Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.92/
Ședința publică de la 6 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier- - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta SC SRL Focșani, cu sediul in Focșani,-- prin lichidator judiciar SC SRL Focșani, cu sediul in Focșani,-,.21, judetul V, împotriva deciziei civile nr.742 din 28.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele creditoare P V și SC SA-Sucursala V, intimat- administrator debitoare, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța considerând că nu se poate pronunța de îndată și văzând și disp.art.260c.pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 6 februarie 2007.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.742/R/28 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Galați, s-a respins recursul declarat de către debitoarea C SRL Focșani, prin lichidator judiciar L Focșani împotriva sentinței comerciale nr.178/3.05.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel a reținut că, prin sentința nr.178/3.05.2007, s-a respins acțiunea în constatare nulitate a două procese-verbale de stingere a datoriilor reciproce prin compensare, nr.647/13.02.2001 și nr.1051/12.03.2001, încheiate de societatea debitoare cu intimata creditoare CAB - Zona L
Prin motivele de recurs, lichidatorul judiciar al debitoarei CLF ocșani a criticat sentința recurată, în esență, sub următoarele aspecte:
Judecătorul sindic, în mod greșit s-a raportat la dispozițiile art. 80 și 81 din Legea nr. 85/2006, texte de lege care nu au fost invocate de reclamantă și nu au incidență în cauză. Astfel, nu s-a solicitat anularea unor constituiri sau transferuri patrimoniale, ci constatarea nulității absolute a unor procese - verbale, de compensare, pe calea dreptului comun.
Legea insolvenței nu îi îngrădește lichidatorului judiciar dreptul de a formula astfel de acțiuni, întrucât, art. 20 din lege se referă doar la principalele atribuții ale acestuia.
În mod greșit judecătorul sindic și-a însușit apărarea pârâtei, în sensul că OUG 77/1999 și HG685/1999 impun norme imperative numai în ceea ce privește datoriile către buget și a creditelor nerambursate către bănci.
Prin art. 3 din HG804/1999 s-a interzis utilizarea altor documente de compensare decât cele prevăzute de Regulament, pentru facturi mai mari de 100 milioane lei, pentru toate tipurile de datorii scadente.
A mai susținut recurenta că, în speță, calificarea proceselor verbale de compensare ca tranzacții este lipsită de relevanță, precum și faptul că nu numai nerespectarea condițiilor de fond se sancționează cu nulitatea absolută, ci și nerespectarea condițiilor de formă ad validitatem.
A mai susținut recurenta că textul de lege reținut de instanță (art. 9 din Regulament) se referă la serviciul de compensare din cadrul Institutului de Informatică și Management și nu la Regulamentul de compensare.
Or, regulamentul de compensare nu a fost abrogat iar OUG77/1999 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea 211/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și următ. Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Galați, în motivarea soluției de respingere a recursului a reținut, în esență, următoarele:
Judecătorul sindic nu și-a fundamentat soluția pe dispozițiile art. 80 și 81 din Legea nr. 85/2006, reținând, în mod corect, că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății.
De asemenea, câtă vreme judecătorul sindic a soluționat pe fond cauza, în mod implicit a acceptat că lichidatorul judiciar poate promova o atare acțiune în instanță, însușindu-și, în mod corect, opinia potrivit căreia enumerarea atribuțiilor lichidatorului, prin art. 20 din Legea 85/2006, are caracter exemplificativ.
Critica potrivit căreia judecătorul sindic ar fi apreciat că OUG77/1999 și HG685/1999 impun norme imperative de compensare doar în ceea ce privește datoriile către stat și bănci este străină de considerentele hotărârii recurate. Judecătorul sindic nu și-a fundamentat soluția pe o atare interpretare, reținând, în mod corect, că dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG77/1999, aprobată cu modificări prin Legea 211/2001, se referă la orice persoană juridică și la orice creanță, exigibilă de mai mult de 30 de zile.
A constatat că, reclamanta a invocat nulitatea absolută a celor două procese verbale de compensare a datoriilor reciproce ale părților, pentru nerespectarea condițiilor de formă, sub două aspecte:
Părțile nu au apelat la serviciul de compensare din cadrul Institutului de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului, pe de o parte iar, pe de altă parte nu a respectat regimul ordinelor de compensare prevăzut de art. 11 din Anexa nr. 2 HG685/1999.
Sub un prim aspect, a constatat că în mod corect a reținut judecătorul sindic că, potrivit art. 9 alin. 2 din Regulamentul de compensare (Anexa 2 la HG 685/1999), acest serviciu de compensare a funcționat experimental numai 4 luni, și că,.prin urmare, nu mai putea interveni în procedura de compensare în anul 2001.
