Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 86 / DOSAR nr-
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1136/Sind din 13 noiembrie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 12 februarie 2009, conform încheierii din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 4934/62/F/ 9.07.2008 reclamantul Cabinet Individual de Insolvență, în calitate de lichidator al debitoarei C L, în contradictoriu cu pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să acopere pasivul societății în sumă de 9.979 lei, sumă ce a fost înscrisă în tabelul definitiv consolidat afișat la data de 9 iulie 2008.
În motivare se arată că prin modul în care a condus societatea, pârâtul contribuit nemijlocit la intrarea acesteia în insolvență.
Din datele comunicate de Administrația Finanțelor Publice B rezultă că primul și ultimul bilanț depus de debitoare la organul fiscal este cel aferent anului 1998, dată de la care acesta nu a mai depus bilanțuri și nici declarațiile corespunzătoare cu privire la obligațiile bugetare născute din activitatea comercială.
Pârâtul nu și-a îndeplinit nici alte obligații: preschimbarea certificatului de înmatriculare al debitoarei, întocmirea actelor contabile în conformitate cu legea contabilității și cu reglementările fiscale, nu a declarat și nu a achitat obligațiile fiscale aferente, iar în acest context rezultă că suma de bani obținută din revânzarea mărfii cumpărate de la și-a însușit-o, făcând acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
Deși a fost notificat, în scris și telefonic, de către reclamant pentru a furniza informațiile și datele referitoare la activitatea debitoarei, pârâtul a refuzat în mod tacit să se conformeze
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 138 (1) lit. b și d din Legea nr.85/2006.
La dosar s-au depus doar acte primare de contabilitate, cu excepția anilor 1999 - 2001, perioadă pentru care au fost întocmite și unele balanțe sintetice de verificare.
Între actele studiate nu se află niciun bilanț contabil sau vreo declarație cu privire la obligațiile fiscale create în urma operațiilor comerciale derulate, și nici acte din care să rezulte că ar fi fost achitate obligațiile fiscale aferente veniturilor.
Din actele de bancă și din filele registrului de casă depuse la dosar rezultă că până la începutul anului 2004 debitoarea a derulat un volum relativ mare de operațiuni comerciale.
Analizând facturile emise și cele primite sub aspectul modului în care acestea au fost întocmite, s-a constatat că o mare parte din acestea nu poartă mențiunile obligatorii, cum ar fi: data emiterii, data primirii mărfii, persoanele care au primit etc. iar o altă parte nu poartă ștampila emitentului.
Față de adresa nr.16977A/10.07.2008 ce i-a fost comunicată lichidatorului de B cu privire la seriile și numerele documentelor cu regim special eliberate către debitoare, este evident că din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi fost justificate toate aceste documente.
Prin sentința civilă nr. 1136/13.11.2008 Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamantul cu sediul în B,-, etaj 3,.54, în calitate de lichidator al, în contradictoriu cu pârâtul - domiciliat în B,-, bloc 41,. B,.13, în calitate de administrator al debitoarei, și în consecință a obligat pârâtul să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 9.979 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului se reține că deși pârâtul nu a depus bilanțuri contabile și declarații de impunere din anul 1998, și respectiv din anul 2002, fapt atestat de B cu adresa nr. 31345 A/03.03.2008 (fila 34), din înscrisurile depuse în original de pârât rezultă că societatea debitoare a derulat operațiuni comerciale folosind documente cu regim special care nu au fost justificate.
Sub acest aspect pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 (1) lit. a din Legea 85/2006 și întrunește elementele răspunderii civile.
Având în vedere că între documentele depuse la dosar de pârât nu se află registrul de inventar, bilanțuri contabile, balanțe de verificare, jurnale de vânzări și de cumpărări, coroborat cu faptul că din anul 1998 societatea debitoare nu a mai depus bilanțuri contabile, iar din anul 2002 nu a mai depus nici declarații de impunere, se reține în sarcina pârâtului administrator și fapta prevăzută de art. 138 (1) lit. d din Legea nr.85/2006. Sub acest aspect lipsa respectivelor documente din setul de înscrisuri originale depuse de pârât se coroborează cu datele comunicate reclamantului lichidator de către organele fiscale.
În baza art.225 Cod procedură civilă se constată că nu au rezultat motive temeinice pentru care pârâtul nu s-a prezentat pentru administrarea acestei probe, astfel că instanța socotește aceste împrejurări ca o mărturisire deplină.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul -. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, se arată următoarele:
Pârâtul nu se face vinovat de faptul că societatea și-a încetat activitatea din lipsă de disponibil, insolvența datorându-se unor cauze independente de voința pârâtului, în cea mai parte acțiunilor de înșelăciune.
Pârâtul a fost audiat ca martor în cauza privind și nu ca învinuit, cum greșit susține instanța. Aceasta a excrocat mai multe societăți comerciale, motiv pentru care și pârâtul s-a constituit parte vătămată.
