Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1107/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 932
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 708 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - SA prin - - CONSULTANȚĂ & SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 proc.civilă.
Curtea, constatând că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin. 2 proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2007, lichidatorul judiciar al societății debitoare Sistems a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, în speță, pârâtul și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei.
Prin sentința comercială nr.708/18.02.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea lichidatorului judiciar ca nefondată și a dispus închiderea procedurii față de debitoare, conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că răspunderea administratorului este personală și intervine în condițiile răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 cod civil și doar atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență. Tribunalul a apreciat că, în speță, omisiunea privind nedepunerea declarațiilor fiscale și a bilanțurilor contabile nu a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În plus, lichidatorul judiciar nu a probat în condițiile art.1169 Cod civil, faptele imputate pârâtului, respectiv existența unui sediu fals sau emiterea de documente de plată fără acoperire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 09.06.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât răspunderea administratorului este una contractuală, culpa pârâtului fiind prezumată conform art.1082 Cod civil.
Recurenta a arătat că, astfel cum reiese din rapoartele lichidatorului judiciar, pârâtul nu a întocmit bilanțurile, raportările contabile semestriale și nu a prezentat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, republicată.
Recurenta a apreciat că, în speță, a fost dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata creanțelor acestora.
Recurenta a mai învederat că, întrucât pârâtul a acționat în temeiul unui mandat comercial, culpa trebuia apreciatăin abstracto.
Examinând actele și lucrările dosarului, pin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea 85/2006 privind insolvența, de modificarea a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii delictuale, este acela că art.72 din Legea 31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile dintre administrator și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de această dispoziție specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale motivele invocate de recurentă în susținerea recursului, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție, a căror îndeplinire este impusăcumulativde principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legea nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea 85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.708 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR, - SA prin - - CONSULTANȚĂ & SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 23.09.2008
Tehnored. - 25.09.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Jud. sindic:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
