Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.894

Ședința publică din data de 9 iunie 2009

PREȘEDINTE: Nițu Teodor

JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de lichidator, cu sediul în P,-, -.2,.5, județ P pentru debitoarea - SRL, cu sediul în, județ P, CUI -, Nr. de ordine în Registrul Comerțului J-, împotriva sentinței nr.492 pronunțată în data de 2 martie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul domiciliat în comuna de Târg, de, județ

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare nu au răspuns recurenta-debitoare - SRL prin lichidator, intimata-creditoare DGFP P și intimatul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, aflat la primul termen de judecată și că recurenta-debitoare - SRL prin lichidator a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care,

Curtea ia act că recurenta-debitoare - SRL prin lichidator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,

Prin sentința nr.492 pronunțată în data de 2 martie 2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahovaa respins ca neîntemeiată cererea de instituire a răspunderii patrimoniale a pârâtului, formulată de reclamanta - în calitate de lichidator al debitoarei - SRL.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prev de art.138 lit.d și e simpla prezumție de vinovăție susținută de aceasta nefiind de natură să atragă răspunderea pârâtului și constatând că nu sunt îndeplinite cerințele acestui articol din Legea 85/2006, a respins cererea ca neîntemeiată.

Potrivit art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare, ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate în materie, respectiv art. 998-999 cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

Instanța de fond a constatat că în speță aceste condiții nu sunt îndeplinite și printr- interpretare judicioasă a dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006, în vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății, pentru faptele săvârșite de acestea și enumerate la lit.a-g nu este suficient să se fi "contribuit"la apariția stării de insolvență ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare.

Prin urmare, în conformitate cu aceste dispoziții legale nu este suficientă existența faptei de neținere a contabilității potrivit legii, ci mai este necesar ca prin aceste fapte să se fi produs starea de insolvență.

De altfel, doctrina și practica judiciară au decis că neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală, ascunderea unor documente contabile și respectiv, ținerea unei contabilități fictive, iar nu doar nedepunerea bilanțurilor contabile la administrația financiară pentru care există sancțiuni de altă natură.

Pe de altă parte, neprezentarea documentelor prev.de art.28 din lege este, de asemenea, o faptă care se sancționează conform art.147 din același act normativ și nu poate atrage "ab initio" răspunderea organelor de conducere ale debitoarei în condițiile în care nu se dovedește conform textului de lege că prin această omisiune a fost determinată insolvență.

De asemenea, simpla invocare a disp.art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea 85/2007 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților prezumându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă după administrarea de dovezi în acest sens de către lichidatorul judiciar în calitate de titular al cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs lichidatorul judiciar pentru debitoarea - SRL, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea 85/2006 față de pârâtul.

Prin motivele de recurs menționează că potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.

În acest sens, învederează instanței că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și cel comercial, operează două reguli principale: prima că, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

Susține că în speță, indiferent că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție patrimoniului și activității, acesta făcându-se vinovat de încălcarea legii ( neținerea contabilității) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.

Astfel, în cauză, menționează că răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.

Sens în care în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil, coroborat cu art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a unei din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și pe fond admiterea cererii.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, opinia recurentei că, dacă administratorul nu a depus înscrisurile prevăzute de art.33 de Legea insolvenței, nu s-a putut analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, nu este reală, aceasta având posibilitatea reconstituirii documentației contabile și formulării unei plângeri penale împotriva fostului administrator.

Aceasta deoarece, așa cum a subliniat instanța de fond, într-o interpretare judicioasă și rațională a prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, în vederea angajării răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, pentru faptele săvârșite de acesta și enumerate la literele a-g, nu este suficient să se fi "contribuit" la apariția stării de insolvență, ci trebuie să se fi "cauzat" această stare a societății debitoare.

În atare context prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie, iar faptul că nu s-a ținut contabilitatea potrivit legii, nu determină în mod obligatoriu sau automat atragerea răspunderii fostului administrator al societății debitoare, recurenta în acest caz trebuia să dovedească prin probe concludente că intimatul-pârât a produs starea de insolvență, cu alte cuvinte nu este vorba de o prezumție absolută de vinovăție, respectiv o răspundere juridică obiectivă.

Întrucât sentința este legală și temeinică și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.

Și văzând că cererea este scutită de la plata taxei de timbru,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de lichidator, cu sediul în P,-, -.2,.5, județ P pentru debitoarea - SRL, cu sediul în, județ P, CUI -, Nr. de ordine în Registrul Comerțului J-, împotriva sentinței nr.492 pronunțată în data de 2 martie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P și pârâtul domiciliat în comuna de Târg, de, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica

- - - - - -

Grefier

Red. / tehnored.

2 Ex. / 30.06.2009

Ds. Fond - Tribunal

Judecător sindic

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Președinte:Nițu Teodor
Judecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Ploiesti