Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1039/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 951
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Maria Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Roxana
GREFIER
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței comerciale nr. 1098 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul personal și intimata Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1 prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că Tribunalul Bucureștia înaintat recursul declarat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, precum și dovezile de comunicare a sentinței recurate.
Recurentul, legitimat cu Cartea de alegător seria - -, arată că nu solicită acordarea unui termen să ia cunoștință de recursul formulat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1.
Curtea constată acoperită procedura de citare cu Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin prezentarea doamnei consilier juridic.
Recurentul personal, arată că este în măsură să își susțină singur cauza, nu solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Curtea acordă părților prezente cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Recurentul personal arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe noi de administrat.
Recurenta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată în baza art. 138 din legea 85/2006, ca neîntemeiată. Să se constate că din data de 01.05.2001 a încetat calitatea de administrator al SC Team SRL, invederând că din luna ianuarie a predat patrimoniul și contabilitatea către SC Sistem SA. în concluzie, solicită casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea recursului formulat de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, ca nefondat.
Recurenta Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul ca nefondat și admiterea recursului propriu, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1098 din 26.02.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială a admis cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului și a obligat pârâtul la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei SC SRL conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC SRL în contradictoriu cu creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR SECTOR 1 și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și notificarea sentinței de închidere.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut cu privire la cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului că acesta nu a depus situațiile financiare la organele fiscale, ceea ce denotă o rea credință în exercitarea atribuțiilor ce îi reveneau, aspect ce echivalează cu prezumția de neținere a contabilității în conformitate cu legea. S-a apreciat, în consecință, că fapta ilicită a pârâtului constă în faptul că a ținut o contabilitate fictivă, prejudiciul este reprezentat în creanțele înregistrate în tabel și neacoperite, iar legătura de cauzalitate este dovedită fără echivoc.
Pe fondul procedurii, judecătorul sindic a reținut că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei, constatând incidența dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței comerciale recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.
În motivare a arătat că a avut contract de muncă încheiat cu societatea debitoare pentru funcția de administrator, el neavând în nici un moment calitatea de asociat. La data de 01.05.2001 a încetat contractul individual de muncă pe care îl avea cu societatea, urmând a asociații debitoarei să facă demersurile legale pentru înregistrarea acestei situații la registrul comerțului. în aceste condiții, ca urmare a încetării raporturilor de muncă, nu mai putea avea obligația de a depune la dosarul de insolvență actele contabile.
Recurentul a atașat înscrisuri în susținerea criticilor sale.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii proprii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.
În motivare, recurenta a arătat că a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, jar judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii fără a se pronunța și cu privire la această cerere.
Recurenta nu a administrat probe.
Deși legal citați intimații nu s-au prezentat la termenele acordate și nu au formulat întâmpinări.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se reține următoarele:
Este apreciat ca fiind întemeiat recursul declarat de recurentul, motiva de următoarele considerente: răspunderea instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială, iar pentru a fi reținută incidența dispoziției legale trebuie dovedite elementele răspunderii civile delictuale, cât și săvârșirea de către administratorul pârât a uneia din cazurile strict și limitativ prevăzute de articolul citat. Textul legal impune, deci, dovedirea concretă a săvârșirii de către pârât a uneia din faptele menționate de dispoziția legală. În speță, judecătorul sindic a reținut în mod greșit existența unei prezumții legale, dedusă din nedepunerea situațiilor financiare, o asemenea prezumție nefiind instituită legal. Se reține deci, că in mod greșit a dispus judecătorul sindic angajarea răspunderii patrimoniale a recurentului pârât, în condițiile în care nu s-a dovedit săvârșirea în mod concret de către acesta a neținerii contabilității ori, mai mult, a ținerii unei contabilități fictive, așa cum se menționează în considerentele sentinței recurate.
Mai mult, se reține că recurentul a deținut funcția de administrator al societății debitoare până în data de 01.05.2002, moment în care a încetat raporturile de muncă avute cu societatea debitoare, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar. până la momentul încetării contractului de muncă, recurentul și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în calitate de administrator, depunând la organele fiscale situațiile financiare anuale, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond de către intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1. În consecință, și din această perspectivă soluția pronunțată de judecătorul sindic este nelegală, acesta reținând că recurentul pârât nu și-a îndeplinit obligația de raportare financiară.
Totodată, se constată că toate creanțele invocate de creditoare și înregistrate în tabel, se referă pa o perioadă ulterioară momentului în care recurentul a încetat raportul de muncă, creanța SECTOR 1 fiind de la sfârșitul anului 2002, iar cea SECTOR 1 din anul 2004. Deci, nu se poate reține că recurentul ar fi cauzat, prin faptele propriii starea de insolvență a societății debitoare.
În concluzie, constatându-se temeinicia recursului declarat de decurentul, calea de atac va fi admisă, iar sentința pronunțată de judecătorul sindic va fi modificată în parte în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.
Cu privire la recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, se reține în primul rând că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare a fost formulată în comun de cele două creditoare, respectiv ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1. prin decizia pronunțată, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea SECTOR 1, fără a observa caracterul colectiv al cererii, formulate în comun de cele două creditoare. În consecință, nu ar putea fi reținută nepronunțarea asupra cererii formulate de recurenta SECTOR 1, cu atât mai mult cu cât prin sentință judecătorul sindic a angajat răspunderea patrimonială cu privire la întregul pasiv, incluzând, deci, și creanța acesteia recurente. Din această perspectivă, recursul declarat în cauză apare ca nefondat.
În al doilea rând recursul declarat de recurenta SECTOR 1, este apreciat ca nefondat în raport de considerentele reținute pentru admiterea recursului declarat de recurentul, referitoare la inexistența faptei imputate acestuia casă să facă admisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
În consecință, față de considerentele reținute, recursul declarat în cauză de recurenta SECTOR 1 va fi respins ca nefondat.
Ca urmare a admiterii recursului declarat de recurentul și a modificării în parte a sentinței recurate doar în ce privește respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, prin dispozitivul deciziei se va face precizarea menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței recurate, în ce privește soluția de închidere a procedurii și a măsurilor conexe.
Văzând și dispozițiile art. 312.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 în contradictoriu cu recurentul și intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR SECTOR 1și SC SRL prin lichidator judiciar împotriva sentinței comerciale nr. 1098 din 26.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurentul pârât în contradictoriu cu recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR SECTOR 1și SC SRL prin lichidator judiciar împotriva sentinței comerciale nr. 1098 din 26.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red. RP/2ex
10.07.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Maria Cristina Scheaua, Roxana
