Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 892/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 701/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 892
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr. 766 din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, FILIALA INSTALAȚII, -
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 prin consilier juridic, cu delegație la dosar, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 20.06.2008, intimații, lipsa fiind intimații FILIALA INSTALAȚII, -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentanții recurentelor arată că alte cereri nu mai au de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe fond.
Apărătorul intimaților arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile declarate.
Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâților la plata datoriilor restante.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Apărătorul intimaților și solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.766/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate în baza art.137 lit.a-f din Legea nr.64/1995 de creditoarele FILIALA INSTALAȚII B, Administrația Finanțelor Publice Sector 5, și B împotriva pârâților și.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că din niciun document de la dosar nu rezultă că pârâții ar fi folosit bunurile debitoarei sau creditele acesteia în interes personal.
Că în perioada 2002 - 2004 debitoarea a avut datorii mai mari decât veniturile, că neavând buni specialiști în mai multe domenii nu au mai avut comenzi și n u și-au putut recupera nici creanțele.
Pârâții nu au folosit însă mijloace ruinătoare pentru a procura debitoarei fonduri și nici nu s-au efectuat plăți preferențiale în dauna unor creditori.
Disponibilul debitoarei a fost obținut prin operațiuni de comerț, și a intrat în firmă prin conturi bancare și casierie proprie.
Nu s-a putut reține alte operațiuni care să fie încadrate în prevederile art.80 din Legea nr.85/2006.
Contabilitatea s-a ținut în condițiile legii.
Pentru cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.766/20.02.2008 au declarat recurs recurenții Administrația Finanțelor Publice Sector 5 și.
Astfel în recursul său Administrația Finanțelor Publice Sector 5 critică sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța la pronunțarea sentinței de fond nu a ținut seama și de motivele invocate de instituția sa în atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor și anume nedepunerea declarațiilor fiscale conform legii, nu s-au prezentat lichidatorului judiciar toate documentele conform art.28 din legea insolvenței, deci nu a fost respectată nici Legea nr.82/1991, toate dificultățile în administrarea societății de care s-au prevalat în fața judecătorului sindic nu au fost reale și că în realitate nu au făcut decât să tergiverseze soluționarea cauzei.
Că neprezentarea unei evidențe contabile clare, denotă că aceștia au încercat să mascheze activitatea lor de fraudare a creditorilor.
Că expertul a stabilit că societatea mergea în pierderi, nu-și recuperau creanțele, duceau o politică financiară eronată.
astfel admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul de a i se admite cererea și obligarea administratorilor la plata datoriilor restante către buget.
În recursul său recurentul critică de asemenea sentința atacată pe care o consideră la rândul său netemeinică și nelegală deoarece nu au ținut evidențe contabile conform cu legea, fapt ce ar fi dus în final la toate concluziile pe care le consideră neconforme cu realitatea ale instanței de fond.
În plus este vorba de o răspundere civilă contractuală în cauză și ar trebui antrenată răspunderea administratorilor în executarea mandatului lor, culpa fiindu-le prezumată.
astfel admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii sale și antrenarea răspunderii administratorilor și obligarea lor la plata sumei datorate în temeiul Legii nr.64/1995.
Recursurile sunt nefondate.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Recurenții în motivarea recursului lor pornesc de la un raționament greșit considerând că în speță este vorba derăspunderea contractuală a administratorului.
Ori în cazul răspunderii prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995 se aplică administratoruluirăspunderea civilă delictuală, între cele două moduri de răspundere existând deosebiri esențiale.
Astfel în cadrul răspunderii delictuale culpa nu este prezumată și în consecință ea trebuie dovedită de cel ce o invocă.
În speță recurenții considerând că e vorba de răspundere civilă contractuală unde culpa se prezumă, nu au dovedit cu probe în niciun fel culpa administratorilor, lucru reținut și de instanța de fond în motivarea sentinței.
Nici faptul că nu s-ar fi depus situațiile financiare la cererea lichidatorului, că nu ar fi ținut contabilitatea firmei conform Legii nr.82/1991, asemenea situații mai ales nedovedite, nu sunt de natură să atragă răspunderea acestora în temeiul art.137 din Legea nr.64/1995 de vreme ce sancțiunea aplicabilă este deja stabilită de art.145 din lege și nu se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Mai mult, Curtea reține că nu orice deficiență managerială așa cum a reținut expertul duce la faliment, lucru pe care recurenții care fac susțineri contrare, trebuie să le și dovedească, ceea ce însă nu au putut face.
În plus, pentru a fi antrenată răspunderea delictuală trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența faptei ilicite, a culpei, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, situații ce trebuie dovedite conform art.1169 Cod civil.
Ori recurenții nu au dovedit nici culpa și nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, astfel că doar simplele susțineri nu pot atrage răspunderea administratorilor conform cerințelor art.137 din Legea nr.64/1995.
Pentru cele reținute mai sus, Curtea constată că sentința nr.766/20.02.2008 este temeinică și legală și, în consecință, va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B și, împotriva sentinței comerciale nr.766/20.02.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații FILIALA INSTALAȚII B, B, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 22.09.2008
Tehnored. - 23.09.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Jud.sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
