Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR. 957
Ședința public de la 18.06.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECTOR - I -
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de ctre recurenții, și PARC DOI, împotriva sentinței comerciale nr. 580/03.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și LIDER - Lichidare și Reorganizare, în calitate de lichidator al
La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns recurentul, personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, Dl. și recurenta PARC DOI, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind celelalte prți.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se învedereaz instanței faptul c recurenta nu a fcut dovada achitrii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Din oficiu, Curtea invoc excepția netimbrrii recursului declarat de recurenta
Pe rând, aprtorii celorlalți doi recurenți solicit admiterea acestei excepții și anularea recursului declarat de, ca netimbrat.
Din oficiu, Curtea invoc excepția nulitții recursului declarat de recurentul, în temeiul art. 306 alin. 1, rap. la art. 303 alin. 1.proc.civ.
Aprtorul recurentului solicit respingerea excepției, artând c sentința atacat nu a fost comunicat la adresa menționat în cartea de identitate a prții pe care o asist, dar și c a înțeles s invoce înclcarea dispozițiilor art. 315.proc.civ. fapt ce ar putea determina punerea sa în discuție, din oficiu, ca motiv de recurs de ordine public.
Aprtoarea recurentei PARC DOI solicit admiterea excepției nulitții recursului declarat de recurentul și, în consecinț, constatarea nulitții acestuia.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul, asupra recursului declarat de ctre recurenta PARC DOI
Aprtoarea acestei recurente solicit admiterea recursului propriu și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii și obligrii pârâtului la suportarea pasivului societții, artând c pârâtul-intimat nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile, nici lista creditorilor si - ceea ce fcut imposibil examinarea complet a situației financiar-contabile a societții debitoare. Pe de alt parte, mai afirm c judectorul-sindic nu a amânat judecata pricinii, deși raportul de expertiz a fost comunicat în chiar ședința în care s-a pronunțat și sentința atacat, dar și c prima instanț nu și-a motivat hotrârea și pe concluziile raportului de expertiz. Solicit obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecat.
Aprtorul recurentului solicit respingerea recursului declarat de recurenta PARC DOI, ca nefondat, artând c își rezerv dreptul de a solicita cheltuieli de judecat separat. Afirm c neprezentarea documentelor contabile s-a datorat împrejurrii c societatea debitoare a fost evacuat chiar de ctre recurenta PARC DOI, iar arhiva a rmas la vechea adres, dar și c neprezentarea acestor înscrisuri nu constituie o cauz a insolvenței.
CURTEA
Asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 580/03.02.2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de ctre creditoarele și PARC DOI, în contradictoriu cu pârâtul, a aprobat raportul final de activitate și, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura insolvenței debitoarei și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului; totodat, a dispus notificarea hotrârii, conform art. 135 din aceeași lege și plata sumei de 4.000 lei ctre lichidator, din fondul prevzut de art. 4 din lege.
Pentru a pronunța aceast sentinț, judectorul-sindic a prezentat o teorie a rspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și a constatat c reclamantele-creditoare nu au fcut dovada c intimatul-pârât ar fi svârșit vreuna din faptele enumerate de art. a) - g) din art. 138, deși sarcina probei le revenea, motiv pentru care a respins cererile de angajare a rspunderii patrimoniale, ca neîntemeiate.
Totodat, reținând c raportul final și bilanțul general au fost comunicate și afișate, conform art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Tribunalul a aprobat raportul final și a dispus, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii și radierea societții din registrul comerțului, luând msurile subsecvente, reglementate legal.
Împotriva acestei sentințe, și PARC DOI au declarat, în termen, recurs.
Prin recursul su, a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.
Acest recurs nu a fost nici timbrat, nici motivat.
Prin recursul su, a solicitat modificarea în parte a hotrârii recurate, în sensul înlturrii dispoziției de aprobare a raportului final și a celor subsecvente.
În motivele recursului, înregistrate la 18.05.2009, acest recurent a artat c la pronunțarea sentinței recurate, judectorul-sindic a înclcat dispozițiile art. 315 alin. 1.proc.civ. prin raportare la decizia comercial nr. 69R/21.01.2008 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VI-a Comercial - nesocotit la rejudecarea pricinii. În acest context, recurentul a artat c, prin decizia evocat anterior, instanța de recurs a decis anularea hotrârii adunrii creditorilor din data de 05.06.2007, prin care se dispusese renunțarea la judecata apelului care forma obiect al dosarului nr-. În astfel de condiții, recurentul a susținut c a solicitat judectorului-sindic s pun în aplicare decizia comercial nr. 69R/21.01.2008, îns acesta nu a dat curs cererii sale.
Totodat, recurentul a solicitat Curții ca, în situația în care va aprecia c motivele sale de recurs au fost tardiv formulate, s aplice art. 306 alin. 2.proc.civ. prin raportare la motivul invocat.
Prin recursul su, PARC DOI a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii sale și obligrii intimatului-pârât la plata creanței înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
În motivare, aceast recurent a artat c hotrârea este rezultat al interpretrii și aplicrii greșite a legii; a fost, astfel, invocat motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.; totodat, cum sentința atacat nu este supus apelului, a solicitat Curții s examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta PARC DOI a artat c angajarea rspunderii trebuie analizat prin prisma exclusiv a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 și nu prin raportare la dispozițiile generale care atrag rspunderea delictual, așa cum a reținut prima instanț. În continuare, recurenta-creditoare a citat dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și a precizat c intimatul-pârât nu a înțeles s pun la dispoziția lichidatorului documentele contabile și nici lista creditorilor societții, aspect ce impune concluzia c acesta ascunde documentele contabile. În acest context, evocând prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, recurenta-creditoare a afirmat c este evident culpa intimatului-pârât.
Recurenta PARC DOI a mai artat c, așa cum rezult din rapoartele lichidatorului, intimatul-pârât a prezentat și a depus o situație incomplet a documentelor și operațiunilor financiar contabile, ceea ce a fcut ca analiza acestora s nu se poat face complet și cu exactitate. De asemenea, a susținut c, nedepunând și neprezentând toate documentele contabile, intimatul-pârât a confirmat existența unor nereguli în contabilitate, dar și c niciodat nu s-a cunoscut situația real financiar a falitei, cuantumul sumelor de bani care au circulat prin conturile acesteia și destinația final a acestora.
Prin urmare, apreciind îndeplinite cerințele angajrii rspunderii intimatului-pârât, recurenta-creditoare a solicitat admiterea recursului s
În alt ordine de idei, a mai menționat c raportul de expertiz i-a fost comunicat în ședința în care prțile au pus concluzii pe fond, prima instanț refuzând s-i admit cererea de acordare a unui termen pentru a lua cunoștinț de raport și pentru a formula, eventual, obiecțiuni, ceea ce conduce ctre concluzia înclcrii dreptului la aprare, garantat de art. 24 din Constituția României. Totodat, recurenta a mai precizat c, deși în fața instanței de fond a fost administrat proba cu expertiz, în considerentele sentinței atacate nu se menționeaz motivele pentru care s-au înlturat concluziile raportului sau, dimpotriv, pentru care acestea ar fi fost însușite. În acest context, recurenta-creditoare a artat c, în concluziile sale, expertul a precizat c intimatul-pârât i-a predat doar bilanțul și balanța contabil din data de 31.12.2004 și c nu a predat lichidatorului documentele contabile ale societții.
Analizând, în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplic. art. 316.proc.civ. excepția netimbrrii recursului declarat de recurenta, Curtea reține urmtoarele:
Potrivit art. 1 rap. la art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificat, completat și rectificat, acțiunile și cererile introduse la instanțele judectorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Pe de alt parte, nr.OG 32/1995 a instituit obligativitatea aplicrii și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciar de timbru.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datoreaz și se pltesc anticipat, iar alin. 2 al art. 35 din Normele Metodologice pentru aplicarea acestei legi stabilește c instanțele judectorești - cu totul excepțional -, pentru motivele menționate în rezoluție, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea s plteasc taxele pân la primul termen de judecat.
