înscrisuri care să emane de la Administrația Finanțelor Publice și care să ateste, în mod neechivoc, ca s-au depus bilanțurile contabile, nu poate conduce la concluzia că pârâtul nu a organizat și condus contabilitatea în conformitate cu prevederile legii nr.82/1991.
Pe de alta parte, legătura de cauzalitate dintre fapta reglementată de art.138 lit. d și starea de insolvență reprezintă o condiție distinctă a răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art.998-999 cod civil în temeiul cărora se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâților, care nu se prezumă, ci trebuie probate.
Cum lichidatorul judiciar nu a dovedit, în cond.art.1169 cod civil că, neorganizarea contabilității conform legii a determinat insolvența societății debitoare, iar actele aflate la dosarul cauzei nu susțin afirmația lichidatorului judiciar făcută în acest sens în raportul din data de 19.03.2007 s-a constatat că, in cauza, nu este îndeplinit unul din elementele răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B invocând în esență că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii neputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea 64/1995, republicată, datorii față de Parte din această sumă, reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care, potrivit art. 55 din OUG nr. 150/2002, modificată, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
Această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a angajaților la. utilizarea acesteia în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținută de la asigurați, în temeiul art. 94 din OUG 150/2002, constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform art. 454 Cod penal.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secției comerciale a Curții de Apel Galați cu nr. 5250/121 din data de 18.12.2007, dispunându-se citarea legală a părților.
Procedând la analiza motivelor de critică ale creditoarei, pe baza materialelor probatorii aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Prin recursul său AVAS B arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât greșit judecătorul sindic a respins cererea - creditoarei - deoarece, în cauză, erau îndeplinite condițiile răspunderii civile instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 136 din Legea nr. 64/1995 republicată), prejudiciul creditorilor fiind prezumat, dovedirea culpei făcându-se prin constatarea de către judecătorul sindic în cadrul procedurii de ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Astfel, din modul în care a fost conceput acest text de lege, rezultă că evidențierea existenței, cel puțin a uneia din faptele prevăzute expres și limitativ, este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită, conducând firesc, în ce privește persoanele având calitatea cerută de lege, la aplicarea dispozițiilor respective asupra acestora și atragerea automată a sancțiunii conținută de norma juridică.
Instanța de fond a trecut peste conținutul raportului de activitate al lichidatorului judiciar, deși prin activitatea desfășurată foștii administratori ai falitei, cu bună știință au determinat falimentul societății, prin neplata la termen a contribuției către fondurile bugetare, făcându-se vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți (art. 138 lit. "f" din Legea nr. 85/2006).
De asemenea, din dosar rezultă o slabă administrare a societății, printr-un management defectuos, ceea ce dovedește culpa administratorilor în ajungerea societății în stare de încetare de plăți, în acest caz, răspunderea civilă delictuală operând pentru cea mai ușoară culpă.
Curtea reține că, în cauză, în raport de cererile formulate, temeiurile de drept invocate și de actele și lucrările dosarului, în mod legal judecătorul sindic a respins ca nefondate pretențiile ca o parte din pasivul debitoarei aflată în insolvență să fie suportată de membri ai organelor de conducere ai societății falite.
Astfel, în raportul final întocmit de lichidator se consemnează că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți din motive ce nu se încadrează în dispozițiile art. 138 din legea 85/2006.
Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Or, cauzele care au dus la încetarea de plăți sunt cu totul altceva decât cauze care pot determina răspunderea materială a conducerii societății, regula fiind aceea că, dacă nu se demonstrează săvârșirea cu vinovăție a uneia din faptele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006, răspunderea acestora nu poate fi antrenată.
Pentru aceste considerente Curtea constată că toate criticile aduse hotărârii judecătorului sindic sunt nefondate și, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va dispune respingerea recursului ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 962/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -, prin lichidator, ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE G, și ORC G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137), angajare răspundere patrimonială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător dr. - - Grefier - | Judecător, dr. - - |
Red.
Tehnored.
3 ex./ 19 martie 2008
Fond:
Președinte:Ioan SpeianuJudecători:Ioan Speianu, Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure
