Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 910/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 691/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 910
Ședința publică de la 23 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
***************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu intimații pârâți, intimata debitoare SC SA - J-, -, prin lichidator judiciar, intimatele creditoare PRIMĂRIA INDEPENDENȚA, SC SA prin lichidator SC & CO SRL C și intimata creditoare reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva Sentinței comerciale nr.607/08.02.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații pârâți, și, prin avocați, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că au fost depuse la dosar adresă formulată de prin care învederează instanței că nu se poate prezenta în instanță din motive medicale, dovezile de comunicare ale sentinței atacate și întâmpinarea formulată de, după care:
Apărătorii intimaților pârâți, prezenți în instanță, învederează că nu au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul părților prezente pe recursurile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Intimatul pârât, prin avocat, invocă excepția de nulitate a recursului formulat de către întrucât cererea nu
cuprinde numele și alte date ale părților cu care se judecă.
Pe fond, solicită respingerea recursului acestei părți, cu cheltuieli de judecată de la această parte, arătând faptul că nu s-a dovedit fapta ilicită.
Cu privire la recursul formulat de Sector 4, acesta nu este îndreptat împotriva sa și nu a făcut întâmpinare.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de, fără cheltuieli de judecată și precizează că funcția avută era incompatibilă cu aceea de cenzor.
Intimatul pârât, prin avocat, invocă excepția nulității pentru ambele recursuri și excepția tardivității pentru recursul formulat de
Pe fond, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli e judecată și susține că nu sunt dovedite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale și ale vinovăției.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursurilor formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 În susținere, arată faptul că este vorba de 180 mii $ sumă nerambursată din credit dar nerecuperarea este datorată Băncii Agricole, care prin contractele de garanție imobiliară nu a precizat clauză de actualizare. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Intimatele pârâte și, prin avocat, solicită respingerea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată și consideră că nu sunt fapte de natură a atrage răspunderea patrimonială față de starea de insolvență a societății comerciale, nu sunt acte care să demonstreze că s-au scos bunuri din patrimoniul societății, nu au avut calitatea de administratori.
Mai susține că nu ar fi existat creanța dacă Banca Agricolă ar fi efectuat toate formalitățile de executare silită, care a fost făcută pe anumite bunuri dar nu neapărat pe obiectele principale și valoroase, cum ar fi de exemplu cuțitul care a dispărut între timp, iar nu a făcut demersuri să afle ce s-a întâmplat cu el, unde este pentru a-l valorifica.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Achiesează la susținerile antevorbitorului și precizează că nu a avut niciodată calitatea de administrator, că a fost numită din eroare cenzor și, de la numirea sa până în anul1999 când mandatul a încetat de drept, a fost avocatul societății. Nu este adevărată afirmația că mandatul de cenzor a fost prelungit.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și arată că a avut funcția de inginer tehnolog, nu a avut cunoștință că este membru supleant în societate și că, potrivit art.56 din Legea societăților comerciale, persoana care îndeplinește o funcție în cadrul societății nu poate îndeplini și funcția de cenzor.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate și pe fondul recursului.
CURTEA
Asupra recursului comerciale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.607/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială au fost respinse excepțiile invocate de pârâți și cererile de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulate de creditoarele reclamante AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva pârâților, și, ca neîntemeiate.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul-sindic a reținut că, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederile articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, precum și condițiile speciale prevăzute de legea procedurii insolvenței.
Instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 124 lit. din Legea nr.64/1995 ( actual 138).
Cele două creditoare au făcut afirmația generală că pârâții au ascuns o parte din bunurile societății întrucât nu au fost identificate faptic niște autoturisme. În cauză nu a fost dovedită fapta ilicită în sensul că nu au fost indicate concret faptele săvârșite de pârâții, respectiv activitățile concrete ale acestora prin care au ascuns bunurile respective.
Instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de articolului 138 lit.d întrucât simplul fapt că pârâții nu au ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii acestora, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Întrucât toate operațiunile specifice procedurii insolvenței au fost îndeplinite de către lichidatorul judiciar și nu mai există bunuri în patrimoniul debitoarei, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 a solicitat modificarea în parte a sentinței și obligarea pârâților -, și la suportarea pasivului rămas neacoperit, în cuantum total de 114.580,12 USD și 27.102 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit legea arătând că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Creditoarea a arătat că nu au fost depuse bilanțurile contabile ale societății la SECTOR 4 începând cu anul 1994, iar declarațiile la bugetul general consolidat începând cu anul 1998, aceasta constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență s-a datorat în totalitate modului în care administratorii societății au înțeles să desfășoare activitatea și să respecte prevederile legale referitoare la declararea și achitarea sumelor reprezentând impozite și taxe la bugetul de stat.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici susținerile recurentei cu privire la incidența articolului 138 lit. e din Legea nr.85/2006.
Astfel, în patrimoniul debitoarei au existat mai multe autoturisme care nu au mai putut fi identificate și valorificate în procedura de insolvență, fără a exista însă acte contabile care să dovedească înstrăinarea sau casarea acestor bunuri.
În aceste condiții este evident faptul că organele de conducere ale debitoarei au deturnat sau ascuns o parte din patrimoniul debitoarei, acestea fiind singurele care puteau decide asupra destinației și folosinței bunurilor.
Conform articolului 229 din OG nr.92/2003 organele fiscale sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Prin recursul declarat de către s-a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii de atragere a răspunderii, dispunându-se obligarea pârâților la suportarea pasivului debitoarei.
S-a arătat că în cauză există situații de natura celor prevăzute de articolul 124 lit. d și e din Legea nr.64/1995 (actual 138 din Legea nrt.85/2006).