Art. 20 alin. 3 din lege statueaz c neîndeplinirea obligației de plat pân la termenul stabilit se sancționeaz cu anularea acțiunii sau a cererii.
Or, în speț, constatând c exercitarea cii de atac a recursului este supus cerinței timbrrii, atât prin rezoluție, cât și prin încheierile de la termenele precedente, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar pe care era obligat s le achite, îns aceasta nu a înțeles s își îndeplineasc obligația de timbrare - necesar pentru legala învestire a instanței - motiv pentru care, în baza textelor de lege citate mai sus, Curtea va admite excepția netimbrrii recursului declarat de aceast parte.
Ca o consecinț a admiterii excepției, recursul declarat de ctre recurenta va fi anulat, ca netimbrat, în cauz fiind vorba de o nulitate necondiționat de vtmare, care intervine pentru nerespectarea cerinței legii.
Examinând, în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplic. art. 316.proc.civ. excepția nulitții recursului declarat de recurentul, Curtea reține urmtoarele:
Potrivit art. 303 alin. 1 și 2.proc.civ. recursul se va motiva prin însși cererea de recurs sau înuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotrârii, chiar dac recursul s-a fcut mai înainte.
Sentința recurat a fost comunicat recurentului la adresa situat în B,-, -. B,. 24, sector 3, la data de 16.03.2009 - dup cum atest dovada de primire și procesul-verbal de predare aflate la fila 13 din dosarul de recurs.
Recurentul-pârât arat c adresa sa de domiciliu, astfel cum este menționat în cartea de identitate, se afl în B,-, -. B,. 24, sector 3 și, în acest context, afirm c actul de procedur al comunicrii s-a realizat la o adres greșit, îns Curtea înltur o atare susținere, reținând c printre prenumele pictorului -, al crui nume îl poart strada pe care se afl imobilul în care locuiește recurentul, se regsește și cel de "-".
Constatând, așadar, legalitatea actului de procedur al comunicrii sentinței atacate ctre pârâtul-recurent, efectuat la data de 16.03.2009, rezult c termenul pentru depunerea motivelor de recurs s-a împlinit la data de 27.03.2009.
Motivele recursului declarat de ctre au fost depuse la dosar la data de 18.05.2009, dup împlinirea termenului de recurs.
Potrivit art. 306 alin. 1.proc.civ. recursul este nul dac nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevzute în alin. 2.
În aceast ordine de idei, recurentul a susținut c, în motivele sale de recurs se regsește unul de ordine public, așa încât a solicitat ca acesta s fie pus în discuție de ctre C, în aplicarea art. 306 alin. 2.proc.civ.
O asemenea solicitare nu va fi, îns, primit, întrucât recurentul nu invoc, de fapt, nici un motiv de ordine public.
Astfel, deși în motivele de recurs, reclam o pretins înclcare a art. 315.proc.civ. textul legal invocat nu este incident în speț.
Este de subliniat c recurentul se refer la decizia comercial nr. 69R/21.01.2008 a Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VI-a Comercial și afirm c, în derularea ulterioar a procedurii, judectorul-sindic a ignorat conținutul acestei decizii, fapt care ar înclca art. 315.proc.civ.
Or, Curtea noteaz c dispozițiile art. 315.proc.civ. au incidenț doar în situația casrii cu trimitere, în timp ce prin decizia menționat mai sus, s-a decis modificarea unei hotrâri, iar nu casarea sa; prin urmare, nefiind de ordine public, motivul invocat de ctre recurent nu este necesar a fi pus în discuție din oficiu.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea va admite excepția nulitții recursului declarat de ctre recurentul și, ca o consecinț, va constata nul recursul acestuia.
Analizând recursul declarat de ctre recurenta PARC DOI, Curtea reține urmtoarele:
Rspunderea reglementat de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personal, care intervine numai atunci când, prin svârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț.
