Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 549/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 862
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
***********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva Sentinței comerciale nr.513/19.01.2009 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.513 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu pârâtul și cu debitoarea SC SRL, având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a avut în vedere acele dosarului și susținerile părților, reținând că nu s-au indicat faptele concrete de care se face vinovat administratorul societății și probele din care rezultă conduita culpabilă a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 care a solicitat
atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar.
În motivarea recursului a învederat, în esență, că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât administratorul societății debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele contabile ale societății, punând pe lichidatorul judiciar în imposibilitate să determine cauzele insolvenței.
Dezinteresul manifestat de administrator în ceea ce privește recuperarea creanțelor și achitarea datoriilor societății a accentuat starea de incapacitate de plată și a generat starea de insolvență.
S-a mai învederat că administratorul societății are de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art. 72 din legea societăților comerciale și are o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, recurenta a arătata că este suficient ca faptele săvârșite de administratorul debitoarei să fi ocazionat insuficiența activului societății pentru ca greșelile de gestiune ale membrilor organelor de conducere ale societății să antreneze răspunderea acestora.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de
stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Afirmațiile recurentei făcute în cuprinsul cererii de recurs în sensul că intimatul, în calitate de administrator al debitoarei, nu a ținut contabilitatea în conformitate ce legea nu sunt susținute de probe concrete în acest sens și nici nu se face dovada legăturii de cauzalitate între această pretinsă conduită și ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la nerespectarea obligațiilor impuse de art. 28 din legea insolvenței, curtea constată că aceste obligații se referă la conduita administratorului în condițiile în care debitorul se află în insolvență, iar dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la suportarea unei părți din pasiv de către persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Față de cele reținute mai sus, curtea, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu pârâtul și cu debitoarea SC SRL prin lichidator împotriva sentinței comerciale nr.513 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
RED. JUD./2 EX/9.06.2009
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
