Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 949/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 949/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței civile nr. 1314/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 27.10.2008, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1314/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - 33 SRL și radierea acestuia din registrul comerțului; s-a dispus notificarea acestei sentințe debitorului, creditoarei Administrația Finanțelor Publice L, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T, precum și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
De asemenea, prima instanță a constatat că lichidatorul judiciar este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin încheierea nr. 238/07.02.2008 pronunțată în dosarul -, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea - 33 SRL, fiind numit lichidator, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege. De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul datoriilor debitoarei, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale acesteia, a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările insolvenței.
Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic, văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006 și în temeiul acestei dispoziții procedurale a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit procedura a fost închisa, fără ca judecător sindic să se pronunțe asupra atragerii răspunderii administratorilor societății, deoarece prin chiar cererea de înscriere a creanței a arătat că sunt incidente prevederile an. 138 alin. 1 lit. d din legea insolvenței, societatea figurând cu obligații constând in amenzi. Arată că prin raportul de închidere a procedurii, lichidatorul a omis a indica persoanele culpabile de starea de insolvență, limitându-se a arata ca nu s-au pus la dispoziția sa actele indicate de lege.
Creditoarea recurentă apreciază să nedepunerea actelor prevăzute în legea insolvenței face aplicabile prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 în condițiile în care prin aceasta scopul acoperirii pasivului debitoarei este lăsat fără finalitate din culpa administratorilor. Se mai susține că administrarea unei societăți comerciale presupune îndeplinirea unor obligații prevăzute de Legea 31/1991 și de Legea 82/1991 a contabilității, de efectuarea operațiunilor cerute pentru îndeplinirea obiectului societății, de prelucrare si păstrare a documentelor privind desfășurarea activității comerciale, obligația de a întocmi registrele cerute de lege și bilanțul.
Recurenta menționează că există legătură de cauzalitate între neținerea contabilității / nedepunerea actelor și starea de încetare de plăți, întrucât a fost imposibil de urmărit, în lipsa documentelor financiar contabile, situația datoriilor și obligațiilor societății, legiuitorul stabilind răspunderea patrimonială a persoanelor care au administrat societatea.
Lichidatorul debitoarei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, arătând că în speță, creditorul s-a înscris cu o creanță de 80 lei, că pentru continuarea procedurii de atragere a răspunderii conducerii societății în cauză, creditorul nu și-a exprimat intenția acoperirii cheltuielilor pentru continuarea procedurii și deoarece, aceste cheltuieli, estimativ, sunt mai mari decât creanța de 80 lei, lichidatorul a considerat că nu se impune atragerea răspunderii administratorilor acestei societăți.
S-a mai arătat că lichidatorul nu a intrat în posesia actelor contabile ale debitoarei, deși aceasta a fost notificată, astfel că nu se poate pronunța asupra cauzelor care ar atrage răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății pentru o asemenea sumă, iar în situația prelungirii procedurii cu atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății, s-ar încălca principiul rezolvării cu celeritate a cauzei judiciare.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară în nume propriu aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței civile nr. 1314/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./17.11.2008
Dact./17.11.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