Sub un al doilea aspect, al nerespectării regimului ordinelor de compensare, a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 3 din HG685/1999, astfel cum a fost modificat prin HG 804/1999, s-a interzis utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute prin regulamentul de compensare.
În speță, s-au întocmit procese verbale cuprinzând borderoul datoriilor stinse pentru justificare prin ordinul de compensare, însă înscrisurile nu conțin mențiunea de "ordin de compensare" prevăzut de art. 4 și art. 11 din Regulamentul de compensare (Anexa 2 la HG 685/1999).
Problema care s-a pus a fost aceea de a ști dacă aceste condiții de formă ale actului juridic (în fapt, o modalitate de plată a obligațiilor reciproce ale părților prin stingerea acestor obligații, până la concurența obligației celei mai mici) erau condiții necesare pentru valabilitatea actului juridic.
A apreciat că aceste condiții de formă nu sunt prevăzute ad validitatem și că, prin urmare, nerespectarea lor nu atrage sancțiunea nulității absolute a actului.
În primul rând, nu este vorba de o nulitate expresă, întrucât această sancțiune a nulității operațiunilor de compensare a datoriilor reciproce, nu este prevăzută, ca atare în nici una din dispozițiile OUG 77/1999 aprobată cu modificări prin Legea 211/2001 sau prevederile HG685/1999 cu modificările ulterioare și anexele acesteia.
În al doilea rând, a constatat că nu este vorba nici de o nulitate virtuală, în sensul că, deși sancțiunea nu este prevăzută de lege, ea rezultă neîndoielnic din modul în care este redactată o anumită condiție de validitate. În concret, nulitatea absolută este aceea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, public.
Or, scopul edictării OUG77/1999 aprobată prin Legea 211/2001 și actelor normative subsecvente date pentru punerea ordonanței în aplicare, este acela de a preveni incapacitatea de plată și blocajul economico - financiar al agenților economici. Cu alte cuvinte, aceste norme nu au fost destinate să ocrotească un interes general ci interesul fiecărui agent economic în parte ( persoane juridice indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate - art.1 alin. 1 din OUG 77/1999).
Așa fiind, nerespectarea acestor norme juridice nu se sancționează cu nulitatea absolută, așa cum corect a reținut instanța de fond și ca atare, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.204 indice 1.pr.civ. a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.742/28.09.2007 a Curții de Apel Galați, în termen legal a promovat cerere de revizuire recurenta-revizuientă CLF ocșani, prin lichidator L Focșani, înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
În motivarea căii de atac în retractare, a susținut că instanța de recurs, în considerentele deciziei pronunțate a omis să analizeze al treilea motiv de recurs, acela potrivit căruia instanța de fond a calificat în mod greșit cele două procese-verbale de compensare ca fiind tranzacții.
Or, această calificare a exclus incidența normelor legale referitoare la nulitatea absolută a actului juridic, din Codul civil, atrăgând numai incidența legii comerciale.
În drept, a invocat disp.art.322 pct.2 teza a II-a pr.civ.
La termenul din 30 ianuarie 2008, instanța din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac în retractare, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege (hotărârea dată de instanța de recurs nu evocă fondul).
Prin concluziile scrise depuse, revizuienta a solicitat respingerea excepției, cu motivarea că instanța de recurs a evocat în totalitate fondul cauzei.
Pronunțându-se, mai întâi, asupra excepției care face de prisos analizarea motivului de revizuire invocat, potrivit art.137 pr.civ. constată următoarele:
Potrivit art.322 pr.civ. sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul de lege susarătat, rezultă cu prisosință că pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate în recurs de către tribunale și curți de apel, în urma rejudecării fondului după casare, nu și acelea prin care recursul a fost respins sau a fost admis, dar s-a casat cu trimitere în vederea rejudecării.
În mod evident, prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac în retractare, s-a respins recursul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța de fond. Ca atare, nu poate fi primită prezenta cerere de revizuire, câtă vreme revizuirea are drept scop, de regulă, îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată.
Așa fiind, constatând neîndeplinirea condițiilor prev. de art.322 pr.civ. va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuienta SC SRL Focșani, cu sediul in Focșani,-- prin lichidator judiciar SC SRL Focșani, cu sediul in Focșani,-,.21, judetul V, împotriva deciziei civile nr.742 din 28.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr.2648/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 6 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno./22.02.2008
Recurs- V//
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