Lichidatorul în mod incorect susține că nu i-a prezentat întreaga documentație. Acesta i- cerut să xeroxeze peste o tonă de documente, ulterior el refuzând să le primească când i s-au prezentat, menționând că nu a respectat ora și data predării lor.
Pârâtul a depus o completare a recursului prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune. Așa cum rezultă din sentință, a fost obligat să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 9.979 lei, datorată către B, care reprezintă: 1.523 RON impozit pe profit pe anul 1998; 141 RON bilanț pe 1998, impozit pe profit și majorări, total 9.979 lei cum rezultă din adresa din iulie 2008. Or, din 1999 și până în 2008 este o perioadă pentru care nu mai avea dreptul să pretindă debitul, acesta fiind prescris întrucât era mai vechi de 5 ani. Este ilegală întocmirea de către a fișei sintetice totale din 6.06.2008, a se vedea în acest sens bilanțul și celelalte acte depuse la dosar. cunoștea și situația firmei din culpa căreia a dat faliment debitoarea.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
Folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006.
În mai și iunie 2004 debitoarea, prin reprezentant, primit sume de bani de la conform chitanțelor nr.-/2.05.2004 în valoare de 2.000 lei, nr.-/13.05.2004 în valoare de 2.000 lei, nr. -/3.06.2004 în valoare de 2.000 lei și chitanța nr. -/13.06.2004 în valoare de 1.605 lei, efectuând comerț în interes personal, sume pe care le putea folosi la plata obligațiilor fiscale și pe care de altfel nu le-a justificat, existând prezumția însușirii acestor sume și efectuării de acte de comerț în interes personal.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr.85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale, sau prin dosirea unor documente contabile în scopul denaturării situației financiare. În speță s-a probat neținerea contabilității conform legii.
Între documentele depuse la dosar de pârât nu se află registrul inventar, bilanțuri contabile, balanțe de verificare, jurnale de vânzări și de cumpărări.
Din datele comunicate de Administrația Finanțelor Publice B rezultă că primul și ultimul bilanț depus de debitoare la organul fiscal este cel aferent anului 1998, dată de la care acesta nu a mai depus bilanțuri și nici declarațiile corespunzătoare cu privire la obligațiile bugetare născute din activitatea comercială. Ori fila CEC seria - nr. -/27.05.2004 emisă de către creditorul L, cu privire la care pârâtul este cercetat penal, relevă faptul că debitoarea a desfășurat activitate și după anul 1998, activitate ce trebuia să fi fost corect evidențiată în actele de contabilitate și cu privire la care pârâtul avea obligația legală să depună bilanțuri contabile și declarații de impunere la organele bugetare. Din analiza facturilor fiscale depuse de pârât nr.-/12.03.2004 și nr.-/6.03.2004, rezultă că până la începutul anului 2004 societatea a derulat operațiuni comerciale care au generat obligații de plată, dar a făcut și importuri de anvelope din Ucraina, fapt ce este dovedit cu facturi și acte de vamă.
Excepția prescripției invocată de pârât este neîntemeiată. În tabelul preliminar și cel definitiv consolidat creditoarea Baf ost înscrisă cu o creanță de 9.979 lei reprezentând impozit pe profit, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente. Contestarea unei creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat nu se poate realiza pe calea unei apărări formulate în cadrul unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorului, ci doar în condițiile și termenele prevăzute de art. 73 și 75 din Legea nr.85/2006.
Din documentele depuse de B la dosarul de faliment, respectiv adresa nr.31345/3.03.2008, lista documentelor cu regim special, rezultă că pârâtul a ridicat imprimante cu regim special, cum sunt facturi și chitanțe fiscale.
Susținerea recurentului în sensul că lichidatorul judiciar a refuzat primirea documentației contabile este nedovedită.
La termenul de judecată din 16.10.2008 pârâtul a depus la dosarul de răspundere numai acte primare și needificatoare asupra cauzelor insolvenței, acte referitoare la patrimoniul societății, la clienții de încasat, debitorii de achitat, etc.
Susținerea că recurentul nu poate fi obligat a suporta din averea proprie datoriile societății este neîntemeiată, întrucât datoria societății față de organul fiscal s-a produs exclusiv din culpa sa.
Suma de 9.979 lei este rezultatul neachitării din anii anteriori a impozitului pe profit în sumă de 1.772 lei, sumă la care s-au adăugat majorări și penalități de întârziere, existând legătură de cauzalitate între neținerea legală a contabilității, însușirea în interes personal a unor sume de bani încasate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ceea ce duce la prejudicierea creditoarei prin imposibilitatea încasării creanțelor.
Prejudiciul este creat creditoarei B prin diminuarea imposibilității încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății, și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul și va menține sentința Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția prescripției invocată de pârâtul.
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1136/13.11.2008 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.LF/20.02.2009
Dact.LD/23.02.2009/2 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
