Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 893/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 744/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 893
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr. 776 din data de 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - F SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin avocat, cu delegație de substituire, intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 prin consilier juridic, cu delegație la dosar, - prin consilier juridic, cu delegație la dosar,lipsă fiind intimata - F SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură dovada de comunicare a sentinței recurate.
Intimata - prin consilier juridic solicită proba cu înscrisuri.
Recurentul prin avocat arată că este de acord cu proba solicitată de intimata -.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 prin consilier juridic arată că este de acord cu proba solicitată de intimata -.
Curtea, admite intimatei intimata - proba cu înscrisuri, ca fiind utilă și pertinentă soluționării cauzei.
Intimata - prin consilier juridic depune la dosar un înscris, respectiv motivarea deciziei civile nr. 2425 din 19.09.2000 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială - în dosarul nr. 2680/2000.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea sentinței recurate, iar pe fond, respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, motivat de faptul că recurentul nu a contribuit la starea de insolvență a societății debitoare și nu a ținut o contabilitate fictivă a acesteia, fără cheltuieli de judecată.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Se arată că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți din cauza administratorului societății.
Intimata - prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise în acest sens.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.766/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a admis cererea lichidatorului judiciar întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
A fost obligat pârâtul să suporte pasivul societății debitoare FG format din sumele 318.075 lei către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și 41.124,64 lei către -.
S-a închis procedura falimentului și s-a dispus radierea societății debitoare.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că starea de insolvență este imputabilă pârâtului, care deși cunoștea faptul că debitoarea se îndreaptă spre încetare de plăți, a continuat activitatea în interes personal și n-a depus actele contabile la dosarul cauzei, aceasta însemnând că a ținut o contabilitate fictivă a firmei.
S-a reținut astfel că este dovedită și culpa administratorului în condițiile prevăzute de art.1169-1170 cod civil considerându-se astfel că pentru cele reținute, cererea formulată în temeiul art.138 lit.c și d este întemeiată urmând a fi admisă.
S-a pronunțat astfel sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.766/20.02.2008 a declarat pârâtul care critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece referitor la creanța -, față de data când ar fi trebuit executate hotărârile, dat fiind faptul că hotărârile în materie comercială trebuiau să fie doar definitive nu și irevocabile, pretențiile acestei societăți erau prescrise la data sesizării instanței, lucru ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond.
Referitor la creanța Sector 1 - întrucât durata de funcționare a societății era pe termen limitat de 5 ani (între 04.11.1997 - 03.11.2002) este clar că nu putea depune situațiile financiare pentru anii ulteriori duratei de funcționare a societății.
În atare situație pentru activități în perioade ulterioare anului 2002, consideră că nu-i poate fi atrasă nici răspunderea materială, de vreme ce nu mai putea îndeplini nici o funcție. Ori i s-a cerut de către lichidator să depună situațiile financiare pentru anii 2003, 2005 și chiar 2007.
Lichidatorul judiciar fără a prezenta vreo probă în acest sens a făcut aplicarea prezumției vinovăției pentru răspunderea comercială, astfel că ar fi continuat activitatea în interesul său personal, deși societatea avea pierderi. În plus nici nu a fost legal citat motiv pentru care nu avea cum să știe despre actele cerute. Însuși lichidatorul reține că toată corespondența cu recurentul s-a întors cu mențiunea "destinatar necunoscut".
Mai mult, însuși avea toate documentele societății și puteau fi puse la dispoziția lichidatorului și instanței chiar de aceasta.
Pentru toate cele arătate cere admiterea recursului și respingerea cererii de antrenare a răspunderii în baza art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, deoarece nu a contribuit la starea de insolvență a societății necontinuând activitatea societății în interes personal și nefăcându-se vinovat de ținerea unei contabilități fictive a societății.
Intimata - depune concluzii scrise, cerând respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei Curtea constată și reține următoarele:
În cazul răspunderii patrimoniale a administratorului în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, este antrenată răspunderea pentru faptele proprii ale acestuia, deci se aplică răspunderea civilă delictuală, cândculpa trebuie dovedită.
Mai mult, în această situație, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Deci în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză se aplică răspunderea civilă contractuală, când culpa se prezumă, situație în care întreaga motivare, construită pe o interpretare greșită a legii, este eronată.
Astfel intimatele au făcut numai simple susțineri, fără a îndeplini condițiile impuse în cazul unei răspunderi civile delictuale.
Nu s-a făcut dovada căror fapte anume pe care le-ar fi întreprins administratorul pentru continuarea activității societății au dus în mod sigur la ajungerea societății în faliment. În plus nici împrejurarea că administratorul nu a prezentat lichidatorului situațiile financiare (osebit de faptul că în speță i s-au cerut situații financiare ulterioare perioadei de funcționare a societății); că nu a depus nici toate actele prevăzute de art.33 din legea finanțelor, astfel de situații nu pot fi asimilate cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea conform legii sau o contabilitate fictivă cum în mod greșit a reținut instanța de fond, fără a avea dovezi în acest sens. În plus sancțiunea aplicabilă în cazul unui astfel de refuz fiind deja stabilită de art.147 din Legea nr.85/2006, nu se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Nu s-a dovedit nici faptul că administratorul ar fi continuat activitatea în interes personal.
Mai mult în speță nu s-a putut face legătura cauzală obligatorie în cazul răspunderii civile delictuale, între faptă și prejudiciu.
Nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a considerat ca fiind întemeiată răspunderea administratorului în baza art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
În consecință Curtea admite recursul, modifică în tot sentința atacată în sensul că pe fond respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr.766/20.02.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatele debitoarea FG prin LICHIDATOR JUDICIAR și creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și -
Modifică în tot sentința comercială nr.776/20.02.2008 în sensul că pe fond respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 22.09.2008
Tehnored. - 23.09.2008/Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială/Președinte-Jud.sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
