Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 891/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1157/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTIâ SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 891
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 827 din data de 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - C SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR, - C-, - - SRL și - EXPORT IMPORT SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații - C- și - EXPORT IMPORT SRL prin avocat, cu împuterniciri avocațiale la dosar, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură dovada de comunicare a sentinței recurate.
Apărătorul intimatelor arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Apărătorul intimatelor pune concluzii de admitere a recursului, motivat de faptul că acesta este întemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.827/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar B în contradictoriu cu pârâta.
S-a închis procedura insolvenței față de debitoarea C în contradictoriu cu creditorii COM, Administrația Finanțelor Publice Sector 5, - și EXPORT IMPORT
S-a dispus radierea societății debitoare.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, situație în care trebuie îndeplinite obligatoriu patru condiții printre care legătura dintre fapta ilicită și prejudiciu care constituie condiția esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea nr.85/2006, ceea ce în speță nu s-a putut dovedi.
De asemenea în cazul răspunderii civile delictuale culpa trebuie dovedită, ceea ce în speță de asemenea nu s-a putut dovedi.
S-a invocat neîndeplinirea de către administrator a obligațiilor prevăzute de art.138 lit.d respectiv de a depune raportările contabile, când organele fiscale au obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
Nu s-a dovedit legătura dintre nedepunerea situațiilor contabile respectiv a tuturor înscrisurilor prevăzute la art.28 din lege, atât la organele în drept cât și la dosarul cauzei, și starea de insolvență a debitoarei.
Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art.138 lit.e din lege, deoarece lichidatorul judiciar nu a dovedit că pârâta a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societății.
Nu s-a dovedit, așa cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil, de lichidatorul judiciar nici acuzațiile că bunurile și lichiditățile ce apar în bilanțurile contabile din 2004 și 2005 au fost utilizate în interes propriu al pârâtei și nici una dintre faptele ce i se impută și starea de incapacitate.
Pentru toate cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.827/25.02.2008 a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în speță este antrenată răspunderea contractuală a pârâtei, când răspunderea e prezumată.
În plus și în legea contabilității este prevăzută răspunderea pentru nedepunerea bilanțurilor, a raportărilor contabile, etc.; de asemenea administratorul nu a prezentat lichidatorului toate actele prevăzute de art.28 din legea insolvenței, ceea ce ar duce la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care s-au folosit bunurile societății, cât și disponibilitățile bănești ale societăți debitoare.
Consideră că în cauză lichidatorul a făcut legătura de cauzalitate între fapta ilicită, culpabilă a administratorului constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Că s-a dispus continuarea unei activități în interes personal ce ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți, în această situație nemaifiind nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă.
În aceeași situație se poate pune problema inacțiunii, care de asemenea nu mai trebuie probată.
Pentru cele arătate cere admiterea recursului modificarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele: răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală pentru antrenarea căreia trebuieîndeplinite cumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, legătura raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Recurenta pornește de la o premisă greșită și anume că în speță se aplică răspunderea contractuală, ori în cazurile răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 este vorba de antrenarea răspunderii personale a administratorului, deci de răspunderea civilă delictuală în careculpa trebuie dovedită.
În cauză nu a fost dovedită nici una din condițiile impuse de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, așa cum cer și dispozițiile art.1169 Cod civil.
Același lucru l-a reținut în mod corect și instanța de fond.
Legat de situațiile arătate de recurentă în care aceasta consideră că, culpa este evidentă, Curtea reține că nu inacțiunea temporară, desfășurarea unei activități în interes propriu, o greșeală de management sau neprezentarea actelor conform legii duc obligatoriu la concluzia că din aceste motive societatea a intrat în faliment.
Aceste situații în speță sunt simple susțineri, de vreme ce sunt nedovedite.
Ori cum nu s-a putut dovedi nimic în cauză și mai ales legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, Curtea reține că sentința instanței de fond de respingere a cererii lichidatorului privind antrenarea răspunderii administratorului este temeinică și legală.
În consecință Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.827&25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații, - C SRL prin Lichidator Judiciar, - C-, - - SRL și - EXPORT IMPORT SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 25.09.2008
Tehnored. - 1.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Jud.sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
