Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 965/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.931
Ședința publică de la 15.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu intimata-debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B și intimatele - creditoare, SC SUD SA - SUCURSALA B, SC PARC SA, AVAS, SC - SA, SC, SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC - ELECTRIC SRL, SC SA, SC SA - SUCURSALA B, SC SA B, INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICA, ȘI, SC SA, SC - SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA B, -, SC SRL, ROMÂNIA SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC SUD SA, SC SRL, SA, SRL, SC SRL, SC - FÂNTÂNA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1220/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele-creditoare prin avocat fără împuternicire avocațială la dosar și SC ROMÂNIA SRL prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa de procedură constatată cu intimatele, SC - SRL, SC ROMÂNIA SRL, SA și SC - FÂNTÂNA SRL, faptul că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței, precum și faptul că recurenta solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea, constată că părți în prezenta cauză sunt recurneta COMITETUL CREDITORILOR - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, intimata - pârâtă și intimata - debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B, în raport de disp.art. 7 al.2 nu se impune citarea intimatelor - creditoare, consideră procedura completă și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.1220/4.03.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, a respins cererea Comitetului Creditorilor debitoarei SC SRL de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor articolului 132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și notificarea hotărârii, precum și radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința comercială nr.504/1.03.2003 s-a dispus deschiderea procedurii conform Legii nr.64/1995, iar prin sentința comercială nr.266/31.01.2007 s- dispus intrarea în faliment a societății, fiind numit lichidator judiciar.
La data de 16.02.2009 comitetul creditorilor a formulat cerere de atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, susținând că pârâta, în calitate de administrator unic, nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, ci a dispus continuarea activității curente, permițând astfel creșterea pasivului debitoarei prin acumularea de noi datorii și accesorii la debitele societății. Pârâta a gestionat direct și în totalitate resursele societății și a avut cunoștință și de rezultatele contabile ale societății.
Instanța de fond a reținut că lichidatorul judiciar nu a indicat faptele prevăzute la articolul 138 alin.1 Legea nr.85/2006 în sarcina pârâtei, concluziile acesteia fiind în sensul că starea de insolvență s-a datorat cheltuielilor mari cu forța de muncă, chiria mare plătită pentru spațiile industriale în care societatea și-a desfășurat activitatea, disiparea resurselor umane și materiale prin abordarea unor lucrări din domenii foarte diferite, lipsa unei viziuni strategice despre dezvoltarea afacerii.
Toate acesta nu se înscriu însă în dispozițiile articolului 138 lit. c, textul de lege impunând îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al administratorului și caracterul evident al iminenței insolvabilității societății.
Astfel, a constatat judecătorul-sindic, nu s-a probat faptul că administratorul societății debitoare ar fi dispus continuarea activității societății în interes personal, cauzele încetării plăților fiind obiective, iar starea de pasivitate a administratorului în recuperarea creanțelor nefiind prin ea însăși sancționată ca o faptă prin care să se poată aprecia incidența articolului 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a mai arătat că legiuitorul nu instituit prezumția de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății și nu orice deficiență de natură managerială conduce automat la stabilirea răspunderii acestora, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică deturnarea activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți, fapt neprobat în speță.
Dimpotrivă, pârâta, în calitate de administrator, a încercat în mai multe rânduri să redreseze activitatea societății prin încheierea de noi contracte, abordarea unor lucrări în domenii diferite, etc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs COMITETUL CREDITORILOR debitoarei SC SRL prin președintele comitetului ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 24.04.2009.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, raportat la dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că în mod greșit judecătorul-sindic a apreciat că în cauză nu s-a probat că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, deoarece pârâta a avut cunoștință de rezultatele contabile ale debitoarei și a condus nemijlocit activitatea curentă a debitoarei, gestionând direct și în totalitate resursele acesteia, fără a solicita, conform articolului 32 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii insolvenței, fapt ce a permis creșterea pasivului debitoarei prin acumularea de noi datorii și accesorii la debitele societății.
Acesta, susține recurenta, este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului "care nu a respectat și aplicat legea" și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic judecătorul-sindic a reținut din interpretarea dispozițiilor articolului 138 alin.1 lit.c, Legea nr.85/2006 că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor antrenării răspunderii prevăzute de articolul 138 lit.c, respectiv a interesului personal al intimatei pârâte în continuarea activității societății debitoare (a folosului personal în continuarea activității). Argumentația instanței de fond este corectă și pertinentă, motiv pentru care Curtea o însușește.
Este evident faptul că recurenta face confuzie între existența situației în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea a plăților, respectiv a cazului în speța dedusă judecății, și situația în care dispoziția de continuare a activității este luată de administrator atunci când insolvența societății este prezumată, deoarece, potrivit articolului 27 alin.1 din Legea nr.85/2006, numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alin. 1, Legea nr.85/2006, articolului 312 alin.1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu intimata-debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE B și intimatele - creditoare, SC SUD SA - SUCURSALA B, SC PARC SA, AVAS, SC - SA, SC, SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC - ELECTRIC SRL, SC SA, SC SA - SUCURSALA B, SC SA B, INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICA, ȘI, SC SA, SC - SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA B, -, SC SRL, ROMÂNIA SRL, SC ROMÂNIA SRL, SC SUD SA, SC SRL, SA, SRL, SC SRL, SC - FÂNTÂNA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1220/4.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
.
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