Natura juridic a rspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei rspunderi speciale care împrumut cele mai multe din caracteristicile rspunderii delictuale.
Fiind vorba de o rspundere delictual, înseamn c, pentru a fi angajat, trebuie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa), condiții care în aceast situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie s fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvenț.
Recurenta-creditoare susține aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constat c nici una dintre ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regsește în cauz.
Recurenta a afirmat c intimatul-pârât se face vinovat de faptele prevzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prin faptul c nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile prevzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Aceast afirmație nu este fondat, pentru c faptele ilicite enumerate de art. 138 trebuie s fi cauzat apariția insolvenței.
Or, recurenta nu a dovedit c nedepunerea raportrilor și bilanțurilor contabile a determinat apariția insolvenței. Pe de alt parte, obligația pe care art. 35 din Legea nr. 85/2006 o stabilește în sarcina debitorului are ca situație premis însși existența strii de insolvenț, așa încât nu s-ar putea susține c înclcarea de ctre administratorul statutar a obligației de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile prevzute de art. 28 din aceeași lege ar putea cauza apariția unei stri, deja instalat.
Pentru a putea fi angajat rspunderea patrimonial a membrilor organelor de conducere ale unei societți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit s dovedeasc atât svârșirea de ctre intimatul-pârât a faptelor reclamate, cât și legtura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Nici o prob administrat nu relev legtura de cauzalitate între fapte și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o prob, nu sunt suficiente pentru ca instanța s angajeze rspunderea patrimonial a unei persoane, deoarece prților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat rspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles s instituie o prezumție legal de vinovție și de rspundere în sarcina acestora, ci a prevzut posibilitatea atragerii acestei rspunderi, dup administrarea de dovezi care s conduc la concluzia c, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societții în stare de insolvenț.
În ceea ce privește respingerea de ctre judectorul-sindic a cererii creditoarei PARC DOI, de amânare a cauzei pentru a lua cunoștinț de raportul de expertiz, Curtea o apreciaz ca fiind o msur legal, în condițiile în care raportul de expertiz a fost depus la dosar la data de 13.01.2009, cu mai mult de 5 zile înainte de termenul de judecat stabilit pentru data de 03.02.2009; au fost, astfel, create integral premisele asigurrii dreptului la aprare, prțile având la dispoziție timp suficient pentru a putea lua cunoștinț de raport.
Este adevrat c, în considerente, judectorul-sindic nu a analizat proba cu expertiz administrat; aceast împrejurare nu justific, prin ea însși, o admitere a recursului creditoarei, de vreme ce concluziile primei instanțe se dovedesc a fi temeinice și legale, iar o referire la expertiz nu ar fi prezentat utilitate, atât timp cât expertul însuși a afirmat c nu se poate pronunța asupra incidenței vreunei ipoteze dintre cele prevzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, apreciind c nu se poate reține în sarcina intimatului-pârât svârșirea vreuneia dintre faptele prevzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constat c judectorul-sindic a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, a crei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul declarat de ctre recurenta PARC DOI, ca nefondat. În acest context, se impune a fi subliniat faptul c recurenta-creditoare nu a adus nici o critic dispoziției de închidere a procedurii și msurilor subsecvente acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrrii recursului declarat de recurenta și în consecinț:
Anuleaz, ca netimbrat, recursul declarat de ctre recurenta, împotriva sentinței comerciale nr. 580/03.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, PARC DOI, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și LIDER - Lichidare și Reorganizare, în calitate de lichidator al
Admite excepția nulitții recursului declarat de ctre recurentul și în consecinț:
Constat nul recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 580/03.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele PARC DOI, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, și LIDER - Lichidare și Reorganizare, în calitate de lichidator al
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de ctre recurenta PARC DOI, împotriva sentinței comerciale nr. 580/03.02.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VI-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, și LIDER - Lichidare și Reorganizare, în calitate de lichidator al
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./06.07.2009
Judector-sindic -
Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică Avram