Astfel, din rapoartele depuse de către lichidator rezultă că administratorul debitoarei nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind conducerea și organizarea evidenței contabile a falitei, obligație expres stabilită în sarcina sa prin dispozițiile Legii nr. 82/1991 și Legii nr.31/1990.
De asemenea, persoanele din conducerea societății au ascuns o parte din activul acesteia, deoarece mai multe autoturisme care aparțineau debitoarei nu au putut fi identificate.
În cauză, absența ținerii evidenței contabile reflectă încercarea pârâților de a se sustrage controlului creditorilor, cu scopul de a crea dificultăți acestora în vederea recuperării creanței.
S-a mai învederat că închiderea procedurii a fost dispusă cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor articolelor 140-142 din Legea nr.85/2006, întrucât este obligatoriu ca stabilirea răspunderii în mod irevocabil, conform articolului 138 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.
Aplicarea corectă a dispozițiilor articolului 136 și 140 - 142 din legea procedurii insolvenței presupun o procedură deschisă, iar în cauza de față cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților foști administratori- cenzori nu a fost soluționată printr-o hotărâre irevocabilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.05.2008, intimatul a solicitat anularea recursului întrucât nu s-au respectat prevederile articolului 3021lit. a Cod procedură civilă, nefiind menționat, numele, domiciliul sau reședința pârâților în cererea de recurs. Astfel, recurenta nu i-a menționat în cererea de recurs pe pârâții și ca făcând parte din organele de conducere ale debitoarei.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului formulat de pentru nerespectarea prevederilor articolului 3021alin. 1 Cod procedură civilă în sensul că recursul nu cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de, ca nefondat.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul s-a invocat excepția tardivității recursului declarat de, având în vedere faptul că acesta a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la 15.04.2008, iar sentința comercială a fost comunicată recurentei la data de 31.03.2008.
S-a solicitat și anularea recursului, nefiind respectate dispozițiile articolului 3021lit. a Cod procedură civilă.
Pe fond s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin notele scrise, depuse de intimații și s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Analizând cu prioritate excepțiile nulității recursurilor, Curtea constată că acestea urmează a fi respinse, întrucât, deși nu s-au respectat întocmai prevederile articolului 3021lit. a Cod procedură civilă, recurenților nu li s-a cauzat nici o vătămare, aceștia fiind citați în cauză și formulând apărări față de toate motivele de recurs invocate de către recurente.
În ceea ce privește susținerea intimatului în sensul că recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 ar fi nul, întrucât nu s-a referit la toți membrii organelor de conducere ai debitoarei, aceasta nu poate fi primită de C, deoarece este dreptul părții de a declara recurs numai în ceea ce privește anumite aspecte ale sentinței instanței de fond, iar recurenta, de altfel, a solicitat numai modificarea în parte a sentinței recurate.
În consecință nu se poate reține obligația recurentei de a solicita obligarea tuturor membrilor organelor de conducere ai debitoarei la acoperirea pasivului acesteia.
Referitor la excepția tardivității recursului declarat de, Curtea reține că acesta a fost înaintat Tribunalului București, prin poștă la data de 10.04.2008, așa cum rezultă din plicul atașat la fila 16 dosar, iar față de data comunicării sentinței, 31.03.2008, rezultă că a fost respectat termenul de 10 zile libere pentru înregistrarea recursului.
Față de cele reținute mai sus, excepțiile invocate de intimați urmează a fi respinse.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate de recurente și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Împrejurarea că asociații debitoarei nu au predat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de Legea nr. 85/2006 reprezintă, în opinia curții, un fapt ulterior declanșării stării de insolvență astfel încât incidența art. 138 din legea procedurii insolvenței nu se poate raporta la această împrejurare.
În ceea ce privește contractul tacit de mandat invocat de recurentă și incidența art.72 din Legea nr. 31/1990, curtea apreciază că potrivit art. 1539 din Codul civil, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui, iar în cauză nu s-a făcut dovada culpei mandatarului în condițiile în care răspunderea acestuia poate fi antrenată față de terți numai pe tărâm delictual.
Deși recurentele au învederat instanței că membrii organelor de conducere ale debitoarei au ascuns o parte din bunurile societății, respectiv autoturismele care figurau înregistrate în evidențele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în cauză nu a fost dovedită fapta ilicită, respectiv activitățile concrete săvârșite de fiecare persoană în parte și legătura de cauzalitate a acestor fapte cu starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că procedura nu putea fi închisă înainte de soluționarea irevocabilă a cererilor de atragere a răspunderii personale patrimoniale, Curtea urmează să o respingă întrucât dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu stabilesc faptul că judecătorul-sindic nu poate dispune închiderea procedurii fără ca să fi fost soluționată irevocabil, în prealabil, cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei. Examinând sentința de închidere a procedurii din perspectiva respectării dispozițiilor legii procedurii insolvenței, Curtea constată că acestea au fost pe deplin respectate, stabilindu-se, în baza probelor administrate, că toate operațiunile specifice acestei proceduri au fost îndeplinite de către lichidatorul judiciar, că nu mai există bunuri în patrimoniul debitoarei și nici lichidități în contul acesteia.
Față de cele reținute mai sus, curtea apreciază că nu subzistă nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile nulității recursurilor și excepția tardivității recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Respinge recursurile declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații pârâților, SC SRL prin lichidator judiciar, PRIMARIA INDEPENDENȚA și SC SA prin lichidator SC & CO SRL, împotriva sentinței comerciale nr.607/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondată.
Obligă recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 septembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
01.10.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
